Eroii Romaniei Chic » campion

Halei-Halep!

Antz — Sat, 10 May 2014 12:48:10 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca Simona Halep:

Pantofi tenis
Fusta tenis
Rochie tenis

Pe cat de determinata, pe atat de modesta. Pe cat de frumoasa, pe atat de ambitioasa. Pe cat de celebra, pe atat de nonsalanta.
Simona Halep ne-a facut azi din nou atat de mandri. Cap de serie numarul 4 si locul 5 WTA, incredibila si fascinanta sportiva s-a calificat, in finala turneului Premier Mandatory de la Madrid, dotat cu premii de 3.671.405 euro. Dupa un meci frumos, puternic, aplaudat de nenumarate ori de o arena in picioare, Simona a invins-o cu scorul de 6-7 (4), 6-3, 6-2 pe sportiva Petra Kvitova, a cincea favorita si locul 6 mondial.
Halei-Halep! Bravo, Simona! Stii bine ca mai cool decat tine NU SE POATE!

Lucian Popescu, campion la 18 ani.

Antz — Sat, 10 May 2014 08:30:11 +0000

Daca vrei sa te imbraci in stilul domnului Popescu:

pantaloni scurti “YMC”
ghete sport “Nike”ghete sport “Nike”
tricou polo “Brooks Brotthers”
Nike+ FuelBand SE fitness tracker
gel lichid pentru “wet look” cu aspect natural

Cu fata smeada, parul pieptanat pe spate si dat cu briantina, silueta subtire si fragila, Lucian Popescu, poreclit “Baiatul de ciocolata”, devine in vara anului 1930 campion european la box, prima astfel de performanta a sportului romanesc.
Povestea e spectaculoasa si merita respusa. Pe 7 iunie 1930, stadionul Romcomit (actualul stadion de rugby “Arcul de Triumf”) este intesat de lumea venita sa-l vada pe campionul european al momentului, Kid Oliva, care a acceptat pentru 300.000 de lei, o mica avere la acea vreme, sa boxeze la Bucuresti cu Lucian, pustiul subtirel si delicat, inca elev de liceu. Oliva credea ca meciul e o simpla formalitate, necrazand ca-si va lasa centura tocmai la Bucuresti, subestimand stanga impecabila a lui Popescu, eschivele, garda ermetica, jocul de picioare si jabul lui devastator, de neinvins. Dupa 10 reprize si 8 trimiteri la podea, Popescu, un baiat dintr-o “tara micuta”,(ziarul francez “L’Auto”), castiga titlul de campion.

„Nu voi uita niciodata cata mandrie am adunat in inima atunci cand am daruit tarii mele in 3 randuri titlul european. Imi dau seama ca truda mea n-a fost zadarnica si ca am avut si eu rostul meu pe acest binecuvantat pamant romanesc”, marturisirea lui Lucian, a unui campion, a unui om care si-a depasit limitele si a uimit o lume intreaga. Respect. Mai cool decat Lucian Popescu, cu greu.

surse: Luptatorii si Vanatorul de legende.

Rixi Markus

Antz — Fri, 03 Aug 2012 05:12:01 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca Mrs. Rixi:

Echipa Nationala de Bridge a Austriei. Fetele-campioane de la Mondialele de Bridge de la Budapesta, din 1937, atat de chic, elegante si delicate, care cu inteligenta lor castigau cu usurinta in fata unor echipe reputate feminine si masculine, deopotriva.
In stanga-sus, cu un zambet usor, fermecator, cu ruj puternic “carmin”, coafura “boy”, dupa moda vremii si rochie cu decolteu “en V” si guler-chemise, ne priveste discret doamna Rixi Markus, nascuta in Bucovina.
Din pacate, nu stim sa jucam bridge si nu putem sa va povestim ca niste connaisseur-i, cu detalii profesioniste si surprinzatoare, despre talentul doamnei Rixi, despre partidele dumneai cele mai prestigioase, despre strategii, victoriile mitice si constructiile “de lupta” la masa de carti.
Dar am sapat printre scrierile celor care au cunoscut-o si au admirat-o teribil si am aflat povestea unei doamne fascinante, innebunite dupa moda, viata buna si oranduita, o personalitate plina de culoare si pasiune.
Rixi, Erika Scharfstein, s-a nascut pe 27 iunie 1910 intr-o familie prospera de evrei din Gura Humorului, in Bucovina. 6 ani mai tarziu, parintii ei se decid sa emigreze si se stabilesc mai intai la Viena. Aici, la numai 10 ani, Erika invata sa joace whist si doi ani mai tarziu invata bridge de la un unchi de al ei din Olanda, joc si pasiune pe care le tine ascunse de ochii parintilor pentru ca acestia nu considerau bridge-ul o “ocupatie potrivita pentru o tanara domnisoara educata si eleganta”:).
Rixi se muta in timpul scolii la Dresda, unde isi termina studiile si in 1928 se casatoreste cu Salomon Markus, un barbat de 36 de ani, mare jucator de bridge, innebunit de…gelozie.

“Salo” era, pe de o parte, invidios pentru ca sotia lui era mult mai talentata la masa de carti si, pe de alta parte, nu suporta ideea ca sarmul lui Ruxi ii innebuneste pe toti partenerii de joc, care o admirau si o curtau insistent.
In 1935, Rixi intra in echipa nationala de bridge a Austriei si in 1937 castiga marele premiu la Campionatul Mondial de Bridge pentru Femei.
Odata cu invazia Austriei de catre Germania nazista, Rixi si familia ei emigreaza la Londra si acolo, spirit independent si fara sa-i pese de cutume si gura lumii, divorteaza de Salo.
Pe perioada razboiului, Rixi lucreaza ca voluntar pentru Crucea Rosie (ca infirmiera si translator) si isi mai suplimenteaza veniturile din meciuri la masa de bridge. In 1950, ia cetatenie britanica si intra in echipa nationala a Marii Britanii. Timp de 7 ani, din 1951 pana in 1958, Rixi si echipa ei (minunatele Doris Rhodes si Fritzi Gordon) castiga toate Europenele de profil.

Doris Rhodes la masa de bridge
Toti cei care au cunoscut-o, au iubit-o si i-au admirat dedicarea pentru prietenii ei apropiati. Toata lumea bridge-ului si nu numai vorbea despre relatia incredibila de amicitie pe care Rixi o avea cu partenera ei de joc, Fritzi Gordon. In competitii, li se spunea “Frisky&Bitchy”, se luptau pentru fiecare punct, contestau mereu decizia arbitrilor si stiau cum sa conduca toate conflictele astfel incat finalul sa fie cu flori, ovatii si aplauyze pentru ele:).

Echipa de bridge a Marii Britanii (in dreapta Fritzi si Rixi)
Rixi a fost prima femeie “Woman World Grandmaster” si a lansat meciul anual de bridge dintre House of Lords si House of Commons (traditie care intra in 2012 in al 22-lea de an). A fost medaliata in 1975 de Regina cu MBE, pentru “servicii aduse bridge-ului”.
O femeie incredibila, talentata, optimista, care a trecut vremuri grele cu zambetul pe buze, cu pasiune si victorie. Rixi Markus, doamna nascuta in Bucovina.

Henri Rang, al doilea medaliat la Jocurile Olimpice, din istoria Romaniei

Antz — Sat, 28 Jul 2012 07:27:00 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca domnul Rang(in centru), campionul nostru olimpic:

“Victoriile mi-au creat numeroase momente placute, dar nici unul nu a fost atat de puternic inca sa ma faca sa simt fiorul care ma electrocuta, ma paraliza si ma impresiona pana la lacrimi, atunci cand la finalul concursului auzeam numele Romania”, povestea locotentent Henri Rang, lugojeanul care in 1936 aducea cea de-a doua medalie olimpica a Romaniei, argint la proba de saruturi peste obstacole.
La startul intrecerilor ecvestre de la Olimpiada de la Berlin din 1936 au fost 54 de concurenti din 18 tari. Pentru Romania, concura o echipa condusa de locotenentul in Cavaleria Regala Romana, Henri Rang, alaturi de locotenentul Toma Tudoran si de Constantin Apostol. A fost o interecere plina de suspans, umar la umar, nemtii si romanii ajungand sa fie departajati printr-o proba de baraj. Camil Mortun, primul jurnalist trimis special la Jocurile Olimpice, relata toata intrecerea: „Marturisesc ca in acea clipa am avut o senzatie cu totul inedita. Am privit in jurul meu si am avut impresia ca fiecare e patruns de aceeasi emotie si caldura care m-a invaluit si pe mine. Ca fiecare ma priveste cu alti ochi, ca nu mai sunt un anonim oarecare. Aceeasi senzatie au avut-o desigur toti romanii aflati aici… O medalie de aur pentru Romania? Si iata, acum e randul lui Rang. Inimile bat sa se sparga. Delfis porneste frumos, se apropie intins de primul obstacol si-l sare elegant, fara sfortare. Apoi porneste incalzit mai departe. Nemtii au inlemnit intr-o tacere grea. Locotenetul Rang calareste minunat, ajunge la al treilea obstacol, il sare!… Fuge intins inainte, trece si al treilea obstacol fara nici o dificultate si se pregateste pentru obstacolul cel mai greu. Il va trece?… Sus… asa… ah! Cei 120 000 de spectatori, care pana acum au tacut ca pestii, izbucnesc in urale. A gresit si românul… Dar cine a castigat? Iar egalitate? Iar baraj? Intrebarea flutura pe toate buzele. Tot speakerul ne dumireste: «deoarece lt. Hasse a parcurs distanta intr-un timp mai scurt (59,2 secunde, fata de 72,8) i se acorda medalia de aur pentru superioritate in viteza. Romanul Rang castiga locul doi si medalia de argint. Seara tarziu, pe estrada de onoare invadată de lumina unui far orbitor, Rang urca pentru a fi incununat cu lauri…”

Unii spun ca medalia de aur a fost pierduta pentru ca organizatorii au interpretat regulamentul dupa bunul plac, pentru ca nemtii nu puteau sa piarda o asemenea proba de vitejie si maiestrie la ei acasa. Cert e ca domnul Rang nu a depus contestatie. Iar a doua zi, Hitler i-a daruit o motocicleta Zundapp.
Cavalerul de acum 80 de ani, lugojeanul Henri Rang. Mai cool…speram sa aflam zilele astea, la Londra:).
“Dovada de vitejie, dispret fata de primejdie si sfidare a mortii, care infrunta si cele mai grele crize morale ale acestui neam. Calaretii romani ridica steagul nostru desupra tuturor celorlalte natiuni”, scria Nicolae Iorga in 1937.