Imi plac culorile speciale, atipice, diferite, pe care le vezi mai rar si combinatiile neobisnuite intre ele.
Culoarea m-a atras mai intai la geanta lui Philip Lim, Pashli. Nu stiu daca o sa tin minte numele, nu am facut niciodata vreun cat de neinsemnat efort de memorie in acest sens. De cate ori am fost intrebata complice “ai un 501?” (nu asta era numarul, cred ca sunt niste blugi, totusi) si eu habar n-aveam.
Geanta lui Lim e speciala pentru ca e “prezenta”, impetuoasa, ca orice piesa mare, aurie sau argintie, si totusi n-are stridenta opulenta a acestora; galbenul metalic are ceva rafinat, sofisticat. E un efect teribil de interesant. Si daca ma gandesc cum o sa vina impreuna cu hainele de toamna si iarna, predominant inchise, in nuante de negru, gri, albastru miazanoapte, verde-sticla si rosu-brun, e, fara urma de indoiala, “the IT bag”. Dar nu in sensul negativ, definit de Tomas Maier, ci geanta, considerata asa de mine, pentru mine.
O ador, o visez, mi-o doresc, o s-o am. E frumoasa, e atipica, e robusta, e functionala, e cand adorabil de sleampata, cand batoasa, “lady like”. O geanta mai cool decat ea, in acest moment, nu cred ca se poate.

Tamara Nina Arbore, pictoriţă basarabeancă, din neamul lui Cârstea Arbore, pârcalab de Neamţ la 1471.

Nina pleacă în 1906 la München să studieze desenul şi gravura cu expresioniştii Jank, Fehr şi Schmidt. Doar nemţii sunt cei mai buni în epocă! Apoi pleacă la Paris unde face parte din ultima promoţie a Academiei lui Henri Matisse.

Studiază aici culoarea pură, fova. Ninei îi place că maestrul îi încurajează să devină ei înşişi, să se descopere.

S-ar putea să-ţi placă să citeşti şi:

Dorinţei

Şi â

Nina se află în dreapta, cu rochie, bentiţă pe frunte şi zâmbetul de moldoveancă.

Oare Ninei Arbore îi datorează Matisse descoperirea si pasiunea/obsesia lui pentru ia românească? Poate că Nina a venit la ore îmbrăcată cu ie şi maestrul a rămas fascinat de motivele populare româneşti. De-a binelea şi pentru mult timp pentru că sunt multe picturi şi schiţe în care regăsim bluza românească.

E drept că Matisse are acces la cultura românească şi prin bunul lui prieten, Theodor Pallady, cu care a fost coleg la Beaux Arts şi cu care păstrează o prietenie îndelungată, plină de complicitătii şi destăinuri.

Dar Nina…Nina a stat ceva timp în preajma lui Matisse. Şi-apoi avea conştiinţa naţională, a propriei identităţi, bine dezvoltate.

Nina cunoaşte boema pariziană. Nihilismul şi radicalismul avangardei. Se formează în acest spirit revoluţionar şi se întoarce cu el acasă, la Bucureşti. Se alătură asociaţiilor şi grupurilor moderniste şi avangardiste. Intră în anturajul unor artişti ca Marcel Iancu, Victor Brauner, Nicolae Tonitza, Aurel Jiquidi, Cecilia Cutescu Storck, Olga Greceanu, Miliţa Petraşcu cu, actriţa Dida Solomon Callimachi.

Nina Arbore are un succes teribil în epocă. Colecţionarul Alexandru Bogdan-Pitesti îi cumpără lucrări, iar criticii mari ai epocii, Petru Comarnescu, Ionel Jianu, Ştefan Neniţescu, Oscar Walter Ciseck, scriu despre opera ei şi îi analizează experimentele plastice. Vorbesc despre influenţele ei impresioniste, expresioniste, foviste, orfiste, cubiste, neobizantine şi chiar din pictura din Quatrocento.

Nina cea frumoasă, celebră, aristocrată, discretă, luptătoare, vizionară, creatoare şi ascetă.

Mai cool de atât nu se poate!