Eroii Romaniei Chic » ministru

Magda Demetrescu, prima Miss Romania

Antz — Wed, 26 Sep 2012 08:44:14 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca eleganta si emotionata domnisoara Magda Demetrescu:

1929. Competitie importanta. Bucuresti. In juriu, cu priviri severe si serioase:
Alexandru Vaida-Voevod, Ministru de interne
Prof. Tzigara Samurcas – Presedintele Fundatiei “Carol I”
Printesa Alexandrina Cantacuzino – Presedinta Societatii Ortodoxe a Femeilor Romane
Maria Giurgea – actrita a Teatrului National din Bucuresti
Liviu Rebreanu – scriitor, Presedintele Societatii Scriitorilor Romani si Director General al TNB
Karl Storck – sculptor
Alexandru Mavrodi – Presedinte al Sindicatului Ziaristilor
Ioan Steriade – Director al Muzeului “Kalinderu”
Nicolae Batzaria – prozator, publicist, ministru
Castigatoarea?
“Un poem plin de muzicalitate, un vis, o reverie, care imbata, te incanta, te adoarme. Frumoasa ca o zana din povestile trecutului, ea poarta in ochi si in par caracteristica rasei noastre, negrul. Gurita mica si rosie ca o cireasa coapta, un corp minunat, sculptat parca, in cea mai fina marmora, un piciorus micut si nervos, brate pline, de o albeata stralucitoare, iata admirabilele elemente ce impodobesc pe aceea care va purta tricolorul frumusetii romane, peste Ocean”.
Domnisoara cu pricina e Magda Demetrescu, prima Miss Romania din istorie, aleasa de experti importanti, intelectuali rasati si profesionisti de scena si imagine celebri in perioada interbelica.
Era fiica a arhitectului Nicolae Demetrescu si a sotiei sale Magda, care, din pacate, la 5 ani ramanea orfana de amandoi parintii si era adoptata de matusa sa, Maria Demetrescu.
O fata cuminte, educata, de familie buna, care trecuse de probele si exigentele dure ale competitiei. Ca sa fii in concursul de Miss Romania, o onoare patriotica in acea perioada, trebuia sa nu fii maritata si sa ai o moralitate fara cusur. Nu aveai voie cu corset, brasiera sau machiaj, iar rochiile era musai sa fie foarte simple, pentru ca importante erau liniile corpului si gratia miscarilor.
Mlle Magda Demetrescu a lesinat de emotie cand a auzit ca a castigat titlul de Miss si a declarat intregii asistente: “Ma induioseaza si ma stinghereste aceasta atentie deosebita. Cu ce am meritat-o si voiu putea oare, Doamne, Doamne, sa infatisez in America toata frumusetea tarii mele?”.

Scenariu. 2012. Bucuresti. Competitie la fel de importanta. Juriu foarte chic si cool:
Andrei Plesu
CTP
Mircea Cartarescu
Olga Tudorache
Horia-Roman Patapievici
Raed Arafat
Principesa Margareta
Mica Ertegun
Andrei Serban
Castigatoarea? Vreo idee de portret? Vreo sansa pentru o cariera de vedeta pop milenista sau la titlul “cea mai titrata in presa saptamanii”-2012

Constantin Argetoianu si “soutien-gorge”-ul.

Antz — Mon, 24 Sep 2012 08:02:07 +0000

In imagine, C. Argetoianu impreuna cu Carol al II-lea, la Marele Derby.
Daca vrei sa te imbraci ca domnul ministru Argetoianu:

Acum 80-90 de ani, in perioada interbelica, opinia publica, lumea romaneasca il priveau pe Constantin Argetoianu ca pe un personaj-prototip al politicianului cinic, foarte focusat si versatil.
A intrat in politica tarziu, la varsta de 42 de ani, dupa 8 ani de studii la Paris, un doctorat in medicina si o licenta in litere si drept si o cariera lunga in diplomatie la legatiile Romaniei din Constantinopol, Roma, Paris si Viena.
A ramas in constiinta publica ca un „globe-trotter” politic, facand parte din 8 partide politice, un record pentru politica romaneasca si schimband deseori taberele pentru a-si atinge scopurile de putere.
Contemporanii si istoricii il descriu ca pe un personaj incredibil, de forta si spirit, caracter cu mult umor, cinism si poveste.
Isi zdrobea adversarii cu discursuri pline de inteligenta si savoare si se spune ca intr-o astfel de confruntare cu un parlemantar care se lauda zgomotos ca are sustinerea intregului Gorj, Argetoianu i-ar fi spus de fata cu intreaga audienta, aruncandu-i in derizoriu discursul: “Ah, atunci dumneata esti un adevarat soutien-gorge” (n.r.:sutien, in lb romana) )).
Numele lui Argetoianu ramane in istorie si datorita operei sale memorialistice de anvergura şi jurnalului sau, ambele editate postum. Contemporanii sai, care poate ca ii cunoasteau, admirau si intelegeau excentricitatile si vasta cultura, nu i-au cunoscut, din pacate, talentul de mare scriitor, de autentic Saint-Simon roman.
Dar noi, generatia milenista, avem aceasta sansa si bucurie. Sa cunoastem o cronica romaneasca scrisa de un politician de acum aproape un secol, asa cum ne dorim sa fie si cei care au grija azi de noi si destinul Romaniei de azi. Si despre care visam sa spunem ca “mai cool decat domniile lor, nici macar monsieur Argetoianu”…

Măruca Cantacuzino şi maestrul Enescu

Antz — Tue, 07 Feb 2012 22:33:21 +0000

Dacă vrei să te îmbraci ca doamna Măruca:

Poveştile de iubire au întotdeauna un sâmbure de incredibil. Şi cele mai banale personaje îşi trăiesc istoriile amoroase cu frenezie, dar când cei mai talentaţi dintre noi se îndrăgostesc, ies sigur scântei, aventuri uluitoare şi poveşti numai bune de scenarii de film sau best seller-uri.
Despre iubirea neobişnuită şi plină de surprize dintre prinţesa Cantacuzino, George Enescu şi filosoful Nae Ionescu s-au scris multe. Şi în perioada interbelică, şi după război, şi în noul mileniu. A fost triunghiul amoros care a rupt inimi, a inspirat creaţii formidabile şi a fascinat generaţii după generaţii.
Un cuplu cu reguli prea moderne pentru începutul de secol 20: Măruca şi Mişu Cantacuzino

Măruca Rosetti Tescani s-a născut la 18 iulie 1878 în familia unor descendenţi din vechi familii de boieri moldoveni: Dimitrie Rosetti Tescani şi Alice, născută Jora. Când Măruca împlineşte 18 ani, tatăl ei se sinucide şi această întâmplare îi va marca întreaga existenţă, tânăra având şi ea de-a lungul vieţii mai multe tentative de sinucidere. Toţi cunoscuţii îi admirau Mărucăi ţinuta, graţia şi frumuseţea, dar o evitau uneori pentru că avea destul de multe bizarerii, stări depresive urmate apoi de prea multă veselie şi exuberanţă.
Tot anturajul admira dar înţelegea prea puţin obsesia Mărucăi pentru vrăjitorie, magie şi spiritism, pasiuni care îi adânceau misterul în faţa lumii mondene a începutului de secol XX şi dădeau şi mai multă forţă carismei cu care domnişoara Tescani îi fascina pe toţi cei care o cunoşteau.

Regina Maria era şi ea sub mrejele şarmului Mărucăi şi iată cum o descria în jurnalul ei: “Ocupa un loc de frunte în grupul prietenilor mei. Era uneori ciudată şi avea, de netăgăduit, o fire originală. Tovărăşia ei te însufleţea, dar zadarnic ai fi încercat să te opui ideilor ei. Trăia după bunul plac, fără să-i pese de critici. Măruca avea manii, şi una din ele era gustul de a sta aproape în întuneric… îi plăcea să ne adune acasă la ea… ne făcea să ne supunem zâmbitoarei ei tiranii”.
Mulţi jurnalişti sau comentatori ai vieţii mondene de la 1900 spuneau despre Măruca Tescani că toată construcţia ei de imagine avea la bază şi o dorinţa arzătoare de a fi mult mai mult decât o moştenitoare a unei dinastii la apus dintr-o provincie moldovenească. Aşa că la 20 de ani, Măruca se căsătoreşte cu prinţul Mişu Cantacuzino, o figură politică importantă a secolului trecut şi aşa intră în grupul elitist al marilor familii aristocratice europene, devenind Prinţesa Cantacuzino. Mişu (ministru de justiţie în 1910, în guvernele lui Petre Carp, Titu Maiorescu, Ionel I.C. Bratianu, membru al Partidului Conservator condus de Take Ionescu) era cunoscut de lumea bună bucureşteană ca un bărbat influent, plin de şarm, puternic şi…foarte afemeiat.

Misu Cantacuzino, al doilea din stanga, jos
Şi pentru el, splendida Măruca a fost un trofeu, dar tânăra soţie era neobişnuit de înţeleaptă şi a acceptat cu seninătate amantlâcurile soţului, închizând ochii chiar şi la o aventură pe care Mişu a avut-o cu sora ei, Nely. Mai mult, se pare că prinţul şi prinţesa Cantacuzino făcuseră o înţelegere tacită de cuplu cu reguli de “libertate” şi toată lumea mondenă bucureşteană vorbea pe la colţuri siderată de alegerea de viaţă a celor doi.
Măruca şi Enescu. O relaţie pasională, cu ştirea soţului

Despre prima întâlnire dintre Măruca şi compozitorul George Enescu există mai multe legende. Unii susţin că s-au văzut pentru întâia oară la o răscruce de drumuri în Sinaia, alţii că regina Carmen Sylva le-a făcut cunoştinţă după un concert al copilului teribil al muzicii, de la Palatul Regal şi destui spun că prima întâlnire faţă în faţă dintre Măruca şi George Enescu a fost la recepţia de la hotelul Continental, de după concertul, pe atunci adolescentului, George Enescu.
Ani mai târziu, George Enescu mărturisea apropiaţilor că s-a îndrăgostit de “Prinţesa iubită” chiar din acea seară şi că sentimentele au crescut mereu în fiecare zi, tânărul Enescu neuitând-o niciodată pe madame Cantacuzino, pe care a reuşit să o revadă abia 9 ani mai târziu în grădinile de la Peleş.
Legătura amoroasă dintre Măruca şi Enescu a început abia peste încă 7 ani, în 1914, când compozitorul, deja consacrat, acceptă chiar şi un compromis incredibil pentru un bărbat cu succesul şi şarmul său. Devine un permanent la petrecerile şi în saloanele organizate de Măruca, doar ca să fie în preajma amantei, fiind nevoit să dea mereu nas în nas cu soţul înşelat, Mişu Cantacuzino.
Măruca îi frânge inima lui Enescu

Enescu îşi înfrânge frica de penibil şi orgoliile şi pentru dragostea pentru “prinţesa iubită” acceptă să fie cântăreţul de curte de la Palatul Cantacuzino (actualul muzeu “George Enescu”). Lumea care venea la seratele organizate de Mişu Cantacuzino şi soţia lui ştia de relaţia amoroasă dintre compozitor şi frumoasa Măruca. Dar Mişu Cantacuzino nu se sinchisea să divorţeze şi cei doi continuau să ţină relaţia de convenienţă şi de dragul celor doi copii ai cuplului, Ana (devenită poetă) şi Bâzu (unul din cei mai importanţi piloţi din primul război mondial), dar şi pentru că relaţia era una convenabilă pentru amândoi soţii.

Palatul Cantacuzino
După război, Enescu începe un turneu prin toată Europa şi câţiva ani stă departe de ţară. În toată această perioadă, compozitorul şi prinţesa Cantacuzino ţin o corespondenţă plină de pasiune şi în 1920, toată lumea ştia că Măruca pleca la Lausanne, în Elveţia, ca să-şi întâlnească amantul.
În 1928, Mişu Cantacuzino moare într-un accident de maşină, iar Măruca devine o femeie liberă. Cu toate acestea nu oficializează relaţia ei cu Enescu, spre mirarea întregului anturaj. Se retrage într-o căsuţă, în spatele palatului, unde creează unul din cele mai importante saloane de mondenităţi şi cultură din perioada interbelică. Aici îl cunoaşte pe filosoful Nae Ionescu, căsătorit, dar separat de soţie. Măruca se îndrăgosteşte nebuneşte de carismaticul profesor, mai tânăr decât ea cu 13 ani. Nae Ionescu apare peste tot alături de Măruca. La Goleşti, într-o casă închiriată de prinţesa, la “Luminiş”, vila lui Enescu de la Sinaia, la Tescani. În tot acest timp, Enescu, cu inima frântă, aşteaptă ca prinţesa să-şi întoarcă iar faţa către el.

Nae Ionescu
Depresie, suferinţa şi salvare prin iubire
După aproape 7 ani de relaţie, tânărul amant al Mărucai Cantacuzino, filosoful Nae Ionescu, îşi părăseşte iubita pentru mai tânăra Cella Delavrancea, o pianistă incredibilă.
Măruca are o cădere psihică, îşi dă foc, are şi câteva episoade psihotice, iar fiii prinţesei, Alice şi Bâzu, cer o evaluare psihiatrică. Medicii decid că prinţesa nu mai are capacitatea de a-şi administra singură averea.
În toată această perioadă, Enescu o susţine pe iubirea vieţii lui (inclusiv financiar) şi o veghează îndeaproape ca să mănânce şi să mai ţină legătura cu lumea.
În aproape 2 ani, Măruca îşi revine şi acceptă cererea în căsătorie a marelui compozitor. Martoră la eveniment este şi…Cella, cea care acum era iubita oficială a filosofului care îi frânsese inima prinţesei Cantacuzino.

Cella Delavrancea
Măruca şi Enescu au rămas împreună până la moartea compozitorului, în 1955. Măruca i-a supravieţuit încă 13 ani, iar amândoi sunt înmormântaţi alături, în Cimitirul Pere Lachaise din Paris.

Neagu Djuvara

Antz — Thu, 12 Jan 2012 23:50:16 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca dl. Neagu Djuvara:

Ne-a placut dintotdeauna domnul Neagu Djuvara.
I-am citit “Istoria romanilor povestita celor tineri”, “Amintirile din pribegie”, “Amintirile si povestirile mai deocheate”. Ii ascultam mereu cu atentie si drag vocea usor graseiata, cu timbru inconfundabil, care accentueaza matematic fiecare cuvant si marcheaza fara cusur semnele de punctuatie.
Ne bucuram intotdeauna de fiecare aparitie publica a dumnealui, ca de un regal fashion.
De la domnul Djuvara am invatat ca cea mai buna metoda sa inveti bine franceza e sa citesti de 20 de ori, cu voce tare, cate o pagina dintr-un clasic francez, cinci zile la rand. Pana ce epuizezi minim 5 autori.
Povestile domniei sale din diplomatia veche, Europa postbelica si indepartata Africa au fost mereu fascinante.
Dar fotografia asta ne-a facut sa visam la barbatul Neagu Djuvara. La privirea lui profunda si jucausa, la eleganta sublima si la mainile domniei sale perfecte.
Barbatii de odinioara…
Mai cool de atat, nu se poate!