Eroii Romaniei Chic » Dinu Lipatti

Mihail Jora

Antz — Mon, 07 Jan 2013 09:16:09 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca domnul Jora:

Ochelari rotunzi, trademarkul de moda al domnului Jora, flanel din casmir, camasa impecabila si papion. Eleganta unui creator inconfundabil, a unui talent admirat de o lume, a unui personaj pe care cunoscutii sai l-au respectat intotdeauna ca pe un reper moral, cu atitudini transante, intransigente si convingeri fara compromisuri.
La 31 decembrie 1947, Jora face un gest îndraznet, cu o directa conotatie politica: cu ocazia depunerii juramantului de loialitate a corpului profesoral al Conservatorului din Bucuresti fata de nou proclamata republica populara(2), în calitatea sa de director, cere sa se tina un minut de reculegere în memoria Regelui Mihai I, care abdicase cu o zi înainte. Drept urmare, nu numai ca a fost destituit din functia de director, dar a devenit tinta unor atacuri publice, prin intermediul presei.

Mihail Jora s-a nascut la Roman intr-o veche familie de boieri moldoveni si a studiat muzica la Conservatorul din Iasi si Leipzig. In timpul Primului Razboi Mondial, domnul Jora si-a intrerupt studiile, a luptat pe front si apoi si-a reluat studiile muzicale la Paris.
Compozitor, dirijor, academician, profesor universitar la Bucuresti, Mihail Jora a fost creatorul liedului si al baletului romanesc contemporan (“La piata”, “Curtea Veche”, “Intoarcerea din adancuri”, Hanul Dulcinea”).
Este autorul unui numar impresionant de lucrari (muzica simfonica – suita “Privelisti moldovenesti”, poemul “Poveste indica”, muzica vocal-simfonica, sonate, cvartete), cuprinse in peste 50 de opus-uri, multe dintre ele premiate in tara si in strainatate.
A fost prieten apropiat cu George Enescu, profesorul lui Dinu Lipatti si mereu indragostit de sarmul, talentul, inspiratia muzicii si dansului autentic romanesc.
A infiintat si dirijat, la numai o luna de la inaugurarea postului national de radio din Romania, prima stagiune radio-live pentru concerte simfonice din tara noastra si astazi, sala de concerte a Societatii Romane de Radio ii poarta numele.
Cardigan, papion si fascinatie pentru dealurile line si frumoase ale Moldovei. Cool.

Clara Haskil

Antz — Tue, 21 Aug 2012 07:01:26 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca pianista Clara Haskil:

Admirata pentru talentul ei incredibil de Regina Elisabeta, George Enescu sau Dinu Lipatti. Muziciana exceptionala si mereu in suferinta pentru ca publicul nu o adora asa cum ar fi meritat. O poveste de viata mereu intre extazul unui talent incredibil si tristetea neimplinirilor de zi cu zi si a durerii unor vemuri complicate.
Clara Haskil s-a nascut la Bucuresti si la 5 ani canta pentru prima data in fata Reginei Carmen Sylva. Impresionata de talentul micutei cu ochi negri si aer atat de fragil, Regina ii ofera o bursa de studii la Viena. Aici, face progrese incredibile si la 10 ani are primul ei concert in fata unui mare public, cu o orchestra si fara partitura. Isi continua studiile la Paris, unde absolveste la 15 ani cu premiile intai la pian, dar si la vioara. Degetele ei lungi (se spune ca putea sa cuprinda 12 clape intre degetele 2 si 5), sensibilitatea incredibila si munca zilnica cu detereminare o fac pe tanara Clara una din cele mai talentate pianiste ale generatiei ei.
Dar vremurile tulburi (cele doua razboaie mondiale), problemele de sanatate recurente si originea sa in timpuri atat de tulburi (provenea dintr-o familie de evrei) au fost piedici grele si pline de suferinta in cariera si evolutia notorietatii Clarei.
Timiditatea, umilinta(nu-i placea mediatizarea), tracul sau perpetuu nu faceau din ea un personaj public simpatizat de presa vremii. Iar dorinta ei de a canta fara cusur, fara interventii pe care autorii partiturilor nu le pusesera pe hartie, evitand mereu sa puna in interpretarile ei “efecte” de estrada, ramanand fidela fara compromisuri puritatii si claritatii fiecarei bucati muzicale n-au ajutat deloc mediatizarii ei. A fost mult inaintea vremurilor in care s-a nascut si in care si-a construit si daruit talentul.
Dar in ciuda vicisitudinilor si a perioadelor lungi in care a fost nevoita sa stea departe de pian, perfectiunea interpretarii ei nu a fost niciodata alterata, iar iubitorii de muzica, criticii si cei care au cunoscut-o au fost mereu impresionati de energia ei vitala si stralucirea acestei femei cu privire pierduta si gesturi ezitante. Era mereu diponibila pentru muzica, numita de multi specialisti “miracol”, “soarele negru al pianului” si urmarita cu fascinatie pentru aerul ei “parca nu din aceasta lume”.
“Daca va par absenta, departe, distanta este pentru ca urmaresc, fara odihna, un vis”. Clara Haskil.

Mihaela Ursuleasa o adora pe Clara Haskil. Iar noi stim si vom fi mereu recunoscatori pentru marele privilegiu sa fim din acelasi neam cu doua pianiste incredibile, cu doi oameni generosi care ne-au daruit atat de multa frumusete si talent. Mai cool, nu se poate.

Florica Musicescu

Antz — Tue, 05 Jun 2012 05:22:13 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca “doamna de fier”, Florica Musicescu:

O plimbare in 3, prin Viena anului 33 din veacul trecut. Domnul din dreapta este Dinu Lipatti si e insotit la promenada de o domnisoara draguta si timida, Maria Fotino si de o doamna impetuoasa, cu deux-piece a la mlle Chanel si palarie cu panglica neagra. Este doamna profesoara de pian a celor doi tineri, Florica Musicescu, o personalitate incredibila a muzicii clasice romane, cea care a format cei mai importanti muzicieni interbelici si postbelici: Dan Grigore, Madeleine Cantacuzio, Mihai Brediceanu, Paul Dan, Sorin Enachescu.

Doamna Musicescu (ce nume predestinat!) s-a nascut in familia marelui muzician iesean Gavriil Musicescu si a avut admiratia pentru talentul ei muzical precoce din partea unor personaje coplesitoare ale vremii: Enescu sau Menuhin. Si-a facut studiile la Iasi si la Conservatorul din Leipzig, dar la numai 22 de ani, o nevrita cronica ii afecteaza ambele maini si nu mai poate sustine concerte.
Cu o vointa si o dorinta minunata de a se dedica in continuare muzicii, doamna Musicescu alege o cariera pedagogica si astfel, nu numai ca nu pierde legatura cu instrumentul ei preferat, dar are oportunitatea sa lucreze cu talente neslefuite pe care le transforma in staruri ale scenelor lumii.
Si-a construit si o mainera pedagogica proprie, pe care specialistii o numesc metoda „bratului care conduce”, o metoda a cantatului la pian cu un aparat mare „ca si cand am canta cu un singur deget mare, din incheietura umarului si pana in varfurile degetelor”, explica doamna profesoara.
A fost adorata de elevi, dar si respectata cu sfintenie, pentru ca exigenta si severitatea ei erau de temut si apreciata deopotriva si de publicul care banuia ca in spatele unui minunat concert pentru pian, statea intotdeauna o profesoara dedicata, care exersa pana la epuizare alaturi de elevii ei.
Profesoara-star, adevarata vedeta. Un concept vechi, si speram niciodata invechit.
Mai cool de atat, nu se poate.

Un pusti elegant:). Dinu Lipatti

Antz — Sat, 02 Jun 2012 05:45:15 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca tanarul Dinu Lipatti:

Palarie Borsalino, pardesiu din stofa fina si esarfa din matase.
Doar pantalonii trei-sferturi si manutele-i mici, dar care stapanisera de multa vreme monstrul-pian, tradeaza varsta copilariei unui personaj care avea sa devina in scurta sa existenta unul din cei mai talentati compozitori si pianisti ai lumii, “instrumentul lui Dumnezeu”. Dinu Lipatti.
Azi, avem inca o data convingerea ca eleganta se invata. Si tare ne-ar placea sa auzim ca se deschide oriunde in tara o “scoala de chic”:).
La muti ani pentru cei mici si pentru copiii din noi!