Daca vrei sa te imbraci ca elegantul domn Stirbey sau fiicele domniei sale, Maria, Adina, Elisa sau Jeana:

Nepotul domnitorului Barbu Stirbey (1795 – 1869), sub domnia caruia Tara Romaneasca a devenit stat national independent, cu primele intreprinderi industriale, cu un sistem scolar modern si o retea de drumuri si de comunicatie moderna, Printul Barbu Alexandru Stirbey (1873 – 1946) a fost una din cele mai importante personalitati ale Romaniei din prima jumatate a secolului XX.
Cunoscut in epoca si admirat de lumea buna romaneasca si europeana pentru eleganta, distinctia, inteligenta domniei sale remarcabile, domnul Stirbey si-a meritat din plin porecla de “Printul alb” si a inflacarat imaginatia contemporanilor sai, dintre care mare parte era sigura ca ar fi fost adevarata mare iubire a Reginei Maria.

Printul Barbu A. Sirbey, coborator si din neamul Brancovenilor prin bunica sa, Elisaveta, s-a nascut la 4 noiembrie 1872, la Buftea, in palatul familiei. A urmat atat liceul, cat si cursurile Facultatii de Stiinte Juridice din Paris. Intors in tara, s-a casatorit cu Nadeja Bibescu, verisoara sa primara, cu care a avut patru fiice: Maria, Adina, Elisa si Jeana.

Personalitatea lui Barbu Stirbey de om extrem de rafinat, cult, manierat, carisma sa de star de cinema, cu parul bogat si negru, eleganta si tinuta tipic englezesti i-au adus supranumele de “Printul alb”. Toate femeile din jurul sau il divinizau, iar barbatii il admirau si-l invidiau.
Cariera sa politica si de om de stat a fost una prodigioasa, Printul Alb fiind consilierul principal al regilor Carol I si Ferdinand, administrator al Domeniilor Coroanei si presedintele mai multor intreprinderi industriale si bancare.
A fost un vizionar, ridicand nivelul economic al propriilor mosii prin investitii in prelucrarea produselor agricole si infiintand, de plida, la Buftea, prima fabrica de conserve din tara. In pivnita imensa de sub Palatul Stirbey din Bucuresti se invecheau vinurile din domeniile familiei situate in Moldova si Valahia, inainte sa fie distribuite in tara si in toata Europa.
La inceputul secolului XX, dupa distrugerea viilor prin filoxera, Printul Barbu Stirbey devine proprietarul celei mai mari pepiniere din tara, la Dragasani, devenind unul din marii producatori de vin europeni ai perioadei interbelice. Inaintea multor alti industriasi sau investitori in agricultura, domnul Stirbey intelege concepte de marketing si isi promoveaza soiurile tradiţionale Braghina, Tamaioasa sau Negru de Dragaşani in diferite publicatii ale vremii: „Cartea de telefon – 1915″, revista „Ilustratiunea Romana” (1913).
Vinurile de pe podgoria domniei sale plac si azi Europei si lumii si povestile despre sarmul si eleganta unui domn aristocrat din Romania, unui print interbelic, fascineaza generatia milenista cu aceeasi intensitate cu care ii facea sa viseze pe tinerii si domnisoarele din Interbelic.
Cool.