Eh, sfaturi (bazaconii?!) care, cică, trebuie învăţate de cele care vor adulaţia publicului mare. Dar care, credem noi, marchează şi propovăduiesc prea mult atitudinea de “bişe” neajutorate şi supuse. Şi uneori forţează atitudini ca nuca-n perete pentru feminităţi mileniste, puternice şi independente .
Vreţi cea mai bună şi mai adevărată atitudine?
Uitaţi-vă mai întâi la doamna Sofia Vicoveanca.

Spatele drept, picioarele înfipte bine în pământ, pieptul în faţă, bărbia sus, capul întors un pic într-o parte, să urmărească bine şi drept din faţă “ochii” camerei de luat vederi şi privirea semeaţă, aruncată uşor din coada ochiului care parcă spune “asta sunt şi aşa îmi place”. Iar mâna care ţine traista cu cotul ridicat în sus e de-o eleganţă aproape coregrafică.

Când poartă fotele şi iile din colecţia personală (are peste 50 de costume tradiţionale superbe) din Bucovina, cea “cu oameni harnici şi frumosi la suflet”, doamna Vicoveanca e mai elegantă decât multe din doamnele care se îmbracă pretenţios în ţinute couture. E dumneaei înşişi, mândră cu cine este şi de unde vine.
“Este un costum sfânt si nu pot să-l las. Costumele astea m-au ajutat sa devin ceea ce sunt. Îmbrăcându-mă aşa mă respect pe mine şi pe oameni”.

Scriitoare, pasionată de folclor, cântăreaţa, poetă, desenatoare.
A compus muzică de film, pentru coloanele sonore pentru filmele “Ciprian Porumbescu” şi “Urgia”.
A fost şi actriţă în Oraşul văzut de sus, în regia lui Lucian Bratu şi în Vânătoarea de lupi (regie Andrei Blaier) şi mulţi spun că interpretarea domniei sale din Baltagul, în rolul Vitoriei Lipan, e fără cusur.
O femeie minunată, splendidă şi incredibil de chic.

Eleganţă, talent şi feminitate născute în Bucovina. România.

Mai cool decât doamna Sofia, nu sî poati.
PS: Ieri, la emisiunea “55 de ani”, de la TVR, o doamnă a intrat în direct şi plângând, îi mulţumea divei din Bucovina:
“Locuim la Milano, suntem printre străini şi îi mulţumim doamnei Sofia Vicoveanu. Cu ajutorul ei, suportăm depărtarea de Botoşaniul nostru drag.” Arta şi talentul sunt alean şi terapie.

Are un tată celebru, pe care l-au iubit şi Maria Tănase, şi Ioana Radu, şi o ţară întreagă.

Ion Luican

Are un chip de zână bună, de domniţă româncă şi ochii ei negri sunt de neuitat în « Adela » şi în « Un suras în plină vară ».

Florina Luican s-a născut în familia marelui interpret popular Ion Luican şi de mică a ştiut că trebuie să devină artistă. Îi privea cu admiraţie pe oamenii celebri care intrau în casa familiei ei şi visa să devina la fel de plină de har.
“N-o voi uita pe marea doamna, Ioana Radu, care în turneul în care mă aflam şi eu cu tata, când aveam 9 ani, m-a dus la coafor şi m-a tuns băieţeşte, spunându-mi că aşa voi avea un păr mai frumos când voi fi mare. Eu mă uitam cu fascinaţie la ea, eram emoţionată de fiecare dată la fiecare întâlnire, de aceea am acceptat cu bucurie schilodirea”.

A făcut canto, a fost pasionată de operă, operetă, dar până la urmă a făcut carieră în actorie.

A vrut să înceapă cariera la Teatrul Naţional din Bucureşti dar n-a vrut să facă un compromis “ciudat”.
“Domnul Zaharia Stancu, care era director la Naţional, a avut o comportare mai ciudată pentru mine, eu m-am făcut că nu inţeleg, şi nu s-a mai aprobat repartiţia şi am plecat tulburată şi măhnită acasă. Aşa cum ştiţi că se obişnuieşte, trebuie să faci compromisuri. Dar nu am vrut să fac! Eram increzută in talentul meu şi in frumuseţea care mi-au dat-o Dumnezeu şi părinţii.”, povestea artista.
2 ani mai târziu, maestrul Ion Lucian avea nevoie de Zâna florilor. Iar Florina a vrut să joace …o gâză.

“Mulţi colegi de film au necăjit-o cu intrebările lor: “Doamnă, ce joci acolo, ce e – O găză?” Dar gâza aia este o fiinţă şi ca să o caracterizezi, îţi trebuie talent. Îţi trebuie foarte multă forţă, sunt dansuri, sunt animale pe care trebuie să le faci cu veridicitate ca să-i prinzi pe copii. Copilul este cel mai grozav spectator şi cel mai sincer care te pândeşte să nu greşeşti. Trebuie să fii exact cum te ştie el din cartea din poveşti. ”

2 generaţii de copii au văzut-o în carne şi oase pe Albă ca Zăpada. Florina Luican a jucat acest rol pe scena de la “Ion Creangă” timp de 19 ani.

O frumuseţe splendidă, inocentă şi românească. Fără dorinţa de compromisuri dar cu talent cu carul la vise şi poveşti pentru copii.
Mai cool decât Florina Luican, nu se poate!