Frumuseţea stă în detalii. Rafinamentul, eleganţa înseamnă delicateţe şi subtilitate. Iar noi admirăm cel mai mult luxul discret. Aşa e şi cu batistele din textile, oricât de anacronice şi inutile vi s-ar părea. Le adorăm si sunt accesorii, “piese de accent”, care pot da “chicness” instant oricui.
Un bărbat cu garoafă la butonieră sau o batistă în buzunarul de sus al sacoului este foarte elegant şi atrăgător. Si nici nu ii trebuie mai mult de atăt. Aaaa…ba da. Un zâmbet, siguranţă de sine, umor şi bune maniere.
Steve Buscemi, în rolul unui gangster celebru din anii 20, poartă tot timpul o garoafă la butonieră, ceea ce-l face extrem de chic, deşi nu este chiar un sex-simbol.

Clark Gable, Cary Grant, Fred Astaire rar erau fotografiaţi fără o batistă purtată în buzunar. Şi ce bărbaţi erau. O, da!

Ce poate fi mai răvăşitor decât o femeie frumoasă care îsi şterge lacrimile de râs sau de tristeţe cu o batistă brodată cu iniţialele ei si discret parfumată?

Dacă femeii frumoase emoţionate şi lăcrămoase un bărbat i-ar oferi o batistă de mătase ca să-şi poată şterge urmele de tuş sau mascara întinse? Îmmmm? Femeia frumoasă probabil s-ar îndrăgosti de el. Noi sigur da.
Sau bărbatul galant care stă în faţa noastră şi vorbeşte cu atâta naturaleţe şi eleganţă şi care îşi scoate dintr-un buzunar al hainei o batistă cholet vibrantă, a la revolutionaire. Îşi dă jos ochelarii de vedere de pe nas cu ambele mâini şi, cu gesturi precise, începe să şteargă lentilele. Ne-am îndrăgostit. Recunoaştem. Din nou, da.

Dar tipa aia extraordinară îmbrăcată à la BB în “ Et Dieu créa la femme”, pe care am văzut-o la Starbucks sorbind un “fresh” şi scriind ceva pe laptop. Toţi cei 20 de oameni care ne aflam în acel moment acolo am remarcat momentul în care si-a scos din geantă o batista albă, brodată cu care a început să şteargă ecranul calculatorului. Delicat, fără grabă şi împrâştiind un parfum dulce-amărui, narcotic în jurul ei. Hmmm…de-atunci port batistă parfumată în geantă cu intenţia clară de a face odată, cândva, undeva gestul tipei.

Eeeee…dar ce spuneţi de femeia de pe Victoriei care îi făcea semn cu mâna unui grup de pe trotuarul de vizavi, unduind în aer o batistâ? Avea o coregafie superbă a mâinii.

Recunoaştem, toate sunt scenarii, plăsmuiri ale imaginaţiei noastre. Dar dacă ne plac nu e deloc greu să le punem în practică.

Avem şi o marcă de batiste preferată: Tamielle. Sunt foarte frumoase, au un aer romantic, dar extraordinar de chic. Ambalajul este şi el minunat. Sunt grozave şi de dat cadou prietenilor sau iubiţilor/iubitelor. Un cadou glamour, de luxe.

Să porţi batista de mătase sau de muselină brodată e foarte cool. Iar mai cool de atât nu credem că se poate!

“Dacă toată Oradea zicea “nu”, eu tot o luam de nevastă”, a spus Florin Piersic despre cea de-a doua soţie.

Cum ar fi putut să faca altfel, când în faţa lui era o femeie mai frumoasă decât Brigitte Bardot?

Un profil perfect, inocent, buze ţuguiate uşor-supărăcios, “à la française”, temperament independent şi privire turcoaz.

În vremuri în care familia tradiţională conta şi avea reguli stricte, când era inadmisibil ca soţia şi soţul să nu împartă acelaşi camin, Ana voia să fie pe picioarele ei. Nu a renunţat la cariera şi casa ei de la Cluj. I-a spus “da” lui Piersic, dar a rămas la 500 de km de soţul ei.

“Trăiam ca amanţii. Făceam naveta ca să ne vedem. Eu jucam la Teatrul Maghiar din Cluj. Acolo aveam casă, maşină la scară, tot. Eram respectată şi iubită. Nu puteam să las viaţa mea şi sa merg la Bucureşti. N-aveam încredere în Florin. Era un fustangiu şi nu voiam să depind de el cu nimic. Am preferat să rămân pe picioarele mele. Când am decis să divorţez, am făcut-o pentru că n-am vrut să-i mai înghit aventurile”.

Să-i zici bye-bye şi să-i închizi gura lui Piersic…Mai cool de atât nu se poate!