sursa foto
Daca vrei sa te imbraci ca poetul:

“Uite,
mi-aduc bine aminte,
toata povestea,
de-a fir a par …
Eram cuminte,
în adevar,
de-o saptamîna,
desi nu-mi prea venea
la-ndemîna !
Era primavara,
umblau razna pe-afara
subiecte ceva mai placute
decît aritmetica
de-a patra primara
(« Daca trei trenuri
pornesc dintr-o gara … »)
- Mai, facu tata,
sa nu te
deochi !
Ce-ai patit ?
Ce-i cu tine ?
Ti se cuvine, cred,
o rasplata !
- Da, tata ! zisei
Si stiam
ca rasplata-i acolo, în pridvor :
îi vazusem pe geam
cum se furisau binisor,
mai adineauri – tata si ea …
Si iata-ma-n sa,
tremurînd de placere,
de teama, de-o mîndrie netoata …
- Baga de seama,
nu te uita la roata !
- Da, tata!
… Dar numai la ea ma uitam ,
ca vrajit …
Negresit,
de n-ar fi fost tata
sa ma ajute,
s-alerge-n urma ocrotitor,
puternic si iute,
tinînd de sa,
de mult eram sub roti !
Si rotile sopteau suierator:
« N-ai sa poti,
n-ai sa poti ! »
Singur – nici pomeneala
sa te-avînti
pe dihania asta, calare ! »
- Vezi ca poti ?
rîse tata, din zare …
M-am uitat îndarat,
cu sfiala,
si era cît pe-aci
sa cad jos, de mirare :
pedalam singur, dînd din picioare
mai dihai decat ucenicii
lui Dumnezeu,
din aripile lor stralucitoare …
Asadar – pot si eu !
De-atunci, am pedalat mereu
de capul meu,
si nimeni, nicicînd,
nu m-a mai sprijinit.
Doar în gînd
murmuram cîteodata :
- Da, tata !
Si pedalam singur,
semet, fericit !”
“Cum am invatat sa merg pe bicicleta”. Amintire povestita in versuri de poetul-razvratit, cel care in tinerete alesese din convingere stanga, pentru ca la maturitate sa simta gustul dezamagirii si sa renunte curajos la “carnetul de partid”, fara sa-si renege niciodata trecutul. „Nu merge sa spui: n-am trait o bucata de vreme, cateva anotimpuri. N-am fost decat o confuzie, daca vreti regretabila“
Dupa ce Dan Desliu isi asuma public dezamagirea cea mai crunta, Securitatea ii sade mereu pe urme si batausii puterii il asteapta de mai multe ori. La una din teribilele intalniri, poetul, plin de sange si de lovituri, se arata lumii dintr-o crasma bucuresteana si spune cu voce tare: „Iata ce face Partidul Comunist“.
Curajul cool si plin de poezie al celui care nu a renuntat niciodata, la nimic.
„Iubiri, dezastre, zambete, suspine
Nu s-au pierdut ca undele pe lac.
Tot ce-am trait ramane scris in mine
Ca varstele in cercuri de copac“.