Eroii Romaniei Chic » barbati

Grigore Moisil

Antz — Wed, 28 Nov 2012 09:37:33 +0000

Daca vrei sa te imbraci in stilulul domnului Grigore Moisil:

In 1931, Grigore Moisil pleaca la Sorbona sa-si continue studiile, in urma obtinerii unei mici burse acordate de statul roman. Familia il sustine completand financiar veniturile necesare sederii acestuia in Paris. Era o miza mare, cu care toti erau de-acord, fiind constienti de talentul lui Grigri (cum il alintau ei pe celebrul matematician): sa profite cat mai mult de bunurile intelectuale, pe care in alta parte nu le putea gasi, sa intre in contact cu matematicienii celebri ai timpului si sa intre in societatile savante care se ocupa de matematica si aplicatiile ei in cele mai diverse domenii.
In Franta il reintalneste pe celebrul profesor Vito Volterra, caruia i fusese ghid cu 5 ani in urma, la Cluj, dar si pe Paul Lévy. In cartea semnata a de Viorica Moisil, sotia matematicianulu, “O familie ca oricare alta” (o colectie de scrisori trimise intre matematician si familia sa pe perioada sederii la Paris, este plina de povestiri amuzante, emotionante, pline de analiza a orasului si locuitorilor sai, de grija, ambitie, respect si dragoste intre Grigri si parinti, fratii sai si bunicuta, cea mai rasfatata si cea mai iubita de Moisil.
Matematicianul genial, cel care a pus bazele informaticii in Romania, este recunoscut pentru umorul sau fabulos si internetul si literatura care il evoca sunt pline de ziceri si anecdote apartinand acestuia.
Intr-una dintre scrisorile trimise acasa, Moisil povesteste foarte simpatic intalnirea cu Paul Lévy:
“Azi am inceput contactul cu Parisul intelectual. Azi aveam rendez-vous cu Paul Lévy. Iti imaginezi, de ieri seara am cumparat o foita de hartie groasa, in care am legat pachetelul si asa mai incolo, pana a devenit un pachet impermeabil. Azi-dimineata, mi-am facut doua ore toaleta, mi-am schimbat gulerul si camasa, si m-am ras cu ingrijire demna de scopuri mai bune, mi-am luat periile cumparate ieri pentru eveniment si mi-am periat hainele, am vrut sa-mi vacsuiesc pantofii, mi-a alunecat cutia de-a rostogolul in balcon, din bacon in strada, unde s-a strivit in fata unui cetatean indignat. Dupa toate aceste peripetii, am reusit sa fiu la statia de destinatie, cu metroul, cu trei sferturi de ora, noteaza bine: trei sferturi de ora … inainte de ora trebuincioasa. In rezumat, evenimentul a fost amplu pregatit. Paul Lévy este un om uscatel, brun, extrem de timid si care scrie multe lucruri bune, dar nu prea stie sa le spuna. La figura e exact ca Ionel Vespremeanu. Dupa primele secunde, am inceput sa terminam. Ca variatie, am deschis pachetelul, am desfacut o hartie, apoi alta hartie, pe urma alta, si i-am explicat ca e un sistem romanesc de a-ti manifesta gratitudinea fata de cineva. Lucrul l-a facut pilaf, a exprimat ca ” c’est n’en pas l’usage” si a adus aminte de un alt Lévy de la Salonic. Dupa care conversatia a rulat asupra bogatiilor miniere ale tarii romanesti, despre transportul petrolului cu cisternele si cu pipeline. Baga insa de seama ca toate hartiile in cari adusesem instrumentul romanesc, tot acest timp, au stat la mine in poala, fiindca n-aveam unde sa le pun. Cu hartiile, palaria si manusile in mana, am alunecat pe scara in jos, precipitandu-ma in fata doamnei Lévy. Si tot cu hartiile in mana am plecat si am coborat cateva etaje”.

Grigore Moisil s-a nascut la Tulcea, pe 10 ianuarie 1906.
Este considerat intemeietorul informaticii in Romania, fiind cel care a promovat si sustinut construirea primelor calculatoare romanesti. In 1996, a primit Computer Pioneer Award al societății IEEE.
A fost membru al Academiei Romane, al Academiei din Bologna și al Institutului International de Filozofie.
In 1946, a fost numit ambasador al Romaniei la Ankara. A fost laureat al Premiului de Stat al Republicii Populare Romane si in 1964, a fost numit, prin decret al Consiliului de Stat, ”Om de stiinta emerit”.

Mai cool decat Grigri, marele Grigore Moisil, nu se poate!

Povestile unei inimi

Antz — Thu, 08 Mar 2012 07:17:14 +0000

Iesim din iarna asta obosite, plictisite, cu o nevoie masiva sa ne ridicam nivelul energetic. Ne facem un plan solid si, ce-i mai important, F-E-Z-A-B-I-L! O promisiune serioasa: sa nu mai fumeze una/sa slabeasca cealalta; un program nou de sport de care sa ne tinem (de data asta!!!); o partida de cumparaturi (bifata deja, la Marni pentru H&M, unde nu am putut sa ne bucuram de haine, sa avem rabdare si chef sa le descoperim, sa le probam si sa ne decidem fara graba, totul facut rapid, ca sa mai prindem ceva); o bucurie pentru minte si suflet – cartea Dianei Cosmin, “Povestile unei inimi”. De-abia asteptam sa vina sfarsitul de saptamana. Speram sa fie soare pentru ca avem de gand sa mergem la aer, in parc sau in curte, cu un termos de ceai de iasomie, un platou de fursecuri cu nuca multa si “Povestile unei inimi”.
O carte care te face sa razi, sa te emotionezi, sa inveti, sa descoperi lucruri noi despre tine si sa simti ca e faina viata oricum, important e sa nu uiti de tine. Ilustratia e a lui Agnes Keszeg si este atat de frumoasa, dar atat de frumoasa, ca-ti umple sufletul de bucurie.

Shoo-shoo-shooeees, baby!

Antz — Wed, 25 Jan 2012 22:01:14 +0000

Ne plac eleganti, stilati, galanti. Barbatii. Manichiura perfecta, un zambet impecabil, un parfum criminal si o pereche de pantofi standing-out. Da. Cu un astfel de mix, putem avea o conversatie, un flirt.
Se spune ca pe italienii ii recunosti dupa incaltamintea noua si colorata. Pentru francezi, e necesarmente sa poarte pantofi cu aspect uzat, daca vor sa para branché. Romanii…hmmmm. Chiar si cei care au pantofii frumosi sau cool, aleg cam mult negru sau nuante de lemn si modelele clasice. Plictisitor!
Pantofii descoperiti de noi, pe care visam sa-i vedem umbland pe strada, in baruri, birouri, restaurante si cafenele, purtati de barbatii romani galanti, stilati, cu umor, voie buna si relaxare:

Tingley – galosii purtati in zilele ploioase sau prin omat,
peste incaltarile obisnuite. Ca pe vremuri!

Hermѐs pentru Vans, doar daca esti VIP. Mda…

Mark McNairy sau cum sa fii cool si clasic. Simultan!

Officine Creative. Oh-la-la! Pentru dandies post-postmoderni,
hipermoderni sau supermoderni!

Bruno Bordese. Cubano, me like it!

Mexicana – Ande, ariba, ariba!

When Hairy meets Dr. Martens

Mugler – Clubbing Underground

Aragin – pimp my feet!

Raf Simons – pantofii de costum, cum spunea tata.

Rivieras, mai cool decat espadrilele

Marc Jacobs pentru colour aficionados

Diavolul se incalta de la Prada

Carol Christian Poell – Zip me up!

TPACC T3 – baschetii crosetati

Batistele: glamour-ul pierdut şi regăsit.

Antz — Thu, 08 Dec 2011 22:40:38 +0000

Frumuseţea stă în detalii. Rafinamentul, eleganţa înseamnă delicateţe şi subtilitate. Iar noi admirăm cel mai mult luxul discret. Aşa e şi cu batistele din textile, oricât de anacronice şi inutile vi s-ar părea. Le adorăm si sunt accesorii, “piese de accent”, care pot da “chicness” instant oricui.
Un bărbat cu garoafă la butonieră sau o batistă în buzunarul de sus al sacoului este foarte elegant şi atrăgător. Si nici nu ii trebuie mai mult de atăt. Aaaa…ba da. Un zâmbet, siguranţă de sine, umor şi bune maniere.
Steve Buscemi, în rolul unui gangster celebru din anii 20, poartă tot timpul o garoafă la butonieră, ceea ce-l face extrem de chic, deşi nu este chiar un sex-simbol.

Clark Gable, Cary Grant, Fred Astaire rar erau fotografiaţi fără o batistă purtată în buzunar. Şi ce bărbaţi erau. O, da!

Ce poate fi mai răvăşitor decât o femeie frumoasă care îsi şterge lacrimile de râs sau de tristeţe cu o batistă brodată cu iniţialele ei si discret parfumată?

Dacă femeii frumoase emoţionate şi lăcrămoase un bărbat i-ar oferi o batistă de mătase ca să-şi poată şterge urmele de tuş sau mascara întinse? Îmmmm? Femeia frumoasă probabil s-ar îndrăgosti de el. Noi sigur da.
Sau bărbatul galant care stă în faţa noastră şi vorbeşte cu atâta naturaleţe şi eleganţă şi care îşi scoate dintr-un buzunar al hainei o batistă cholet vibrantă, a la revolutionaire. Îşi dă jos ochelarii de vedere de pe nas cu ambele mâini şi, cu gesturi precise, începe să şteargă lentilele. Ne-am îndrăgostit. Recunoaştem. Din nou, da.

Dar tipa aia extraordinară îmbrăcată à la BB în “ Et Dieu créa la femme”, pe care am văzut-o la Starbucks sorbind un “fresh” şi scriind ceva pe laptop. Toţi cei 20 de oameni care ne aflam în acel moment acolo am remarcat momentul în care si-a scos din geantă o batista albă, brodată cu care a început să şteargă ecranul calculatorului. Delicat, fără grabă şi împrâştiind un parfum dulce-amărui, narcotic în jurul ei. Hmmm…de-atunci port batistă parfumată în geantă cu intenţia clară de a face odată, cândva, undeva gestul tipei.

Eeeee…dar ce spuneţi de femeia de pe Victoriei care îi făcea semn cu mâna unui grup de pe trotuarul de vizavi, unduind în aer o batistâ? Avea o coregafie superbă a mâinii.

Recunoaştem, toate sunt scenarii, plăsmuiri ale imaginaţiei noastre. Dar dacă ne plac nu e deloc greu să le punem în practică.

Avem şi o marcă de batiste preferată: Tamielle. Sunt foarte frumoase, au un aer romantic, dar extraordinar de chic. Ambalajul este şi el minunat. Sunt grozave şi de dat cadou prietenilor sau iubiţilor/iubitelor. Un cadou glamour, de luxe.

Să porţi batista de mătase sau de muselină brodată e foarte cool. Iar mai cool de atât nu credem că se poate!