Dacă vrei să te îmbraci ca miss Nadia:
 
etola din vizon
lenjerie fina “Kiki de Montparnasse”
ciorapi retro “Lauren”

Meet Nadia Gray.

Uitaţi-vă bine la ea. La imaginea care a făcut istorie la Cinecitta, după ce actriţa s-a dezbrăcat în “La Dolce Vita”. A aruncat vizonul, perlele, sutienul, rochia, pantofii, ciorapii, a pus iar vizonul, a dat jos şi furoul din dantelă, dar Marcello i-a luat vizonul…

Nadia din filmul lui Fellini e Nadia Kujnir-Herescu. S-a născut la Bucureşti, în 1923 într-o familie româno-rusă.

La 15 ani debutează pe scena de la Majestic.

La toate spectacolele ei venea mereu un scriitor de succes, un tip înalt, frumos şi foarte sensibil: Ionel Teodoreanu.

„Era în timpul războiului, când pe scena teatrului din pasajul Majestic apărea un exemplar de lux al frumuseţii feminine. Vederea ei, ca o lovitură de trăsnet pentru vestitul curtezan, a fost fatală. Din clipa când a văzut-o, el n-a mai avut linişte şi somn, pentru că toate încercările de a se apropia de femeia devenită a visurilor şi a destinului, cum zicea, i-au fost zădărnicite. Mesajele trimise prin scrisori, versuri şi buchete de flori au rămas fără efect şi total ignorate. Îndrăgostitul se plângea acum cu amărăciune prietenilor şi prietenelor, fără cea mai mica jenă.
De la această nereuşită, care l-a costat mult, Ionel Teodoreanu a început să fie văzut în faţa paharului, el, care se delimita totdeauna de aura bahică a bunului sau frate Păstorel, şi la masă nu bea decât rar o sută de grame de vin îndoit cu apă”.

Dl. Teodoreanu a dat in patima băuturii, dar Nadia n-avea ce-i face. Ea avea ochi pentru altcineva…Pentru pilotul “Bâzu” Cantantacuzino, fiul Mărucăi Enescu un tip flamboiant,  înnebunit după viteză, tenis, hockey, petreceri şi lumea bună a Bucureştilor.

Familia Nadiei, Herescu era descendentă a vechei aristocraţii basarabene care a dat culturii romane şi un mare cronicar: episcopul Dosoftei Herescu. Dar familia mare şi mândra a Cantacuzinilor nu a fost de acord ca Bâzu să-şi ia ca a treia nevastă o fiică a unui neam de boier mai mic şi mai puţin important.

Lui Bâzu însă, nu i-a păsat. Şi-a înfruntat rudele şi s-a căsătorit cu iubita lui mai tânără cu 18 ani.

Imediat după război, Bâzu a devenit pilotul Anei Pauker şi a ajutat mulţi membri ai elitei financiare şi culturale româneşti să emigreze. În 1946 decide să-şi trimită tânăra soţie în Italia, la Milano şi un an mai târziu părăseşte şi el România.

Cei doi soţi se stabilesc în Franţa, iar Nadia debutează ca actriţă de film cu “L’inconnu d’un soir” şi “Monseigneur”.

În 1960, toată lumea aude de Nadia, după una din cele mai senzuale,mai rafinate şi mai aplaudate scene de striptease din istoria cinematografiei.

Nadia şi Bâzu divorţează, Bâzu moare în exil,la Madrid, iar Nadia îşi continuă drumul spre Holywood. Se recăsătoreşte cu un britanic, Gray, tatăl actriţei din Dallas, Linda Gray.

În anii ’60, familia Gray pleacă în California, iar românca plină de poveşti spectaculoase nu trece neobservată la Hollywood.

În 1961 apare în Mr. Topaze” cu Peter Sellers, în 1962 joacă în “Candide” cu Jean-Pierre Cassel, în 1967 în “The Naked Runner” cu Frank Sinatra şi în “Two for the Road” cu Audrey Hepburn.

În 1967, Nadia renunţă la film, chiar în vârful carierei.Pentru dragoste…Decide să divorţeze de Gray şi să devină soţia unui avocat new-yorkez şi se mută împreună cu el în Manhattan. Aici devine gazdă într-unul din cele mai exclusiviste cluburi din New York, dă party-uri spectaculoase şi mai apare în show-uri de TV sau de radio.

Nadia a murit în 1994, la 70 ani şi New York Times-ul i-a scris epitaful.

Mai cool de atât, nu se poate!

rochie Marchesa “minaudère” Jimmy Choo

Cannes, 1965.
2 smochinguri impecabile care insotesc un zambet timid si o rochie de seara din matase, intr-o sala plina de regizori celebri, actori incredibili, scenaristi, subrete si vedete ale lumii cinematografice care s-au ridicat in picioare ca sa aplaude performanta superba a unui film romanesc cu premiul pentru “Cel mai bun regizor”.
Victor Rebengiuc priveste cu mandrie la domnul Ciulei, marele regizor. Ana Szeles se lasa mangaiata de sunetul placut al luminilor de paparazzi, acompaniat de aplauze si urale.
E o echipa incredibila. Si are Europa la picioare. Nimeni nu va mai uita vreodata scena din finalul “Padurii Spanzuratilor”, in care Apostol Bologa ia ultima masa alaturi de iubita lui, Ilona. O scena despre “barbat, femeie, vin si sare”(Liviu Ciulei).
3 romani care au cucerit Cannes-ul. Acum aproape o jumatate de secol. Mai cool de atat nu se poate.

Pe 14 iulie 1921, Man Ray, “poetul camerei obscure” debarca la Le Havre. In cateva zile ajungea la Paris si-si incepea epopeea de excese, experimente artistice, amoruri nebune si intalniri providentiale din orasul tuturor sperantelor. Timp de aproape 20 de ani a documentat efervescenta artisca pariziana, s-a lasat fascinat de cei mai interesanti oameni ai locului si a creat portretele unor personaje incredibile, flamboiante si de neuitat.
Prin sutele de chipuri si siluete ale celor mai nebuni ani, incanta de peste un secol imaginile cu o tanara cu fata prelunga, maxilar bine definit, sprancene conturate si o privire dramatica, intotdeauna altfel. E Genica Athanasiou, actrita din La Coquille et le Clergyman, personajul chic si iconal din elegantul deceniu 3.
Nascuta la Bucuresti in 1897, Eugenia Tanase a plecat la Paris sa studieze arta dramatica, cand avea 22 de ani. Aici l-a intalnit pe maestrul Dullin si in 1921 devine membra a trupei “Atelier”, chiar in primul an de spectacole al celebrei companii. Acum il intalneste pe Man Ray, care este cucerit de alura stranie si privirea apriga a romancei, indragostita nebuneste de actorul, scenaristul si regizorul Antonin Artaud.
Din 1921 pana in anii ’30, Man Ray o urmareste cu camera pe Genica de cate ori are ocazia si aceasta ii pozeaza straniu, cuceritor sau dramatic, construindu-si personajul plin de mister si ieri…si azi.