Daca vrei sa te imbraci in stilul Lizicai Codreanu:

La inceputul secolului 20, Bucurestiul era alintat “Micul Paris”, in parte datorita contrastului intre nota orientala imprimata de Imperiul Otoman si aerul de modernitate pe care incepuse sa-l respire inainte de Primul Razboi Mondial. Dar si datorita vietii culturale bogate, efervescente, racordate la marile capitale europene.
Aceasta reinnoire a artelor si a literaturii era exprimata, exersata si testata in timpul seratelor artistice, in voga in randul burgheziei din Romania dupa moda franceza. Familia Lizicai Codreanu e una dintre ele. Tatal, avocatul Ion Simionescu Codreanu organiza la resedinta lui astfel de serate. Si el si sotia sa erau pasionati de muzica (el facea parte din corul bisericii Sf. Ilie din Rahova, iar ea avea o voce splendida de soprano). Copii erau si ei invitati sa participe. Fiecare dintre ei interpreta piese muzicale la cate un instrument: Irina canta la pian, Nicu, la flaut si Radu la vioara. Doar Lizica, cea pe care Brancusi o adora si o considera una dintre cele mai apropiate si dragi prietene, prefera sa danseze improvizatii curajoase si inovatoare pentru Romania acelor vremuri. Toti invitatii cantau la un instrument sau recitau o poezii.
Mai cool de atat nu se poate!
Lizica Codreanu – 1919, Romania
Surse foto: Lizica Codreano, une danseuse roumaine dans l’avant-garde parisienne – Doina Lemny