Carmen Galin

Până în anii ’90, Carmen Galin a fost una din cele mai titrate şi mai cunoscute actriţe de film şi teatru. S-a născut în Bucureşti, pe 14 Martie 1946 şi a fost studenta profesorilor Sanda Manu, Ion Cojar, Dinu Negreanu şi Mihai Mereuţă.
Carmen Galin a fost căsătorită cu regizorul Dan Piţa şi toata cariera ei a fost admirată pentru frumuseţea, graţia şi talentul ei.

A jucat în ” Dimineţile unui băiat cuminte” (1966), ” Ilustrate cu flori de cîmp” (1974), “Pruncul, petrolul şi Ardelenii “(1981), ” Mere roşii”, “Fram” (1983) sau “Campioana ” (1990).
În 1995, după un confict cu conducerea Teatrului Naţional Bucureşti s-a retras din activitate şi din viaţa publică şi şi-a dedicat talentul, frumuseţea şi creativitatea acţiunilor umanitare.

Mariella Petrescu

A fost una din cele mai frumoase actriţe ale anilor ’70. A absolvit ”Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică I. L. Caragiale” (”IATC”) din Bucureşti în 1964 la clasa prof. Victor Moldovan şi a devenit cunoscută publicului după rolurile din “Păcală”, “Astă seară dansăm în familie”, “Balul de sâmbătă seara” sau “Haiducii lui Şaptecai”.

Mariella Petrescu nu mai locuieşte în România, ea părăsind ţara şi stabilindu-se în Statele Unite ale Americii, dar nimeni nu a uitat scena din “Balul de sâmbătă seara”, în care bruna Raluca iese din râu şi-i ia minţile lui Papaiani.

Rodica Mureşan

Blondă, eterică, superbă. Rodica Mureşan a studiat coregrafie dar a ales cariera de actriţă şi a devenit celebră pentru rolurile sale de pe scenele de teatru sau din sălile de cinema.

Iubitorii de film românesc au remarcat-o şi admirat-o în “Întoarcere la dragostea dintâi”, regizat de soţul său, Mircea Mureşan, sau în “O lebădă iarna” (rolul Lebăda), “Secretul lui Bachus”, “Sosesc păsările călătoare”, “O lumină la etajul zece” sau “Vara sentimentală”. Este mama Cesoniei Postelnicu şi una din cele mai frunoase actriţe pe care le-a avut vreodată România.

Reka Nagy

E frumoasa profesoară a Pistruiatului. Acesta este rolul care a luat-o pe sus şi a transformat-o pe Reka Nagy într-una din cele mai cunoscute actriţe din fostul bloc comunist. A trăit la Budapesta şi a mai jucat în “Cântecele mării”, “Dragostea începe vineri” sau “BD în alertă”.

Ioana Drăgan

Ioana, fiica lui Şendrea din “Războiul domniţelor”, ţăranca Anita din Neamul Şoimăreştilor sau rolurile din seria BD, din “Braţele Afroditei” sau “Saltimbacii”. Toate au făcut-o celebră pe Ioana Dragan, care a fost considerată una din frumuseţile generaţiei sale. Cărţile poştale cu imaginea ei au fost colecţionate de tineri din toată Europa de Est.

Aimée Iacobescu

Admiratorii actriţei spun că dacă ar fi avut şansa unei cariere în Franţa sau Statele Unite, ar fi devenit sex- simbol al cinematografiei mondiale.
Actriţa a terminat ca şefă de promoţie ”Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică I. L. Caragiale” (”IATC”) din Bucureşti, în 1968, iar debutul în teatru l-a avut la numai 16 ani.

A fost domniţa Ralu în “Săptămâna nebunilor”, Charlotte în “Cu mainile curate” sau Lucia în “Nu filmăm să ne amuzăm”. Bârfele vremurilor au aşezat-o la bratţul celor mai frumoşi bărbaţi din cinematograful românesc şi toată lumea a considerat-o una din cele mai pline de şarm şi elegante actriţe din anii ’70 şi ’80.
A fost premiată cu “Meritul cultural în grad de comandor” şi este societar de onoare al TNB.

Elena Albu

Pentru rolul iubitei românce a gangsetrului Dillinger, Ana Cumpănăşu, regizorul Mircea Veroiu a ales-o pe Elena Albu, soţia lui. Era una din cele mai frumoase actriţe ale generaţiei sale si figura ei perfectă, plină de mister era perfectă pentru povestea “femeii în roşu”.

Elena Albu a fost vedeta unora din cele mai importante şi iubite filme româneşti, de la „Ilustrate cu flori de câmp“ (regizat de Andrei Blaier), până la „Surorile“, „Moara lui Califar“, “Între oglinzi paralele”. A murit singură, în apartamentul în care se izolase de la moartea soţului ei, în urma unui accident vascular provocat de un puseu de tensiune, în martie 2003.

Toată lumea o iubeşte pe Cezara. Toţi o admiră, o invidiază, o privesc fascinaţi când apare pe scenă.

E una din cele mai frumoase actriţe din România şi legendele urbane despre poveştile ei de dragoste sunt pe buzele tuturor iubitorilor de bârfe, în vremuri când revistele-tabloid n-au nicio şansă să apară la tarabe.

Unii spun că Florin Piersic e înnebunit după ea, alţii bagă mâna în foc pentru nebuniile pe care Costel Constantin le face pentru partenera lui de scena.

Dar Cezara păstrează misterul. Zâmbeşte întotdeauna uşor şi nu bagă de seamă nicio bârfă.

Aşa a invatat-o bunica ei, o poloneză-avocat (Tarcinscki / Potorscki), care a crescut-o la Sibiu şi i-a zis să nu păstreze niciodata în inimă ranchiuna.

În anii 60, Cezara Dafinescu era în lotul naţional de atletism. Era colegă de lot cu Mihaela Peneş şi Ilie Năstase, dar un accident la antrenamente i-a schimbat destinul.

Fata de general de armată, cu alură de star hollywoodian, alege să devină…actriţă. Intră din al doilea foc la IATC şi în anul 3 de facultate îşi întâlneşte soţul. Pe George Motoi.

“Sigur că eu l-am iubit pe George într-un fel anume. Eram mai tânără decât el, el era deja consacrat şi, pentru mine, Leoaică fiind, cred că a fost şi vanitate. Am considerat că, la acel moment, el era cel mai
bun. Căsnicia cu el a fost extraordinară, dar a fost acea căsnicie între dintre doi oameni cu temperamente diferite, pentru că George este foarte sobru, foarte rece, cel puţin cu mine. Acum nu ştiu cum mai e. Mi-a convenit foarte tare acea perioadă pentru că nu ştiamcum e altfel, credeam că aşa trebuie să fie în viaţă, să fie o căsnicie cu un om cu care ai afinităţi”.
După o căsătorie de 23 de ani cu George Motoi, Cezara cunoaşte “marea dragoste” . În 1997 divorţează şi se căsătoreşte cu Gelu Fornea.

“Eu consider că am făcut un gest de curaj să spun: «George, îl iubesc pe X, vreau să divorţăm!». Mă întreb, oare i-ar fi convenit să-l mint? Nu cred că puteam eu.”

Pentru marea dragoste, Cezara renunţă la teatru.
“Perioada aia a fost momentul meu în care am renunţat la teatru şi, pentru un om care a iubit atât de mult şi îşi iubeşte atât de mult meseria, asta a fost definitoriu pentru dragostea asta. Pe mine nu m-a mai interesat teatrul şi a fost perioada mea, de vreo şase ani, în care am vrut să fiu soţie, amantă, gospodină, tot ce vrei”.

Şi în faţa celor mai mari tragedii ale vieţii, Cezara Dafinescu şi-a păstrat eleganţa şi lipsa de ranchiună.
“În definitiv, nu contează “anii din viaţa ta, ci viaţa din anii tăi”. Este greu să pierzi, dar mult mai rău e să nu fi încercat niciodată să reuşeşti. Când viaţa îţi dă motive să plângi, demonstrează că ai o mie şi unul de motive să râzi.”

“Dacă viaţa este o călătorie scurta trebuie să încercăm să o facem la clasa întâi.”, Cezara Dafinescu.

Mai cool decât atât, nu se poate.