Eroii Romaniei Chic » film

Eugenia Tanase (Genica Athanasiou)

Antz — Tue, 20 May 2014 11:21:18 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca madame Genica:

1. rochie de satin Marchesa
2. ruj YSL
3. haina de matase Marni

Pe 14 iulie 1921, Man Ray, “poetul camerei obscure” debarca la Le Havre. In cateva zile ajungea la Paris si-si incepea epopeea de excese, experimente artistice, amoruri nebune si intalniri providentiale din orasul tuturor sperantelor. Timp de aproape 20 de ani a documentat efervescenta artisca pariziana, s-a lasat fascinat de cei mai interesanti oameni ai locului si a creat portretele unor personaje incredibile, flamboiante si de neuitat.
Prin sutele de chipuri si siluete ale celor mai nebuni ani, incanta de peste un secol imaginile cu o tanara cu fata prelunga, maxilar bine definit, sprancene conturate si o privire dramatica, intotdeauna altfel. E Genica Athanasiou, actrita din La Coquille et le Clergyman, personajul chic si iconal din elegantul deceniu 3.
Nascuta la Bucuresti in 1897, Eugenia Tanase a plecat la Paris sa studieze arta dramatica, cand avea 22 de ani. Aici l-a intalnit pe maestrul Dullin si in 1921 devine membra a trupei “Atelier”, chiar in primul an de spectacole al celebrei companii. Acum il intalneste pe Man Ray, care este cucerit de alura stranie si privirea apriga a romancei, indragostita nebuneste de actorul, scenaristul si regizorul Antonin Artaud.
Din 1921 pana in anii ’30, Man Ray o urmareste cu camera pe Genica de cate ori are ocazia si aceasta ii pozeaza straniu, cuceritor sau dramatic, construindu-si personajul plin de mister si ieri…si azi.

Irina Petrescu si Iurie Darie

Antz — Wed, 20 Mar 2013 08:40:51 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca doamna Irina Petrescu sau ca elegantul domn Darie:

“Mai lasa-ma un minut/ Mai lasa-ma o secunda/ Mai lasa-ma o frunza, un fir de nisip/ Mai lasa-ma o unda”, iubire in versuri asezata de Nichita pentru un film care a facut istorie cu doi protagonisti splendizi, cu priviri superbe si eleganta fara varsta.
1968. Irina Petrescu si Iurie Darie se intalnesc pe platourile filmului “Rautaciosul adolescent”, in regia lui Gheorghe Vitanidis, un film curajos, cu scenariu romantic si plin de pasiune, o poveste de dragoste imposibila intre vanitosul Palaloga (Darie) si discreta Ana (Irina Petrescu).
Dupa rolul din filmul lui Vitanidis, o lume intreaga descopera sarmul, talentul si frumusetea coplesitoare a Irinei Petrescu, care pentru rolul Anei a primit unul dintre cele mai importante premii internationale din palmaresul ei, pentru cea mai buna interpretare feminina, Festivalul de la Moscova, 1968.
O imagine cat mii de cuvinte, decenii de viata, dincolo de finaluri si de “ne revedem”.
Oameni frumosi, chic si atat de cool pe care nu-i vom uita vreodat’. Si marea…

Benjamin Fondane

Antz — Thu, 10 Jan 2013 11:07:29 +0000

Daca vreti sa va imbracati in stilul d-lui Fundoianu:

1936. Benjamin Fondane (al doilea, din dreapta), cu zambetul lui frumos,discret si distins, cu privirea-i melancolica, de estic, se afla in Buenos Aires, alaturi de cvartetul Aguilar.
Mai fusese inainte in pasiona(n)tul oras argentian, in 1929, la invitatia Victoriei Ocampo, pentru o serie de conferinte despre cinema. De data asta, motivul este tot …cinematografic: primul sau film “Tararira” (La bohemia de hoy). Muzica din film este a celor de la Aguilar, care sunt si protagonistii acestuia. Filmul nu a fost vazut de nimeni vreodata, initial, din cauza neintelegerilor dintre Fondane si producator, Miguel Machinandiarena, cel care, in fotografie, sta jos, in dreapta Elisei, si apoi, pentru ca toate copiile au disparut in timpul razboiului. Tarira este singurul film realizat integral de Fondane. Un film alb-negru, ce are in prim-plan un grup de muzicieni care trec prin tot felul de intamplari burlesti. “Am incercat sa promovez in film spiritul si fantezia specifice commediei dell’arte”, declara Fondane pentru “L’Intransigeant”, in 1937.

Daca Tarira ar fi avut succes, Fondane s-ar fi mutat in Argentina in 1938. Asa, ironia sortii, se intoarce in Paris, unde emigrase din tara natala, Romania, in 1923. În martie 1944, ca urmare a unui denunt, este arestat, impreuna cu sora sa, Lina, si inchis in lagarul de la Drancy. Cativa prieteni, printre care, se pare, si Cioran, se duc la sediul Gestapo-ului sa ceara eliberarea lui, ceea ce si reusesc, dar Fondane nu accepta sa paraseasca lagarul fara Lina. La 30 mai 1944, sunt deportati impreuna la Auschwitz. Fondane va fi gazat în ziua de 2 sau 3 octombrie 1944. Prietenul sau, filozoful Stéphane Lupasco, a povestit cum, Fondane, aflandu-se la sediul politiei, imediat dupa arestarea sa, era preocupat sa consoleze o fetita, care fusese arestata de la scoala si care plangea sfasaietor.
Fondane a avut totusi un succes recunoscut in domeniul cinematografic, cu scenariul filmului Rapt (1934), regizat Dimitri Kirsanoff, o adaptare a nuvelei “Separarea raselor”, a lui Charles Ferdinand Ramuz. Filmul “realizează o interesanta parabola a urii de rasa care va deveni un fundament ideologic al nazismului care se insinueaza intr-o Europa aparent linistita”.
Fondane, nascut Benjamin Wechsler, intr-o familie de evrei intelectuali ai Iasiului, debuteaza cu poeziile sale in reviste ca “Rampa” si “Hatikvah”, in 1912, sub pseudonimul Barbu Fundoianu.

In 1919, paraseste Iasiul pentru Bucuresti, unde face parte din grupul avantgardist in care erau si Marcel Iancu, M. H. Maxy, Iosif Ross, Sasa Pana, Ion Vinea, Stefan Roll and Ilarie Voronca. Publica adesea in Contimporanul, Adevarul literar si artistic si in Sburatorul. In perioada 1921-1923, pana la plecarea sa la Paris, formeaza o companie de teatru “Insula”, influentat fiind de viziunea lui Jacques Copeau. In Franta, devine afiliat miscarii suprarealiste. Il cunoaste pe Tzara, caruia ii si ia un interviu si adera unui subgrup in jurul lui Arthur Adamov. Fondane devine un apropriat al lui Shestov, a carui influenta in scrierile sale ulterioare este majora, apoi pe Martin Buber, Constantin Brancusi si Victoria Ocampo.

O poveste de viata scurta si frumoasa, a unui vesnic nelinistit, poetul, filozoful, dar şi jurnalistul, criticul literar, traducatorul, scenaristul, Barbu Fundoianu, cel care-si numea asa de frumos piesele de dramaturgie poetica, „mistere“.
“Opera lui Benjamin Fondane sta, deopotriva, sub semnul fulgurantei, al disperării si al revoltei unui om aflat in neostoita zbatere interioară. Ea restituie principiul existential autentic conform caruia orice efort de a gandi fiinta umana trebuie sa aiba ca referent unic existentul insusi, in concretetea lui, iar nu o abstractie ipostaziata”.

Surse: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7

Puiu Calinescu

Antz — Mon, 17 Dec 2012 06:09:41 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca Puiu Calinescu:

Expresivitatea faciala care ne aminteste de Jerry Lewis, tristetea care se citeste in ochii fiecarui mare actor de comedie, in care-l regasim discret pe Buster Keaton, eleganta englezeasca a minunatilor trasniti din Monty Python si talentul genuin romanesc al unuia dintre cei mai simpatici, indragiti si de neuitat actori care ne-au facut vreodata sa radem cu lacrimi: Puiu Calinescu.
O imagine a domniei sale plina de detalii chic, cu esarfa combinata creativ cu sacoul din tweed, sapca “Gatsby”, pe care putini stiu sa si-o asume si, bineinteles, una din grimasele domniei sale, care ne-a incantat copilaria si pe care toti baietanii, care visau la scena, incercau s-o imite.
Puiu Calinescu este unul dintre marii actori de comedie din Romania, a jucat pe scena Teatrului “Constantin Tanase”, a interpretat roluri memorabile in filme-cult pentru vremuri in care se zambea greu si se radea doar ca sa facem haz de necaz (nimeni nu-l poate uita in seria BD sau in “Nea Marin Miliardar”) si, chiar daca nu a avut studii de actorie, meseria l-a cautat, l-a ales si el a slujit-o cu succes timp de jumatate de secol.
Domnul Puiu Calinescu cel atat de cool.

Corina Constantinescu

Antz — Tue, 09 Oct 2012 05:44:11 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca marea actrita Corina Constantinescu:

Fiica, Ioana Pavelescu, ii mosteneste trasaturile fine, zambetul plin de mister si vocatia pentru scena. Nepoata, Maria Marinescu, ii seamana la silueta fina, cu incheieturi subtiri si gratioase.
Tudor Arghezi i-a sarutat mainile dupa ce a vazut-o in “Nora” lui Ibsen, iar Calinescu a scris despre acelasi rol interpretat de splendida actrita:
“O tragediana surprinzatoare este Corina Constantinescu in «NORA» de Ibsen. Rar am intalnit o actrita mai absorbita de rol. Am vazut adesea piesa; dar nu mai pot sa-mi inchipui azi pe sotia lui Torvald altfel decat pe Corina Constantinescu. Venele gatului ii tremurau intr-o vibratie extraordinara, inflexiunile glasului sunt ca ale unei viole; chiar cand tace si asculta, aceasta interpreta produce emotie in sala. Care socotiti ca este secretul Corinei Constantinescu? Traieste.”
Doamna Corina Constantinescu a trait 88 de ani de talent, de scena, de dragoste, de frumusete si de pilde. A venit dintr-o familie cu oameni destepti, chic si memorabili (a fost sora violonistului Mihai Constantinescu, cumnata pictorului Paul Gherasim si fina lui Liviu Rebreanu) si si-a facut o lume plina de prieteni incredibili, pe care i-a pretuit si iubit: Petre Tutea, Liviu Ciulei, Clody Bertola, Alexandru Paleologu, Mircea Horia Simionescu, Ada Ioanid, Ioana Sturdza.
Nu avem cum s-o uitam in rolul Smarandei din “Amintiri din copilarie” si toti cei care au vazut-o pe scena Teatrului Mic stiu ca au avut privilegiul unei intalniri unice.
Eleganta cool a splendidei doamne Corina Constantinescu. A carei poveste nu vrem sa fie uitata.

Catinca Ralea

Antz — Tue, 02 Oct 2012 07:33:08 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca doamna Catinca Ralea:

Zambetul retinut, cald si plin de misterele intrebarilor al Catincai Ralea.
Jurnalist de radio de o rafinata cultura, care a condus timp de mai multi ani sectia de limba engleza de la Radio Romania, a stat de vorba pentru noi toti si le-a adresat intrebari, pe care am fi vrut sa le punem si noi, sau unele la care nici n-am fi visat, unora dintre cei mai importanti dintr-un secol: Saul Bellow, Henry Kissinger, Henry Moore, Duke Ellington, William Saroyan, Alvin Toffler, Iris Murdoch, Yehudi Menuhin, Margaret Thatcher, Edward Kennedy, Barbara Walters, Christiaan Barnard.
A fost una din imaginile unei Romanii occidentale si chic pe micul ecran, pe care in vremuri complicate n-o mai credeam posibila, a fost traducatoare, regizoare de film, actrita si realizatoare de emisiuni si mereu indragostita de sotul ei, actorul Emanoil Petrut.
O femeie incredibila, doamna Catinca Ralea.

Svetlana Toma si Emil Loteanu

Antz — Mon, 20 Aug 2012 07:40:50 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca Svetlana Toma sau Emil Loteanu:

Svetlana Toma si Emil Loteanu. Actrita si regizorul, in fata afisului in varianta franceza pentru succesul international “O satra urca la cer”, un film despre viata rromilor inceputului de secol XX si despre idealurile care l-au bantuit intotdeauna pe regizorul moldovean: libertatea absoluta si dragostea.
Zambetul ghidus de indragostita al Radei (tiganca a carei poveste o spune “Satra”, care credea in farmece si vrajitorii spre deosebire de Svetlana, care nu a mers niciodata la ghicitoare: ”Viața fiecăruia e ca un coridor. Nu ai cum să cazi din el”:) si privirea complice a maestrului, a primului barbat din viata actritei.

„Emil Loteanu era cu 12 ani mai mare decât mine. Era o personalitate puternică, știa ce-și dorește de la viață. El m-a descoperit și ca actriță, și ca femeie. Până a-l întâlni, el trecuse prin 2 căsnicii, iar eu nici măcar nu avusesem un iubit. Dar Emil era galant, știa cum să curteze o femeie. Plăcea doamnelor și știa asta. Şi dacă în timpul filmărilor era dur cu mine, după terminarea lor se comporta de parcă aş fi fost un copil, iar asta mă făcea să mă simt protejată”, isi amintea Svetlana.
Complicitate fericita din viata si multumirea din priviri pentru o opera creata impreuna ( marele premiu al Festivalului de la San Sebastian (1976), premiul pentru regie la Festivalul International de la Belgrad (1977) si premiul pentru cel mai bun film la Festivalul International de la Praga).
Iubire si pofta libertate, in doi. Cool.

Jany Holt

Antz — Tue, 24 Jul 2012 05:09:34 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca Jany Holt:

Silueta fina, subtire si nervoasa, chip portelanat cu trasaturi foarte moderne, osatura puternica, ascutita, par rosu si ochi negri stralucitori, migdalati. Figura unica, binecuvantata de carisma a Ruxandrei Olt, care nu putea sa ramana doar o simpla functionara intr-un colt de Bucuresti…

Ecaterina Ruxandra-Olt s-a nascut in Bucuresti in 1911. Cand avea 15 ani, parintii o trimit la Paris ca sa urmeze studii comerciale. Ruxandra insa vrea teatru si film, asa ca impotriva vointei familiei, se inscrie la cursurile de arta dramatica ale profesorilor Gabrielle Fontan si Charles Dullin.
Ruxandra Olt isi ia numele de scena Jany Holt si incepe cariera la care visa dintotdeauna.

Jany n-a avut nevoie sa fie draguta dupa norme ca sa inspire pasiune. A facut mai mult decat sa joace, a convins si a manipulat sufletul publicului sau. Celebra pentru rolulrile de femei imprevizibile, scandaloase sau malefice, Holt a avut un debut discret cu roluri clasice (Juliette Giuccardi in Grand Amour de Beethoven sau Abel Gance, amanta nefericita din Courrier Sud).
Incepand cu 1936, registrul ei actoricesc evolueaza spre roluri extreme, puternice (rusoaica nevrotica din Bas-fonds a lui Jean Renoir sau valetta-dansatoare din L’Alibi).

A ramas celebra in cinematografia franceza pentru rolurile incredibile din “La Maison de Maltais” (1938), unde a jucat rolul prostituatei Grette si din “Le Baron fantôme”, unde actrita a cultivat misterul unei amante cu emotii contradictorii. Punctul culminant al carierei ei cinematografice a fost in 1943, cand Holt a avut rolul principal din filmul de debut al lui Robert Bresson, Les Anges du Péché (Angels of Sin).
Incepand cu anii ’50, Jany Holt alege mai mult rolurile de teatru si joaca pe scenele pariziene pana la 83 de ani.
In perioada celui de-al doilea razboi mondial, Jany a luptat alaturi de Rezistenta Franceza si in 1945 a fot medaliata de generalul de Gaulle cu ordinul “Croix de Guerre”.
“Parul ei e ca o valvataie de flacari, triumfanta. In fiecare zi ne ofera un spectacol neobisnuit, mereu dublat cu grija de o simplitate perfecta. Este o personalitate de neuitat, incredibila”,Jacques Porel (al doilea sot al actritei).

Coca Andronescu

Antz — Wed, 04 Jul 2012 06:10:58 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca sfioasa domnisoara Tanta:

V-am spus de planul nostru cu integrala filmelor dupa scenarii de-ale domnului Baiesu, nu? Ei bine, a venit vremea pentru “Iubirea e un lucru foarte mare”, pentru “butadele”, sss-itul:), flirtul, stangaciile lui Costel si inocenta domnisoarei Tanta:).
Pentru ca de aproape un an tot vorbim despre eroi chic, cum sa nu zabovim un picut la coafura inalta, prinsa cu panglica si cu mese de volum, la rochia model Mary Quant, cu picioarele bine la vedere si jaboul asortat cu mansetele din voal jorjet ale dragalasei Tanta?! Ehehe si umorul de odinioara avea nevoie de un strop de eleganta:).

O gasim pe doamna Coca Andronescu incantatoare. Ne-o amintim de la serile de teatru TV, cand Miralndolina lui Goldoni ne facea sa radem cu dezinvoltura si vioiuciunea ei sau cand treceam din rasu’-plansu’ cu Gaitele lui Kiritescu sau cu personajele din Titanic Vals, din filmele de week-end de la cinema sau de la televizor, “Serenada pentru etajul XII”, “Eu, tu si Ovidiu”, “Tufa de Venetia” si n-avem cum sa-i uitam vreodat’ bascul galben, cu canaf mare asortat perfect cu fularul, din “Alo, aterizeaza strabunica!”.

“Sclipire de-o secunda, spirit neastamparat, aceasta actrita spumoasa ca o sampanie contamina atmosfera din jur, starnea parca o stare speciala de veselie si de miscare euforica a moleculelor de aer care-i inveleau cuvintele si miscarea” (Aurel Storin).

Tamara Buciuceanu-Botez

Antz — Fri, 22 Jun 2012 06:33:47 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca doamna Tamara:

Am cunoscut o fetita, care intrebata la o petrecere de oameni mari ce vrea sa se faca cand o sa fie mare, a raspuns fara ezitare: Tamara Buciuceanu!
I se parea grozav sa fie talentata, celebra si amuzanta ca domnia sa.
Nu am cunoscut-o niciodata in realitate, am ratat un interviu cu dumneaei pentru ca am ajuns prea tarziu la intalnire si asa am esuat o intalnire cu “visul” micutei.
Dar, fara sa stim multe intamplari din viata personala a doamnei Tamara Buciuceanu-Botez, avem convingerea clara ca, la fel ca toti marii actori de comedie, este mai inteleapta, mai cunoscatoare a sufletului omului mai mult decat oricare dintre noi. Asta se simte mail ales atunci cand cu ochii mariti si cu mainile sus, in aer, incearca (si reuseste mereu) sa ne faca sa zambim.
Cine stie pe cineva mai generos decat pe cei care, oricare ar fi sufletul lor, incearca sa-i faca pe cei din jur sa uite si sa rada?
Doamna Tamara cea generoasa. Modelul nostru de-o viata:).