Daca vrei sa te imbraci ca Cioran sau Petre Tutea:


Cinicul ateu si crestinul. Incruntarea si zambetul. Filosofii. Prietenii.
Cata duiosie in complicitatea plimbarii umar la umar in Bucurestii de dinainte de dezastru. Si cat avea sa dureze aceasta draga apropiere. Avea sa reziste puscariilor, distantelor, comunismului.
Cioran despre Tutea:
„ Ca si tine, ii pastrez lui Petrica aceeasi admiratie. Ce om extraordinar! Cu verva sa fara pereche, daca ar fi trait la Paris, ar fi avut astazi o reputatie mondiala. Vorbesc adesea despre el ca despre un geniu al vremurilor noastre sau, mai degraba, ca despre singurul spirit genial pe care mi-a fost dat sa-l intalnesc in viata mea.”
Tutea despre Cioran:
„Mi-e dor sa te vad si sa te imbratisez. As vrea sa ma intalnesc cu tine si cu doamna intr-un spatiu fara oameni si sa traim imreuna cateva clipe bucuria orizontului vizual pe care o traiesc sfintii si copiii. (…) Am o dorinta, sa cumperi garsoniera mea, pentru ca nu vreau sa mor chirias: poate sa-ti serveasca vreodata la venirea ta in Bucuresti, impreuna cu doamna. Este in centrul Bucurestiului, langa Cismigiu. Intr-o proprietate a lui Cioran nu ma simt chirias.”
O prietenie cat o istorie. Cioran si Tutea. Mai cool de atat nu se poate.