Eroii Romaniei Chic » Fără categorie

Cella Delavrancea

Antz — Wed, 03 Jul 2013 08:36:36 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca incredibila doamna Cella:

S-a nascut intr-o familie celebra a Romaniei pentru care cultura, frumosul si jocurile mintii au fost elementare. Tatal sau, scriitorul Barbu Delavrancea i-a transmis dragostea pentru cuvant, literatura si arta, iar mama sa, doamna Maria Delavrancea (una din primele romance licentiate in filosofie si matematici) a invatat-o rigoarea, pasiunea pentru eleganta si curajul de a fi inaintea vremurilor.
Cella Delavrancea a crescut in casa deschisa, vizitata mereu de “fratii de cruce” ai tatalui sau: nenea Iancu (Caragiale), dl. Vlahuta, pictorul Nicolae Grigorescu si alti numerosi reprezentanti ai scriiturii si artelor frumoase romanesti si a avut o educatie si o instructie deosebite, cunoscand la perfectie limbile franceza si germana. La 12 ani a urmat pianul la Conservatorul din Paris, dar avea temperament artistic incredibil si talente numeroase: scris, pictura, muzica, stiinte.
“Pîna la varsta de 13-14 ani tatal meu imi spunea “baiatul” deoarece tata isi dorise un baiat si a avut parte numai de fete…” (marturisea domna Cella intr-un interviu de acum 20 de ani).
A fost pasionata de teatru, inca din copilarie fiind fascinata de piesele lui Shakespeare, Tolstoi, Daudet iar in 1936 cînd Profira Sadoveanu o intreaba: “- Nu scrieti?, doamna Cella raspunde: “Cum? Cum sa scriu? Nu, n-am incercat niciodata. O singura data, pe vremuri, incepusem, sa-mi tin un carnet cu impresii si notatii zilnice. Acum nici nu mai stiu pe unde este acel duhovnic intim, in schimb pastrez cu sfintenie toate scrisorile interesante ale unor prietene care, desigur, ar fi realizat lucruri frumoase in literatura daca n-ar fi fost luate de preocuparile marunte ale vietii si n-ar fi renuntat la o perspectiva artistica”.
La peste cincizeci si cinci de ani a debutat ca nuvelista cu volumul “Vraja”, una din paginile cele mai reprezentative ale genului in literatura română. Memorialista a vechiului Bucureşti, autoare de note de drum din tară si de peste hotare, fixand portretele unora din cei cunoscuţi romani, Cella Delavrancea a sintetizat in scrisul sau toate domeniile frumosului. “Tot ce a scris Cella Delavrancea sta sub pecetea echilibrului expresiei, a frumusetii alcatuirii frazei. Nimic cautat, nicio pretiozitate, dar totul este cumpanit si niciun cuvant nu este de prisos.” (sursa)
O pianista aplaudata si celebra pe toate scenele lumii, o scriitoare talentata, o femeie incredibila. Nimic mai adevarat decat…”mai cool decat doamna Cella nu se poate!”.

Cumparaturile de Craciun si … O-laaaah.

Antz — Fri, 14 Dec 2012 13:52:48 +0000

Da. Cand spun Olah o spun intr-un fel. Rotunjesc buzele, inchid ochii si-mi dau ochii peste cap. Imi place Olah. Imi place ce face, imi place cum arata. Vorbesc dintr-un punct de vedere strict estetic!!!
Asa ca, atunci cand cei de la MARCHÉ de NOËL ne-au trimis invitatia pentru targul de cadouri de designeri si ne-au spus ca sambata, de la 19.00 o sa fie si Olah – in carne si oase!!! -, am spus da. O, da. Vin! Categoric.
Cumparaturile de Craciun mi le fac, ca de-obicei, in cea mai mare parte, de la MARCHÉ de NOËL.
Mi-am facut un plan de shopping, pentru familie si prieteni. O sa iau sigur ceva de la “The Awesome Project” si “Agnes Kezseg”. Ma bazez si pe intamplare, pe descoperire, pe surpriza.
Pentru mine, pentru ca trebuie sa-mi iau ceva si pentru mine, imi doresc salopeta de la Olah. Da, am revenit la Olah. E din colectia noua (salopeta!), de primavara-vara pentru anul urmator, e de barbati, dar eu as purta-o. Sper doar sa-mi vina OK cea mai mica marime. Hainele din colectie vor avea reduceri la targ. Ceea ce e grozav.

Ne vedem acolo. Puzsy, cum ar spune O-laaah!

Rukmini Callimachi

Antz — Wed, 03 Oct 2012 08:15:58 +0000

Daca vrei sa te imbraci in stilul lui Rukmini Callimachi:

Mai intai ne-a atras atentia numele: Callimachi. Nume al unei familii vechi, de boieri, ce a dat Moldovei 4 domnitori.
Apoi chipul, pentru ca ne-a adus aminte de Oliva Munn, din “The Newsroom”, unde joaca rolul unei jurnaliste, cu studii economice si o minte atat de brici, incat “daca ar fi lucrat cateva strazi mai incolo“, ar fi putut castiga muult mai multi bani”.
Rukmini Callimachi e si ea jurnalista. Una foarte buna, recunoscuta prin nominalizarile la premii prestigioase in domeniu. In 2007 a fost una dintre finalistii la “The Michael Kelly Award“, pentru reportajele ei din New Orleans despre drama locuitorilor acestui oras lovit atat de crunt de uraganul Katrina in 2005. In 2009 a fost finalista Premiului Pulitzer, la sectiunea jurnalism, pentru investigatia amanuntita privind exploatarea copiilor in Africa Centrala si de Vest, adeseori sunt vanduti de catre adultii care castiga bani de pe urma muncii lor. In 2012 e din nou printre finalistii la “The Michael Kelly Award”, pentru reportajele ei exceptionale despre violentele din Africa de Vest, unde Rukmini este sef de birou pentru Associated Press.
A studiat literatura engleza la Colegiul Darmouth si a obtinut un master in lingvistica la Universitatea din Oxford.
Este nascuta in Romania, de unde a plecat, impreuna cu parintii, cand avea 5 ani.
Una dintre marile dorinţe ale lui Rukmini este sa scrie, ca jurnalist, in limba romana”.
Cool, nu? Si emotionant.
Articole scrise de Rukmini Calimachi

“The IT bag”, doar pentru mine.

Antz — Wed, 19 Sep 2012 19:42:29 +0000

Sursa: fashion squad

Imi plac culorile speciale, atipice, diferite, pe care le vezi mai rar si combinatiile neobisnuite intre ele.
Culoarea m-a atras mai intai la geanta lui Philip Lim, Pashli. Nu stiu daca o sa tin minte numele, nu am facut niciodata vreun cat de neinsemnat efort de memorie in acest sens. De cate ori am fost intrebata complice “ai un 501?” (nu asta era numarul, cred ca sunt niste blugi, totusi) si eu habar n-aveam.
Geanta lui Lim e speciala pentru ca e “prezenta”, impetuoasa, ca orice piesa mare, aurie sau argintie, si totusi n-are stridenta opulenta a acestora; galbenul metalic are ceva rafinat, sofisticat. E un efect teribil de interesant. Si daca ma gandesc cum o sa vina impreuna cu hainele de toamna si iarna, predominant inchise, in nuante de negru, gri, albastru miazanoapte, verde-sticla si rosu-brun, e, fara urma de indoiala, “the IT bag”. Dar nu in sensul negativ, definit de Tomas Maier, ci geanta, considerata asa de mine, pentru mine.
O ador, o visez, mi-o doresc, o s-o am. E frumoasa, e atipica, e robusta, e functionala, e cand adorabil de sleampata, cand batoasa, “lady like”. O geanta mai cool decat ea, in acest moment, nu cred ca se poate.

Libertate de sfarsit de saptamana. “No network days”.

Antz — Fri, 11 May 2012 21:00:59 +0000

Dragii nostri,
S-ar putea sa fie o provocare imposibila. Sa cedam, sa nu ne iasa si sa ratam incercarea.
O sa va spunem, orice-ar fi.
Incepand de maine, din prima zi de weekend, dam startul.
O luam usurel si strigam « libertate » fara sa ridicam vocea. De maine, fiecare sfarsit de saptamana il vrem fara internet si telefon. O sa acceptam numai telefoanele de info (o sa-l deschidem doar daca avem nevoie sa-i contactam pe cei dragi ca sa anulam sau sa schimbam intalniri deja aranjate). Atat. Nici macar camera fotografica a telefonului nu va fi accesata. Daca vom vedea un detaliu, un om sau un moment pe care am fi vrut sa nu le uitam, le vom lasa pe toate sa existe, fara sa “capturam”.
Iar computerul va ramane inchis de azi la 00:00 pana luni dimineata.
Credem ca asa ne vom odihni mai bine sufletele si mintile. Ne vom reindragosti de oameni si momente pure, genuine si vom impartasi ce ne place celorlalti, fata in fata. Fara niciun intermediar.
Vom recupera timpul si-l vom tine mai bine.
Asadar:
Program eroiiromanieichic.ro si 1000desfaturi.ro:
de luni pana vineri
00:00-00:00
Ne auzim si ne vedem virtual luni, dis-de-dimineata!
Un week-end dragu! (sa ne tineti pumnii).

Hartie si baloane parfumate. Francis Kurkdjian.

Antz — Wed, 02 May 2012 19:24:33 +0000

Ori de cate ori ajungem acasa, avem un ritual “de confort”. Facem un dus, ne dam cu ulei de corp (Dr. Hauschka, obligatoriu zilele astea!!!), punem muzica (Sebastien Tellier sau BB Brunes), aprindem o lumanare parfumata si ne tolanim pe canapea pentru un moment de “rien à faire”.
Rrrrrr… Un picior intins, un spate cambrat, o rasucire domoala pe burta, o miscare lenta din pleoape si o bucurie senzoriala completa. Parfumul lumanarii e ex-trem de important. Asa ca mereu cautam noi arome, noi lumanari care sa arda frumos, sa miroasa natural si suficient de puternic ca sa le simti, dar suficient de subtil ca sa te bucuri de ele.
Am descoperit de curand hartia parfumata de la Kurkdjian, careia ii dai foc si degaja o mireasma senzationala. Preferata noastra este EPOM, o aroma masculina, mai degraba androgina, care are un “ce” irezistibil, teribil de sexy.
Si mai gasesti ceva colosal la FK: baloane de sapun parfumate. Stam pe canapea si “balonim” copilareste. Cu aroma fina.

Ada vs. Aca

Antz — Fri, 30 Mar 2012 06:55:55 +0000

Pe Ada o cunoastem de multa vreme. Si credeam ca-i stim aproape toate privirile. Pe cele puse pe sotii, simpatice, amuzate, surprinse, pe ganduri, malitioase, fericite, inminunate, recunoscatoare, victorioase, intelepte, linistite sau dezamagite. Intr-o relatie de veche prietenie, ne gandim ca ii simtim pe cei apropiati dintr-o singura privire. Si ca le stim toate “nuantele”.
Ei bine…ne-am inselat. N-am stiut ca Ada poate fi dramatica. A ales s-o omagieze pe Aca de Barbu, marea noastra artista lirica, i-a deslusit misterul si i-a inteles “jocul”. Privire in camera, fixa, intimidanta, ganduri departe si stralucire de diva.
Ada vs. Aca. Si lectia despre prieteni, despre care sa nu crezi niciodata ca ii stii pe deplin. De la care sa astepti si sa te bucuri de surprize. Mai cool de atat nu se poate.
Foto: Roro Serban
Make up: Diana Ionescu

Minaudière

Antz — Wed, 28 Mar 2012 19:26:26 +0000

via

Am fost luni seara la Gala Gopo. De-abia asteptam sa vedem tinutele elegante si spectaculoase. Am citit multe ofuri stilistice si am aflat de multe seisme estetice provocate in mintile celor mai pretentiosi. Au dreptate si ei si cei care spun ca e totusi bine fata de anii anteriori. Noua insa ne-a venit insa cheful sa cautam minaudiere: acele posete mici-mici, rigide, adevarate bijuterii de(in) mana.
Preferatele noastre sunt cele ale Olympiei Le Tan, in forma de carte. Foarte chic-intelo.

Dar minaudierele pentru serate, gale si evenimente cu staif sunt stralucitoare si spectaculoase. Am facut o selectie a celor mai cu fason. A, stiati ca denumirea vine de la verbul minauder (a se fandosi)?

Palaria lui Nicolai

Antz — Wed, 21 Mar 2012 22:37:29 +0000

Ieri m-am intalnit la terasa cu Nicolai si cu Monica, doi prieteni noi-nouti, extrem de simpatici. Amandoi, traiti la Paris, aveau un aer “a la francaise”. Nicolai purta o palarie fedora, cu boruri scurte, cautat “ponosita”, asa cum ii sade bine unui francez stilat, care detesta din principu lucrurile care arata noi.
Mi-a placut umbra pe care i-o dadea palaria pe fata si aerul lui relaxat si misterios, de celebrity aflata in vacanta.
Mi-a facut asa un chef sa port palarii,ca imediat cum am ajuns acasa, am inceput sa caut prin magazinele online.
Maison Michel, Borsalino, Philip Treacy, Henrik Vibskov, Eugenia Kim.

Isidore Isou

Antz — Sun, 11 Mar 2012 17:14:47 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca Isidore Isou:

Isidore Isou (Jean Isidore Goldstein) este indubitabil cool. A fost teribil de avangardist la vremea lui si, pentru multi, preocuparile lui inca par bizare.
Isidore s-a nascut la Botosani, dintr-o familie de evrei. Isou este numele de alint dat de mama sa si pseudonimul ales mai tarziu de artist.
“Numele meu este Isou. Mama mea obisnuia sa ma strige Isou, doar ca se scrie diferit in romana. Si Goldstein. Nu mi-e rusine de numele meu. La Gallimard, eram cunoscut drept Isidore Isou Goldstein. Isou. E numele meu. Doar ca in limba romana se scrie Izu, dar in franceza e Isou”.
Imediat dupa al doilea razboi se refugiaza la Paris. La sase luni dupa sosirea lui in capitala Frantei, infiinteaza impreuna cu Gabriel Pomerand, miscarea letrista, propunand idei noi de refomare a artelor.
Prima forma de manifestare artistica a letrismului a fost poezia sonora, o poezie a viitorului pur formala, eliberata de orice content semantic (cateva poezii letriste).
In 1955, Orson Welles ii ia lui Isou si altor doi letristi un interviu pentru documentarul sau “In jurul lumii cu Orson Welles”. Isou este cel din mijloc si recitalul celor trei e o introducere in poezia sonora, o poezie exotica/stranie/amuzanta/fascinanta, in functie de disponibilitatea si preferintele celui care asculta.

Miscarea letrista a lui Isou a castigat rapid prozeliti, mai ales in Franta si s-a manifestat predominant in cinematografie, poezie si politica sociala.

In anii 60, letrismul este asociat situationismului, o ramura a anarhismului. Letrismul castiga notorietate mai ales in grafica si pictura (in special in posterele sociale, militante), dar si in miscarile de strada si chiar in moda tinerilor care incercau sa infaptuiasca revolutia din 1968.
Desi pare un curent ermetic, devine treptat, treptat o expresie a schimbarii sociale mai mult decat existentialismul sau suprarealismul.

Letrismul este poate miscarea artistica cea mai orientata spre viitor, pentru ca unele dintre convingerile sustinatorilor sunt sa nu te uiti inapoi, spre ceva inventat deja, iar un eveniment deja intamplat trebuie lasat in urma si mers mai departe.
Pornind de la litere si alte simboluri, letrismul, dupa ce inventeaza poezia sonora, pune in practica principiile care stau la baza acestuia in cele mai surprinzatoare domenii artistice. De pilda, in pictura aplicata direct pe pelicula si apoi proiectata ca film sau in designul de mobilier de catre Alain Satié.

Isou a fost extrem de prolific, scriind 100 de volume si aplicand principiile letrismului alaturi de alti letristi, in toate domeniile artei si ale culturii, mai ales in poezie, cinematografie, pictura si teorie politica.

Mai intai, in 1947 sunt publicate de Gallimard primel sale 2 carti: “Introduction à une nouvelle poésie et à une nouvelle musique” si “L’Agrégation d’un nom et d’un messie”. In ele Isou isi expune teoriile letriste si viziunile sale asupra trecutului si viitorului poeziei. In ’49 publica prima care de erotologie “Isou, ou la mécanique des femmes”, in care pretinde ca s-a culcat cu 375 de femei in ultimii 4 ani si ofera detalii picante. Cartea este interzisa si face pentru scurt timp inchisoare. In acelasi an publica si prima carte de teorie politica “Traité d’économie nucléaire: Le soulèvement de la jeunesse”.

In anii 50, Isou publica primul roman metagrafic “Les journaux des dieux” si primele manifeste ale picturii letriste. Cativa letristi invadeaza Catedrala Notre-Dame, actiune filmata in direct la televiziunea nationala, si anunta intreaga congregatie ca “Dumnezeau e mort”. Letristii nu se considerau scandalagii, ci doar cei care rupeau conspiratia tacerii .
In 1951 isi finalizeaza filmul “Traité de bave et d’éternité”, si castiga la Cannes, sub auspiciile lui Cocteau, premiul pentru “cel mai bun film avangardist”, premiu special creat pentru Isou.

In 1952 scoate primul si ultimul numar al revistei Ion, dedicate filmului letrist.
Apoi devine interesat de fotografie “Amos, ou Introduction à la métagraphologie”, de teatru – “Fondements pour la transformation intégrale du theater”, de pictura cu “Les nombres” , si de dans cu “Manifeste pour une danse ciselante”.
In anii 60 apar multe rupturi intre Isou si ceilalti apropiatii letristi: Debord, Dufrene, dar si noi membrii ai miscarii letriste: Roberto Altmann, Roland Sabatier, Alain Satié, Michéline Hachette, Francois Poyet, Gérard-Philippe Broutin, Jean-Paul Curtay, Woody Roehmer.
Isou continua pana la sfarsitul vietii cercetarea si studiul letriste si gaseste noi aplicabilitati ale miscarii: in arhitectura, chimie, fizica, matematica si psihiatrie.
Letrismul a fost influentat puternic de dadaism si suprarealism. Isou il considera pe Tristan Tzara, tot roman, cel mai mare creator si adevaratul lider al miscarii dadaiste.

Influenta lui Isou in miscarea letrista a fost atat de mare si recunoscuta de ceilalti, incat, de multe ori, curentul a fost numit miscarea isouiana.