Eroii Romaniei Chic » actrita

Nadia Gray (Herescu)

Antz — Tue, 15 Jul 2014 20:00:32 +0000

Dacă vrei să te îmbraci ca miss Nadia:

etola din vizon
lenjerie fina “Kiki de Montparnasse”
ciorapi retro “Lauren”

Meet Nadia Gray.

Uitaţi-vă bine la ea. La imaginea care a făcut istorie la Cinecitta, după ce actriţa s-a dezbrăcat în “La Dolce Vita”. A aruncat vizonul, perlele, sutienul, rochia, pantofii, ciorapii, a pus iar vizonul, a dat jos şi furoul din dantelă, dar Marcello i-a luat vizonul…

Nadia din filmul lui Fellini e Nadia Kujnir-Herescu. S-a născut la Bucureşti, în 1923 într-o familie româno-rusă.

La 15 ani debutează pe scena de la Majestic.

La toate spectacolele ei venea mereu un scriitor de succes, un tip înalt, frumos şi foarte sensibil: Ionel Teodoreanu.

„Era în timpul războiului, când pe scena teatrului din pasajul Majestic apărea un exemplar de lux al frumuseţii feminine. Vederea ei, ca o lovitură de trăsnet pentru vestitul curtezan, a fost fatală. Din clipa când a văzut-o, el n-a mai avut linişte şi somn, pentru că toate încercările de a se apropia de femeia devenită a visurilor şi a destinului, cum zicea, i-au fost zădărnicite. Mesajele trimise prin scrisori, versuri şi buchete de flori au rămas fără efect şi total ignorate. Îndrăgostitul se plângea acum cu amărăciune prietenilor şi prietenelor, fără cea mai mica jenă.
De la această nereuşită, care l-a costat mult, Ionel Teodoreanu a început să fie văzut în faţa paharului, el, care se delimita totdeauna de aura bahică a bunului sau frate Păstorel, şi la masă nu bea decât rar o sută de grame de vin îndoit cu apă”.

Dl. Teodoreanu a dat in patima băuturii, dar Nadia n-avea ce-i face. Ea avea ochi pentru altcineva…Pentru pilotul “Bâzu” Cantantacuzino, fiul Mărucăi Enescu un tip flamboiant, înnebunit după viteză, tenis, hockey, petreceri şi lumea bună a Bucureştilor.

Familia Nadiei, Herescu era descendentă a vechei aristocraţii basarabene care a dat culturii romane şi un mare cronicar: episcopul Dosoftei Herescu. Dar familia mare şi mândra a Cantacuzinilor nu a fost de acord ca Bâzu să-şi ia ca a treia nevastă o fiică a unui neam de boier mai mic şi mai puţin important.

Lui Bâzu însă, nu i-a păsat. Şi-a înfruntat rudele şi s-a căsătorit cu iubita lui mai tânără cu 18 ani.

Imediat după război, Bâzu a devenit pilotul Anei Pauker şi a ajutat mulţi membri ai elitei financiare şi culturale româneşti să emigreze. În 1946 decide să-şi trimită tânăra soţie în Italia, la Milano şi un an mai târziu părăseşte şi el România.

Cei doi soţi se stabilesc în Franţa, iar Nadia debutează ca actriţă de film cu “L’inconnu d’un soir” şi “Monseigneur”.

În 1960, toată lumea aude de Nadia, după una din cele mai senzuale,mai rafinate şi mai aplaudate scene de striptease din istoria cinematografiei.

Nadia şi Bâzu divorţează, Bâzu moare în exil,la Madrid, iar Nadia îşi continuă drumul spre Holywood. Se recăsătoreşte cu un britanic, Gray, tatăl actriţei din Dallas, Linda Gray.

În anii ’60, familia Gray pleacă în California, iar românca plină de poveşti spectaculoase nu trece neobservată la Hollywood.

În 1961 apare în Mr. Topaze” cu Peter Sellers, în 1962 joacă în “Candide” cu Jean-Pierre Cassel, în 1967 în “The Naked Runner” cu Frank Sinatra şi în “Two for the Road” cu Audrey Hepburn.

În 1967, Nadia renunţă la film, chiar în vârful carierei.Pentru dragoste…Decide să divorţeze de Gray şi să devină soţia unui avocat new-yorkez şi se mută împreună cu el în Manhattan. Aici devine gazdă într-unul din cele mai exclusiviste cluburi din New York, dă party-uri spectaculoase şi mai apare în show-uri de TV sau de radio.

Nadia a murit în 1994, la 70 ani şi New York Times-ul i-a scris epitaful.

Mai cool de atât, nu se poate!

Josephine Baker, conu’ Tanase si bucurestenii

Antz — Tue, 27 May 2014 09:47:02 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca senzuala Josephine Baker, care a innebunit Bucurestii anilor ’20:

rochie Roberto Cavalli
capa Rick Owens
plic Anya Hindmarch

1928. Splendida “pantera neagra”, senzuala si curajoasa fara egal in anii nebuni dintre razboaie e invitata speciala la o serata eleganta, impreuna cu Pepito, “contele” ei iubit.
Sampanie, cristaluri, matasuri si multa pasiune.
“Sirena tropicelor” are doar 22 de ani si nu cu mult timp in urma, l-a innebunit la Londra, intr-un spectacol flamboiant de “music hall”, pe Constantin Tanase, care o invita in Romania, la “Carabus” pentru o suma exorbitanta (100 000 de lei, enorm pentru acea perioada).
“Negru si alb” este spectacolul care ii va fi innebunit pe bucuresteni si dupa care, splendida Jo va cuceri admiratia si simpatia romanilor.
A fost un succes extraordinar pentru Bucuresti si pentru Tanase, care dupa “ingramadeala din Gara de Nord, care venise s-o vada pe Sirena”, va fi considerat unul din cei mai importanti impresari roamani ai epocii.
O poveste cool, cu ambitii, extravaganta si succes de acum 85 de ani.

Jany Holt

Antz — Tue, 24 Jul 2012 05:09:34 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca Jany Holt:

Silueta fina, subtire si nervoasa, chip portelanat cu trasaturi foarte moderne, osatura puternica, ascutita, par rosu si ochi negri stralucitori, migdalati. Figura unica, binecuvantata de carisma a Ruxandrei Olt, care nu putea sa ramana doar o simpla functionara intr-un colt de Bucuresti…

Ecaterina Ruxandra-Olt s-a nascut in Bucuresti in 1911. Cand avea 15 ani, parintii o trimit la Paris ca sa urmeze studii comerciale. Ruxandra insa vrea teatru si film, asa ca impotriva vointei familiei, se inscrie la cursurile de arta dramatica ale profesorilor Gabrielle Fontan si Charles Dullin.
Ruxandra Olt isi ia numele de scena Jany Holt si incepe cariera la care visa dintotdeauna.

Jany n-a avut nevoie sa fie draguta dupa norme ca sa inspire pasiune. A facut mai mult decat sa joace, a convins si a manipulat sufletul publicului sau. Celebra pentru rolulrile de femei imprevizibile, scandaloase sau malefice, Holt a avut un debut discret cu roluri clasice (Juliette Giuccardi in Grand Amour de Beethoven sau Abel Gance, amanta nefericita din Courrier Sud).
Incepand cu 1936, registrul ei actoricesc evolueaza spre roluri extreme, puternice (rusoaica nevrotica din Bas-fonds a lui Jean Renoir sau valetta-dansatoare din L’Alibi).

A ramas celebra in cinematografia franceza pentru rolurile incredibile din “La Maison de Maltais” (1938), unde a jucat rolul prostituatei Grette si din “Le Baron fantôme”, unde actrita a cultivat misterul unei amante cu emotii contradictorii. Punctul culminant al carierei ei cinematografice a fost in 1943, cand Holt a avut rolul principal din filmul de debut al lui Robert Bresson, Les Anges du Péché (Angels of Sin).
Incepand cu anii ’50, Jany Holt alege mai mult rolurile de teatru si joaca pe scenele pariziene pana la 83 de ani.
In perioada celui de-al doilea razboi mondial, Jany a luptat alaturi de Rezistenta Franceza si in 1945 a fot medaliata de generalul de Gaulle cu ordinul “Croix de Guerre”.
“Parul ei e ca o valvataie de flacari, triumfanta. In fiecare zi ne ofera un spectacol neobisnuit, mereu dublat cu grija de o simplitate perfecta. Este o personalitate de neuitat, incredibila”,Jacques Porel (al doilea sot al actritei).

Elizza la Porta

Antz — Mon, 23 Jul 2012 06:15:34 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca Elizza:

“La garconne” Elizza la Porta, stea a cinema-ului mut german. S-a nascut in Romania in 1904 si a inceput cariera in lumea filmului cand avea 22 de ani cu un rol in Schenk mir das Leben/Give me the life.

Celebritatea a cunoscut-o in anul debutului (1926) cand a jucat rolul floraresei Lyduschka in horror-ul Der Student von Prag. Una din cele mai frumoase actrite ale Europei filmului mut, Elizza era fashion icon “avant la lettre” cu sacourile ei masculine, camasile din bumbac impecabil si plicurile din rafie pe care le lua de la artizani rromi din Polonia sau Romania.

Elina Lowensöhn

Antz — Mon, 09 Jul 2012 05:28:49 +0000

Daca vrei sa te imbraci in stilul Elinei Lowensöhn:

Elina Lowensöhn face parte din categoria acelor femei care te marcheaza, din momentul in care le vezi, pentru totdeauna. Profunda, fina, delicata, coplesitoare, stranie, cu o privire patrunzatoare si plina de forta, cu un vibrato pe care ti-l transmite chiar dintr-o fotografie. “E speciala”. E primul gand care-ti vine in minte cand o privesti. Este o frumusete care prinde in randul barbatilor sofisticati; o Greta Garbo postmoderna. O Tilda Swinton sau Milla Jovovich sau Ola Rapace sau Uma Thurman care isi interpreteaza rolurile intr-un registru atipic, unic si nelinistitor. Jocul ei iti aminteste de Helena Bonham-Carter, dar cu un accent aparte si o frumusete dupa standarde, pe care insa nu mizeaza niciodata. Are atat de multe de exprimat si de oferit, incat ar fi futil.
Am descoperit-o cititnd despre proiectul de la Centre Pompidou al regizorului Guy Maddin. Vizitatorii centrului au putut urmari in martie (anul acesta) in direct la filmarile a 17 scurtmetraje (filmate in 17 zile), inspirate de filme vechi, din anii “20-”30, toate avut punct comun faptul ca s-au pierdut, nu mai exista.

Proiectul se numeste “Spiritismes”. Pe langa Charlotte Rampling, Udo Kier (actorul favorit al lui von Trier), Matthieu Amalric, Geraldine Chaplin, Luce Vigo, Mathieu Demy joaca si… “regina filmului indie”: Elina Lowensöhn, din Romania.

Elina s-a nascut in Bucuresti, pe 11 iunie 1966 si a emigrat cu mama sa, dansatoare, in America, dupa moartea tatalui ei (fost detinut in lagarele naziste).
La 18 ani incepe sa studieze actoria in New York si primeste cateva roluri in teatru cu care are succes si este remarcata de regizorul Hal Hartley, a carei actrita favorita va deveni in scurt timp. Colaborarile lor sunt extraordinare si cu greu poti sa vezi pe altcineva in rolurile jucate de Elina in filmele lui: Theory of achievement, Simple Men, Amateur, Flirt.
Rolul ei din “Nadja” lui Michael Almereyda, devenit film-cult, este considerat spectaculos, creativ si plin de substanta.
Admiratorii Elinei Lowensöhn sustin ca e prea buna, prea sofisticata si prea subtila pentru cinematografia hollywoodiana. Mister, talent si originalitate made in Romania. Mai cool de atat nu se poate!

Coca Andronescu

Antz — Wed, 04 Jul 2012 06:10:58 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca sfioasa domnisoara Tanta:

V-am spus de planul nostru cu integrala filmelor dupa scenarii de-ale domnului Baiesu, nu? Ei bine, a venit vremea pentru “Iubirea e un lucru foarte mare”, pentru “butadele”, sss-itul:), flirtul, stangaciile lui Costel si inocenta domnisoarei Tanta:).
Pentru ca de aproape un an tot vorbim despre eroi chic, cum sa nu zabovim un picut la coafura inalta, prinsa cu panglica si cu mese de volum, la rochia model Mary Quant, cu picioarele bine la vedere si jaboul asortat cu mansetele din voal jorjet ale dragalasei Tanta?! Ehehe si umorul de odinioara avea nevoie de un strop de eleganta:).

O gasim pe doamna Coca Andronescu incantatoare. Ne-o amintim de la serile de teatru TV, cand Miralndolina lui Goldoni ne facea sa radem cu dezinvoltura si vioiuciunea ei sau cand treceam din rasu’-plansu’ cu Gaitele lui Kiritescu sau cu personajele din Titanic Vals, din filmele de week-end de la cinema sau de la televizor, “Serenada pentru etajul XII”, “Eu, tu si Ovidiu”, “Tufa de Venetia” si n-avem cum sa-i uitam vreodat’ bascul galben, cu canaf mare asortat perfect cu fularul, din “Alo, aterizeaza strabunica!”.

“Sclipire de-o secunda, spirit neastamparat, aceasta actrita spumoasa ca o sampanie contamina atmosfera din jur, starnea parca o stare speciala de veselie si de miscare euforica a moleculelor de aer care-i inveleau cuvintele si miscarea” (Aurel Storin).

Conversatii imposibile. Alice Cocea si Leny Caler

Antz — Wed, 16 May 2012 07:25:39 +0000

Incepem o serie noua de povesti chic despre oamenii pe care-i admiram si despre care credem, cu-adevarat, ca sunt cei mai cool dintre noi toti. Daca istoria si destinul au decis ca multi dintre cei despre care scriem sa nu se fi intalnit niciodat’, ne-am gandit sa-i aducem noi laolalt’. Sa-i lasam sa se priveasca “virtual” si sa ii intelegem mai bine, privindu-i deodat’:).
Conversatii imposibile, pe care le imaginam…posibile.
Asadar, doua actrite, doua muze, doua frumuseti: Alice Cocea si Leny Caler.
S-au nascut la 5 ani distanta. Una la Sinaia, cealalta la Bucuresti.
Amandoua au fost binecuvantate cu frumusete, sarm, talent si ambitie multa.
Alice Cocea a plecat din tara spre stralucitorul si plin de sperante Paris, cand era doar o copila. In 1917 a absolvit Conservatorul din capitala Frantei si imediat a debutat in film.
Leny Caler a studiat actorie la Conservatorul particular de Arta Dramtaica A.Mihalescu si dupa absolvire, a intrat in teatru, in echipa doamnei Sturdza-Bulandra.
Marile pasiuni ale celor doua actrite, deopotriva, au fost iubirile lor. S-au indragostit nebuneste, au fost iubite pana la suferinta, povestile lor amoroase au fost scandaloase si romantice si despre ele au povestit cu patima Parisul si Bucurestii.
Despre nunta extravaganta a lui Alice cu contele de la Rochefoucauld a scris chiar si Colette, iar despre suicidul din amor al aventurierului francez Victor Point, innebunit de capricioasa Alica, toata presa franceza a speculat ani intregi.

Pe Leny, Liviu Rebreanu, a protejat-o si intr-o seara in care antisemiti au huiduit-o, a protejat-o si a condus-o pana acasa, Camil Petrescu a iubit-o incredibil, Mihail Sebastian a adorat-o si i-a scris Jocul de-a vacanta. Tudor Musatescu i-a dedicat intreaga opera, Elly Roman a compus slagare pentru vocea ei, iar Arghezi a scris astfel despre prea-frumoasa Leni: “Vezi, cã nu eşti frumoasã ca o actriţã, ca o cîntãreaţã, ca o femeie. Eşti o bijuterie, albastrã în lumina ochilor, cu mozaicuri, cu metale şi cu vãpseli imposibile în sîngele dumitale, dacã ai. Trebuie sã fii din sticlã şi azbest. Trebuie sã fi venit de prin minerale şi o sã întrebãm dacã nu miroşi a platinã sau a chihlimbar. Dacã ai fi fost fata mea, te-aş fi închis într-o vitrinã şi aş fi pus lîngã dumneata icoana ierodiaconului Ştefan şi un ciubuc de lemn de cireş. ţi-aş fi dat sã ronţãi mãrgãritare şi sã te adãpi dintr-un flacon cu parfum de rãşinã”.

Doua actrite nascute pe acelasi pamant, cu destine amoroase complicate si pline de intrigi spectaculoase, doua frumuseti elegante, admirate una de parizieni, alta de bucuresteni. Despre care nu exista povesti “de conversatie”. Cu siguranta au auzit una de celalalta dar nimeni nu si-a amintit o intalnire de salon intre Alice cea acidulata si dulcea Leni.
Dar noi ne-am gandit sa le punem una langa cealalta. Sa le privim impreuna si sa ne imaginam o conversatie imposibila. Despre moda, vremuri romantice, scandaluri de bon-ton, sali de teatru pline de domni si domnite cu binoclu sau monoclu, doua lumi la mii de kilometri departare, cu apucaturi si pasiuni asijderea, si idoli, si muze din…Romania. Doamna Alice din Paris si mlle Caler din Micul Paris.
O conversatie imposibila, posibila. Mai cool de atat, c’est improbable.

Ioana Pavelescu si Sergiu Nicolaescu

Antz — Mon, 14 May 2012 07:17:37 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca Ioana Pavelescu sau Sergiu Nicolaescu:

Praf de stele. Il vedem. E aici. In aceasta imagine din 1983, cu regizorul si actrita.
E coperta de Cinema, dar putea sa fie fara niciun complex si una de revista de moda. Uitati-va cu atentie la atitudinea impecabila a domnului Nicolaescu, la privirea sexy si emfatica a domniei sale.
Si ce sa mai spunem despre silueta subtire si fina a doamnei Pavelescu, despre simtul ei fashion fara cusur si accesoriul de cap, pe care l-a facut marca de stil personala in anii ’80?
O coperta care promova “Viraj periculos”. Si pe care regretam ca nu a vazut-o pe indelete si Hollywood-ul. Pentru ca praful de stele e la fel de stralucitor in orice colt de lume.
Mai cool de atat, putina lume a cunoscut.

Sa nu uitam de Carmen Galin, Mariella, Reka, Aimee…(II)

Antz — Tue, 13 Mar 2012 22:01:27 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca Ioana Dragan:

continuarea povestii aici

Carmen Galin

Până în anii ’90, Carmen Galin a fost una din cele mai titrate şi mai cunoscute actriţe de film şi teatru. S-a născut în Bucureşti, pe 14 Martie 1946 şi a fost studenta profesorilor Sanda Manu, Ion Cojar, Dinu Negreanu şi Mihai Mereuţă.
Carmen Galin a fost căsătorită cu regizorul Dan Piţa şi toata cariera ei a fost admirată pentru frumuseţea, graţia şi talentul ei.

A jucat în ” Dimineţile unui băiat cuminte” (1966), ” Ilustrate cu flori de cîmp” (1974), “Pruncul, petrolul şi Ardelenii “(1981), ” Mere roşii”, “Fram” (1983) sau “Campioana ” (1990).
În 1995, după un confict cu conducerea Teatrului Naţional Bucureşti s-a retras din activitate şi din viaţa publică şi şi-a dedicat talentul, frumuseţea şi creativitatea acţiunilor umanitare.

Mariella Petrescu

A fost una din cele mai frumoase actriţe ale anilor ’70. A absolvit ”Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică I. L. Caragiale” (”IATC”) din Bucureşti în 1964 la clasa prof. Victor Moldovan şi a devenit cunoscută publicului după rolurile din “Păcală”, “Astă seară dansăm în familie”, “Balul de sâmbătă seara” sau “Haiducii lui Şaptecai”.

Mariella Petrescu nu mai locuieşte în România, ea părăsind ţara şi stabilindu-se în Statele Unite ale Americii, dar nimeni nu a uitat scena din “Balul de sâmbătă seara”, în care bruna Raluca iese din râu şi-i ia minţile lui Papaiani.

Rodica Mureşan

Blondă, eterică, superbă. Rodica Mureşan a studiat coregrafie dar a ales cariera de actriţă şi a devenit celebră pentru rolurile sale de pe scenele de teatru sau din sălile de cinema.

Iubitorii de film românesc au remarcat-o şi admirat-o în “Întoarcere la dragostea dintâi”, regizat de soţul său, Mircea Mureşan, sau în “O lebădă iarna” (rolul Lebăda), “Secretul lui Bachus”, “Sosesc păsările călătoare”, “O lumină la etajul zece” sau “Vara sentimentală”. Este mama Cesoniei Postelnicu şi una din cele mai frunoase actriţe pe care le-a avut vreodată România.

Reka Nagy

E frumoasa profesoară a Pistruiatului. Acesta este rolul care a luat-o pe sus şi a transformat-o pe Reka Nagy într-una din cele mai cunoscute actriţe din fostul bloc comunist. A trăit la Budapesta şi a mai jucat în “Cântecele mării”, “Dragostea începe vineri” sau “BD în alertă”.

Ioana Drăgan

Ioana, fiica lui Şendrea din “Războiul domniţelor”, ţăranca Anita din Neamul Şoimăreştilor sau rolurile din seria BD, din “Braţele Afroditei” sau “Saltimbacii”. Toate au făcut-o celebră pe Ioana Dragan, care a fost considerată una din frumuseţile generaţiei sale. Cărţile poştale cu imaginea ei au fost colecţionate de tineri din toată Europa de Est.

Aimée Iacobescu

Admiratorii actriţei spun că dacă ar fi avut şansa unei cariere în Franţa sau Statele Unite, ar fi devenit sex- simbol al cinematografiei mondiale.
Actriţa a terminat ca şefă de promoţie ”Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică I. L. Caragiale” (”IATC”) din Bucureşti, în 1968, iar debutul în teatru l-a avut la numai 16 ani.

A fost domniţa Ralu în “Săptămâna nebunilor”, Charlotte în “Cu mainile curate” sau Lucia în “Nu filmăm să ne amuzăm”. Bârfele vremurilor au aşezat-o la bratţul celor mai frumoşi bărbaţi din cinematograful românesc şi toată lumea a considerat-o una din cele mai pline de şarm şi elegante actriţe din anii ’70 şi ’80.
A fost premiată cu “Meritul cultural în grad de comandor” şi este societar de onoare al TNB.

Elena Albu

Pentru rolul iubitei românce a gangsetrului Dillinger, Ana Cumpănăşu, regizorul Mircea Veroiu a ales-o pe Elena Albu, soţia lui. Era una din cele mai frumoase actriţe ale generaţiei sale si figura ei perfectă, plină de mister era perfectă pentru povestea “femeii în roşu”.

Elena Albu a fost vedeta unora din cele mai importante şi iubite filme româneşti, de la „Ilustrate cu flori de câmp“ (regizat de Andrei Blaier), până la „Surorile“, „Moara lui Califar“, “Între oglinzi paralele”. A murit singură, în apartamentul în care se izolase de la moartea soţului ei, în urma unui accident vascular provocat de un puseu de tensiune, în martie 2003.

Sa nu uitam de Pola, Iva, Anda…(I)

Antz — Mon, 12 Mar 2012 21:39:36 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca Aurora Cornu:

Despre Ana Ularu sau Ada Condeescu vorbeşte acum toată lumea cinematografică. Sunt frumuseţile răvăşitoare ale filmului românesc şi au nominalizări la premiile Gopo, Oscarurile autohtone, pentru interpretările lor din “Periferic” şi “Loverboy”. Europa le cunoaşte şi le priveşte cu admiraţie pe superbele românce care vin dintr-o ţară în care de-a lungul vremurilor, scena şi sălile de cinema au vibrat la carisma şi frumuseţea atâtor de multe actriţe pline de talent, dar despre care astăzi se vorbeşte atât de puţin.

Maria Ventura

A fost prima femeie care a pus în scenă o piesă la Comedia Franceză („Ifigenia” de Racine, în 1938) şi una din cele mai importante actriţe ale scenei de teatru franceze şi române. S-a născut în 1886, dintr-o relaţie romantică între actriţa Lea Fanşeta Vermont şi scriitorul Grigore Ventura.
A învăţat actorie la Conservatorul din Paris şi a avut “standing ovation” pe scene unde a jucat alături de Sarah Bernhardt sau Eduard de Max (actor francez tot de origine română). A devenit societară la Comedia Franceză şi în 1929 a început să conducă ansamblul de teatru “Maria Ventura”.
Colegii de scenă sşi contemporanii au considerat-o una din cele mai frumoase şi mai talentate actriţe ale generaţiei sale.

Pola Illery

A fost una din cele mai pline de şarm frumuseţi care au dominat cinematograful mut din perioada interbelică. S-a născut la 15 octombrie 1908, cu numele Paula Iliescu, într-o familie evreiască din Corabia şi a visat de mică să devină actriţă. Era o prezenţă scenică plină de sex- appeal, cu oprivire plină de strălucire şi profunzime şi chiar dacă era mignonă, toţi managerii de teatru din acea perioadă au văzut-o ca pe o carte sigură pentru succes.

A devenit cunoscută în toată lumea datorită filmului “Under the Roofs of Paris (1930), de Rene Clair şi cariera ei a rezistat şi în perioada filmului vorbit, jucând in mai multe producţii americane.

Pola a murit la 103 ani, acum 3 săptămâni în Scranton, Pennsylvania.

Iva Dugan

S-a născut în 1910 şi a fost una din cele mai cunoscute şi mai frumoase actriţe ale filmului mut românesc. A fost o adevărată divă, iar în 2010, Ştefan Velniciuc a semnat scenariul şi regia unui documentar dedicat actriţei şi perioadei de aur a filmului mut, “Iva Diva”, după o idee de Jeanine Stavarache, imaginea fiind semnată de Mălin Muşetescu şi Tomi Cartu, iar muzica de Petru Mărgineanu.

Echipa de filmare de la “Haiducii”. Iva Dugan in dreapta, jos.

Aurora Cornu

Nu e actriţă, e scriitoare şi este prima soţie a lui Marin Preda. Dar figura ei a făcut istorie în cinema, în 1970, când este distribuită de regizorul Eric Rohmer în filmul Genunchiul Clarei, în care interpretează rolul feminin principal, o poeta din Est.

În 1972, produce ea însăşi un film cu tramă parapsihologică, Bilocation, film premiat la Psychic Film Festival, New York – Montreal, iar în 1972 apare din nou într-o poveste semnată de Rohmer, într-una din scenele filmului “L’amour l’après-midi”.

Anda Onesa

În 1978, filmul “Septembrie”, o poveste de dragoste imposibilă, cu final tragic, cu Anda Onesa şi Geo Costiniu, umplea sălile de cinema din toată ţara.
Anda şi Geo erau cuplul superb al filmului românesc şi toţi tinerii visau şi oftau uitându-se la ochii verzi şi silueta perfectă a actriţei de numai 18 ani, studentă la…Filosofie.

În 1980, la 20 ani, Anda Onesa primeşte premiul de interpretare feminină la Festivalul de Film de la Karlovy Vary, pentru rolul din “Duios, Anastasia trecea”.
După 1989, a jucat în Balanţa şi în 1991, după un conflict public cu Mihai Tatulici, Anda Onesa pleacă în Statele Unite ale Americii, unde s-a căsătorit cu un expert în arta orientală şi a renunţat complet la actorie.

Va urma…