Daca vrei sa te imbraci ca eleganta doamna Papadat-Bengescu:
camasa Stella McCartney
Am invatat despre domnia sa in scoli, i-am citit cartile, am vazut ecranizari dupa povetile neamului Halipa si am auzit de la unii si de la altii despre eleganta sa rafinata si figura-i plina de carisma. Dar toate au devenit mai clare uitandu-ne cateva minute bune la o fotografie de studio cu doamna Papada-Bengescu. Intr-o dupa-amiaza de iunie, ne-o imaginam pe splendida scriitoare acum 71 de ani (1942) pregatindu-se pentru intalnirea cu fotograful, alegandu-si o camasa perfecta, cu croiala masculina, din matase de culoare spumei laptelui si renuntand la orice bijuterie cu exceptia siragului de perle de care, spun contemporanii sai, se despartea arareori. Ii admiram linia barbiei, a sprancenelor bine arcuite, incercam sa-i prindem privirea si toate ne spun o intreaga poveste despre un personaj exceptional, o femeie splendida, de neuitat.
Hortensia Papadat-Bengescu s-a nascut in familia generalului Dimitrie Bengescu (fiul gen. G. Bengescu-Dabija, junimist) si a profesoarei Zoe.
Studiaza anii de gimnaziu la pensionul pentru domnişoare „Bolintineanu” din Bucuresti si cand implineste 20 de ani se indragisteste nebuneste si se casatoreste cu magistratul Nicolae Papadat. Devine mama de 5 ori, se dedica vetii de familie, dar gaseste vreme din cand in cand pentru marea ei pasiune: literatura. Pana la debutul sau literar propriu-zis, scrie articole in presa de limba franceza, versuri si in 1919 (la 43 de ani) iese oficial in lumea literara cu un volum de proze scurte, “Ape adanci”. Odata cu debutul sau literar, doamna Papadat-Bengescu devine si membru fondator al cenaclului „Sburatorul”, al carui mentor spiritual era Eugen Lovinescu.
„Apartin acum unei grupari literare. Acei ce nu cunosc gustul izolarii, nu cunosc nici pretul unei ambiante”, povestea mandra de noul sau grup literar, doamna Bengescu.
Din 1923 devine membra a Societatii Autorilor Dramatici Romani si-si incepe adevarata cariera de scriitoare.
10 ani mai tarziu se stabileste in Bucuresti, in 1936 primeste Marele Premiu al Societatii Scriitorilor Romani, iar in 1946, Premiul National pentru proza.
„Scriitoarea care a contribuit cel mai mult la rafinarea literaturii romane, dandu-i consistenta si cerebralitate, urbanitate si stil, intr-o perioada cand literatura romana era inca rurala si inhibata, cvasiprimitiva, a fost Hortensia Papadat-Bengescu” (Simona Popescu).
sursa info