Moda are ceva ironic in ea. Aceeasi tendinta, aceeasi piesa, acelasi obiect pot fi total cool la unele persoane si ataaat de uncool la altele. Sa ne gandim la Mercedes. Pana anii ’90 era visul oricarui roman o astfel de masina: frumoasa, luxoasa si fiabila. Dupa ‘89, o lume de noi imbogatiti (nu foarte stylish) a ajuns sa prefere marca drept un semn al bunastarii lor. A devenit, in scurt timp, indezirabila pentru cei pentru care masina reprezinta un simbol de status.
E ceva ce tine mai degraba de stil. Stim persoane care, orice si-ar pune, arata extraordinar si altele care au “talentul de a “distruge” orice piesa dupa care am lesinat cand am vazut-o pe podiumurile de moda. Chiar ne vin in cap cateva.
Jocul fin intre cool si uncool se aplica si in cazul topurilor taiate deasupra buricului.
Tineti minte Andre? Brrr… Dar Spice Girls? Nu, nu, nuuu! Numai sa ne uitam la fotografiile cu ele si ne lecuim de purtat bustiere sau bandeau-uri vreodata.

Dar daca privim la Madonna, din Ambition Tour (1990)? Sau Drew? Sunt foooarte cool..

Anii 90 cu moda lor grunge au revenit in moda de ceva timp si topurile sunt, se pare, elementul statement al unei tinute. Insa, mult mai sofisticate si mai sobre pentru ca, de fapt, nu arata mare lucru. Sunt mai degraba retro pinup, cu croieli elaborate si purtate cu hotpants largi si lungi sau fuste creion sau clos cu talie inalta si lungime midi.
Camasa scurta de la Carven, un brand francez in voga in anii 40 si revenit in forta in 2000, este topul nostru scurt preferat: sobra, dar sexy, delicata, dar obraznica. Awooga!!!

Cumpara de pe: Cricket Fashion

Frumuseţea stă în detalii. Rafinamentul, eleganţa înseamnă delicateţe şi subtilitate. Iar noi admirăm cel mai mult luxul discret. Aşa e şi cu batistele din textile, oricât de anacronice şi inutile vi s-ar părea. Le adorăm si sunt accesorii, “piese de accent”, care pot da “chicness” instant oricui.
Un bărbat cu garoafă la butonieră sau o batistă în buzunarul de sus al sacoului este foarte elegant şi atrăgător. Si nici nu ii trebuie mai mult de atăt. Aaaa…ba da. Un zâmbet, siguranţă de sine, umor şi bune maniere.
Steve Buscemi, în rolul unui gangster celebru din anii 20, poartă tot timpul o garoafă la butonieră, ceea ce-l face extrem de chic, deşi nu este chiar un sex-simbol.

Clark Gable, Cary Grant, Fred Astaire rar erau fotografiaţi fără o batistă purtată în buzunar. Şi ce bărbaţi erau. O, da!

Ce poate fi mai răvăşitor decât o femeie frumoasă care îsi şterge lacrimile de râs sau de tristeţe cu o batistă brodată cu iniţialele ei si discret parfumată?

Dacă femeii frumoase emoţionate şi lăcrămoase un bărbat i-ar oferi o batistă de mătase ca să-şi poată şterge urmele de tuş sau mascara întinse? Îmmmm? Femeia frumoasă probabil s-ar îndrăgosti de el. Noi sigur da.
Sau bărbatul galant care stă în faţa noastră şi vorbeşte cu atâta naturaleţe şi eleganţă şi care îşi scoate dintr-un buzunar al hainei o batistă cholet vibrantă, a la revolutionaire. Îşi dă jos ochelarii de vedere de pe nas cu ambele mâini şi, cu gesturi precise, începe să şteargă lentilele. Ne-am îndrăgostit. Recunoaştem. Din nou, da.

Dar tipa aia extraordinară îmbrăcată à la BB în “ Et Dieu créa la femme”, pe care am văzut-o la Starbucks sorbind un “fresh” şi scriind ceva pe laptop. Toţi cei 20 de oameni care ne aflam în acel moment acolo am remarcat momentul în care si-a scos din geantă o batista albă, brodată cu care a început să şteargă ecranul calculatorului. Delicat, fără grabă şi împrâştiind un parfum dulce-amărui, narcotic în jurul ei. Hmmm…de-atunci port batistă parfumată în geantă cu intenţia clară de a face odată, cândva, undeva gestul tipei.

Eeeee…dar ce spuneţi de femeia de pe Victoriei care îi făcea semn cu mâna unui grup de pe trotuarul de vizavi, unduind în aer o batistâ? Avea o coregafie superbă a mâinii.

Recunoaştem, toate sunt scenarii, plăsmuiri ale imaginaţiei noastre. Dar dacă ne plac nu e deloc greu să le punem în practică.

Avem şi o marcă de batiste preferată: Tamielle. Sunt foarte frumoase, au un aer romantic, dar extraordinar de chic. Ambalajul este şi el minunat. Sunt grozave şi de dat cadou prietenilor sau iubiţilor/iubitelor. Un cadou glamour, de luxe.

Să porţi batista de mătase sau de muselină brodată e foarte cool. Iar mai cool de atât nu credem că se poate!

Domniţa Ileana. Copila, adolescenta, apoi femeia cu ochi frumoşi. De-o sinceritate, generozitate şi o hotărâre covârşitoare.

“Puţini copii au ochii larg deschişi în momentul venirii lor pe lume. Ochii acestei micuţe străine au fost încă din prima clipă ca nişte stele. M-am pierdut în adâncimea lor şi era ca şi cum aş fi citit în ei o mulţime de secrete pe care ea nu mi le putea spune şi nici eu nu puteam să-i spun acestui suflet micuţ, de-a cărei grijă eram responsabilă, despre toate câte viaţa m¬-a învăţat. O micuţă străină şi totuşi, mai aproape de mine decât orice pe lumea asta”. Aşa scria Regina Maria despre Ileana, fiica ei iubită.

Biografia Ilenei de România este cea a unui personaj cu un destin excepţional. Născută în neam regesc, într-o ţară în care casa regală era extrem de iubită şi populară, frumoasă, exuberantă, şi cu o educaţie remarcabilă, primită în familie şi, apoi la Colegiul din Heathfield-Ascot din Marea Britanie. De la Regina Maria a învăţat limbile engleză şi franceză, iar de la ţatăl ei, regele Ferdinand I, germana. A studiat sculptura cu Ion Jalea şi pictura cu  Jean Al. Steriadi . Juca tenis şi era extrem de pasionată de yachting, fiind la acea vreme singura femeie din România care a obţinut brevetul de căpitan de cursă lungă. Era nelipsită de la numeroasele întreceri sportive sau sărbători naţionale. Se spune că popularitatea ei era atât de mare, încât fratele său, regele Carol al II-lea dorea să-i găsească de
soţ un prinţ străin şi astfel s-o îndepărteze de România. Acesta chiar a hotărât să-i restrângă aparițiile publice, deranjat de succesul domniței şi de strânsa ei legătură cu Regina Maria.

„Te rog să înlături neîncrederea ce o ai în mine căci știi cât de mult țin la tine și cum mă doare să te văd supărat. Fii îngăduitor, vreau să fac bine, vreau să te mulțumesc, dar sunt tânără și greșesc fără să vreau. În orice clipă sunt gata să te servesc fiindcă îmi ești Rege și apoi ești fratele meu pe care îl iubesc atât de mult”, îi scria domniţa Ileana regelui, după aflarea deciziei regelui de a-i reduce influenţa.

A fost crescută cu dragoste de România, poporul român şi limba română. Cele mai multe poze rămase cu Principesa Ileana o arată îmbrăcată în costume populare, fie că era vorba de evenimente oficiale, fie de diferite împrejurări cotidiene.

“Vorbea într-o română fără cusur, cu vocea ei profundă, frumos timbrată şi mângâietoare”, spunea Zoe Dumitrescu-Buşulenga într-un interviu în care evoca emoţionant întâlnirea sa din 1967 cu domniţa Ileana. Domniţa trăia deja de aproape 20 de ani în exil.

Era o femeie de ispravă, la fel ca numele yachtului său. Generoasă şi activă, se implica în foarte multe acţiuni sociale. În timpul celui de-al doilea război mondial a îmbrăcat uniforma asistentelor de la Crucea Roşie şi a construit la Bran un spital, unde făcea de toate, de la îngrijirea bolnavilor, la procurarea hranei şi la spălatul geamurilor şi al podelelor.

Nunta Principesei Ileana cu principele Anton de Habsburg Toscana din 1927 a fost un adevărat eveniment monden.

A fost ultima căsătorie oficială încheiată în țară pentru un membru al familiei regale române. Ceremonia căsătoriei a avut loc la Castelul Pelișor, pe 26 iulie 1931. Principesa Ileana avea 22 de ani.

Regele Mihai, pe atunci un copil, apare şi el în fotografie.

GLAMOROUS ROYAL WEDDING

Va urma!