Fapta buna nr. 17 – Negociere pentru “buna dimineata” o singura data pe saptamana

Antz — Fri, 23 Dec 2011 18:41:08 +0000

Aproape in fiecare dimineata ii zic vorbe…nu atat de “dulci”. Nu inteleg cum se face de apasa mereu combinatia de numere de interfon care suna la mine in casa. Bibibi…bibibi…bibibi, cam o data la 3,4 zile, la 7 si jumatate fix. Dimineata! Si de fiecare data, ma dau jos din pat mormaind, apas pe buton si-i aud vocea cantata: “Buna dimineataaa. Postaaa!”
Asta-i povestea relatiei mele cu postasul care dureaza de vreo 3 ani. Nu stiu cum arata, dar daca il aud si intre sute de oameni la supermarket, in Ajun de Craciun, va zic sigur ca-l recunosc. Si daca zice: “Buna searaaaa”!
Atat il mai injur de trei ani, incat ne-am gandit ca acum ar fi frumos sa-mi cere scuze. Cu o fapta buna.
Am stat amandoua stramb si am gandit drept care ar fi cea mai buna fapta buna pentru postasul “buna dimineataaa”. Si ne-a venit o idee. Buna, zicem noi:).
Drept pedeapsa pentru gandurile mele urate, urate, urate, a trebuit sa ma trezesc cu o jumatate de ora inaintea lui, adica la 7 punct, sa cobor si sa-i las pe cutiile postale, sus, o gustare si o cana cu cacao buna si fierbinte. Ca pentru Mos Craciun, da. Si un bilet langa (ca un “calaret”, ca sa fim sigure ca-l citeste).
Zis, gandit si facut!
Am pus pe o farfurie un servetel rosu (sa-i placa lui Mosu’ si lui Postasu’:)) 3 biscuiti (am pus unii cu ciocolata si jeleu; ca aia imi plac si mie cel mai mult si mai mult) si o cana cu cacao fierbinte.
Pe biletul-calaret am scris…aaa…citet:):
“PENTRU DOMNUL POSTAS!!! Buna dimineata. In Ajun de Craciun, m-am gandit sa va fac o surpriza si sa va ofer cativa biscuiti si o ciocolata calda ca sa va indulcesc munca si sa va multumesc pentru ca-mi spuneti in fiecare dimineata “buna dimineata”. Si poate incercati sa formati mai rar 14, la interfon:). Dar din cand in cand astept totusi sa formati acelasi numar de mai sus. Pentru ca aveti o voce superba si foarte vesela. O data pe saptamana, ce spuneti:)? Sarbatori fericite si pofta buna!”.
Fapta buna. Si pentru domnul postas si pentru diminetile mele linistite:).
Gata cozonacii:)?

Fapta bună nr. 1 – Bună dimineaţa!

Antz — Tue, 06 Dec 2011 21:36:25 +0000

Ne-am trezit stresate. Amândouă.
Primul gând? Renunţăm!
Colac peste pupăză, când ne trezirăm, găsirăm tot blogul şters. Nimic, niente, rien, nothing. Doar logo’ul şi un simpatic “revenim”.
Ne-am apucat de bocit, de urlat, de smuls părul din cap.
Cine naiba mai avea chef de fapte bune ?
“ Mă f… Eu nu mă mai bag. Bip, bip pe ea de viaţă. Beep beeep ăla care a şters tot!!!! Byyyyp byyyp în ghetele goale de la Moşu’. ”
Dar ca de obicei. Cu cât e e bipul mai mare, cu atât…n-ai ce face. Înainte, că înapoi nu se poate!
“Eee. Ce ai? Am anunţat că facem faptele bune şi nu mai putem da înapoi! Serioase sau ce naiba?”
“Aşa. Şi acum, ce facem? Cui să dăm bună dimineaţa aşa, ca proastele?”.
“Haidi hai! Primul venit, primul pălit.”
Am ieşit în stradă. Ploua de-ţi venea să intri înapoi în casă.
Ne-am uitat drept în faţă şi l-am văzut. 18 sau 19 ani, jeanşi prea slim, ghete Martens negre, creastă de Pokemon şi o gecuţă prea subţire pentru decembrie (da’ la cât e de cald…).
Am deschis gura şi am strigat tare, să fim sigure că ne aude. “Bu-nă di-mi-nea-ţa!”
Ăla micu’ s-a oprit, a zâmbit de-am leşinat amândouă şi ne-a zis din vârful buzelor “Salut”.
Ni s-a părut că vrea să se oprească, de parcă ne-ar fi cunoscut dar s-a răzgândit. A trecut mai departe şi s-a întors un pic, zâmbind.
Am dat bună-dimineaţa şi am primit un “salut” spectaculos. N-a ieşit soarele, dar ne-am întors la muncă şi în câteva ore am recuperat toţi “eroii”…
Am dat şi am primit. Un zâmbet de care ne-am îndrăgostit.
Bună afacere.
Bună noaptea.
Ă? Vă băgaţi?

Eroii Romaniei Chic » buna dimineata

Fapta buna nr. 17 – Negociere pentru “buna dimineata” o singura data pe saptamana

Fapta bună nr. 1 – Bună dimineaţa!