Daca vrei sa te imbraci ca eleganta doamna Tatarescu-Negroponte:

Am citit intr-un articol al domnului Majuru, ca la sfarsitul anilor ’50, tanara doamna Tatarescu-Negroponte (avea 35,36 de ani) locuia in casa de la Crucea de Piatra, unde incerca sa le invete limba franceza pe fetele pricepute la placeri. Abia iesise din inchisoare, unde fusese condamnata pentru originile ei nesanatoase (era fiica liberalului Gheorghe Tatarescu) si locuia la Crucea de Piatra, dupa ce renuntase sa mai lucreze la deratizare.

Tatarescu – tatal si fiica
In acelasi oras, la cateva sute de metri de Crucea de Piatra, sotul ei (bogatul milionar Ulise Negroponte) era instalator si indragostit in continuare de prea-frumoasa lui sotie, tunsa scurt, dupa lupta cu un animal fioros intalnit in canalele de la deratizare.
Cea mai frumoasa femeie din Bucurestii interbelici incerca cu delicatete sa le invete subtilitatea si manierele unei limbi pe care o adora, pe cateva dudui care o ironizau si o priveau ca pe-o aratare din alta lume. Din alta lume si era.
Doamna Tatarescu-Negroponte a stiut ce inseamna eleganta. Pretuia lucrurile frumoase, avea cultura elitelor si nu si-a pierdut feminitatea, delicatetea si gustul rafinat nici in cei mai crunti ani ai istoriei sale personale.


Dupa 1989, a continuat traditia liberala a familiei sale, a devenit activa politic si s-a luptat cu o energie incredibila sa recupereze istoria unui neam lovit de cele mai ciudate si nedrepte timpuri.
Am privit-o de la distanta, i-am admirat in fiece poza sau interviu perlele, vorba apasata si dulce si mai ales, intelepciunea. Unei doamne superbe, cu eleganta din alta lume.