Fapta buna nr. 14 – Pune monede intr-un “vending machine”.

Antz — Tue, 20 Dec 2011 19:52:35 +0000

Nu ar trebui sa fie greu. Niste monede, suficiente cat cel care le gaseste “incarcate” in automat sa-si ia ceva de rontait si un suc. Dar unde gasesc un vending machine?
Stiu ca e unul la Studio, dar acolo deja am mai incercat o fapta buna (incercat, ca de reusit, nu). As vrea sa merg in alta parte. Undeva unde oamenii stau mult si un astfel de gest chiar le-ar fi de folos. Si deci, bucuria e mai mare. Dar unde? Chiar nu stiu.
Mi-aduc aminte ca anul trecut cand am fost la Nasta http://www.marius-nasta.ro/ si am stat jumate din zi sa-mi fac niste analize am vazut acolo, intr-un hol circular, un automat. Supertare! Perfect la spital. Stai si stai si nu te bucuri deloc de asta. Pentru ca tre’ sa faci niste analize in urma carora poate afli ceva nasol, pentru ca vezi in jur oameni bolnavi si pentru ca esti iritat ca a trebuit sa vii la 7.00 ca s-o prinzi pe doamna doctor inainte de vizite si tot n-o prinzi pentru ca exact in ziua aia nu stiu ce a aparut urgent si e plecata de la cabinet. Pe la 10 intri. Trebue sa-i aduci aminte de ce ai venit, adica de ce te-a chemat ea. Apoi iti da un bilet sa te duci la camera 7 sa-ti faci prima analiza si iti zice sa te intorci cu ea, analiza, la ea. Si acolo e din nou coada. Astepti, intri dupa jumate de ora, cu noroc. Iesi. Trebuie sa astepti analiza. Mai astepti jumatate de ora. Nu stii niciodata cat, pentru ca “nu vezi cat de aglomerat e!! suntem si noi oameni!” si nu spui nimic. Pentru ca intr-adevar, sunt si ei oameni, coplesiti de sistem. Si stai si astepti. Cum stau si restul. Iei analiza, te duci la cabinet. Doamna doctor nu e. Astepti. Vine doamna doctor val-vartej, concentrata si preocupata de vreun caz pe care tocmai il vazuse. Din mers pescuieste un domn de pe hol si ii zice “Hai, Tavi!” SI intra cu Tavi in cabinet. Asa ca stai in continuare si astepti. Intri pana la urma, iti zice ca e OK si ca tre’ sa faci urmatoarea analiza. Si tot asa pana spre ora 1. Multe drumuri in spital si multe minute de asteptare intre ele. Ce bun e un corn, chiar 7days, o cafea sau o apa de la automat.
trebuie sa las monedele. Asa ca vorbesc cu Antoine, noul meu partener meu de fapte bune, si plecam spre spital. Dinu imi spune la telefon ca e unul si pe Stefan cel Mare. Decidem sa mergem acolo pentru ca traficul e infernal. Ajungem pe Stefan cel Mare, nu gasim parcare. Asa ca trecem de spital si viram la stanga, pe o straduta. Acolo dam de spitalul de boli infectioase. Ne hotaram sa intram daca tot am gasit locul de parcare pe aceeasi strada. Si-gur au si aici un automat. Intram in curte. Trecem de bariera prelungita cu o coada de matura, tocmai ca sa impiedice oameni ca noi sa intre. Nu e niciun portar. In curte sunt o gramada de cladiri/baraci, corpuri de cladiri. Am luat-o in stanga si ne uitam rataciti in jur, incercand sa intuim unde ar fi automatul. Vedem o baraca pe care scrie “Urgente – adulti”. Intram. Un hol lat cu oameni asteptand si un scaun cu rotile gol. Nimic. Iesim. Si ne uitam in jur. Intrebam pana la urma pe cineva unde gasim un automat. De fapt Antoine intreaba. Eu brusc m-am simti inadecvata si ciudata. Ma gandeam ca e aiurea sa intreb de automat intr-un loc in care oamenii vin cu probleme de sanatate. Asta e problema mea?!!!? Un automat de cafea si dulciuri? Barbatul ii raspunde si ii spunecca trebuie s-o luam la dreapta si sa mergem in corpul mare.
In corpul mare (corpul V), chiar la intrare, gasim multravnitul automat. Cam saracacios: avea 4 kit-kat, 2 sprite, 1 fanta, o cola si 2 ape. In dreapta lui stateau 3 brancardieri, care povesteau veseli despre o fata care venise la urgent si purta o fusta scurta. Vorbeau ca baietii, glumeti, usor fara perdea.
Ne-am dus la automat, am bagat 4 fise de 50 de bani si am apasat pe 34 sa primim kit-katul. Antoine il ia. Eu intre timp mai pun 7 fise in automat. Apare afisat: “Credito 4,5”.
Il intreb incet pe Antoine daca cineva o sa-si dea seama ca e incarcat automatul cu bani. Ma asigura ca da.
Plecam. Baietii vorbeau in continuare despre fata de la urgenta, facand pariu intre ei ca ar fi putut sa-i smulga o intalnire daca ar fi vrut.
Fapta nr. 14. Acomplished.
Antoine, engage.

Fapta bună nr. 10 – “Mamiiiiii! O comoară!”

Antz — Fri, 16 Dec 2011 14:23:53 +0000

Ştiţi maşinuţele alea de la Diverta? Sau din Herăstrău? Unde e mereu câte un puşti care urlă ca din gură de şarpe că “vreaaa; să se deaaaaa; să-i deaaaa mă-saaaaa baaaaani, să se deaaaaa; haaaaa”?
Ei bine, ideea cu fapta bună nr. 10 ne-a venit după ce am văzut un puştiulică de ăstaaaaaa.
Am văzut câtă suferinţă avea în ochişori că maică-sa nu avea chef, timp, răbdare să mai schimbe monede ca ăla micu’ să călărească maşinuţa.
Aşa că am zis aşa: schimbăm 5 lei în 10 monede de 50 de bani şi mergem să le lasam exact lângă maşinile din Herăstrău.
Am luat 10 lei, am cumpărat un ecler de 6 lei şi am rămas cu 4 lei. Ne-am scobit de încă 1 leu, dar n-am găsit niciunul. Aşa că am mai scos 10 lei şi ne-am oprit la un chioşc de ziare. Aici, un băiat care avea mănuşi negre (jurăm, servea ziarele cu mănuşi! Din PNA.), ne-a schimbat 10 lei în 20 monede de 50 de bani. I-am pus frumos într-un săculeţ (aveam unul în care ţineam nişte cercei de la Carla) şi am pornit la braţ, agale, spre parc.
După ce am hălăduit pierdute pe alei, într-un final apoteotic, le-am găsit. Mmmaşinuţele.
Ne-am uitat vigilente în stânga şi în dreapta şi nu era nimeni pe aproape. Pe alee, din depărtare veneau două dudui. Una cu un puşti de mână, alta împingând un căruţ.
Am fugit re-pe-de, ca două gazele (una grasă, una slabă) spre maşinuţe şi am agăţat săculeţul pe farul uneia dintre maşini. Nici nu ne-am întors bine cu spatele, că săculeţul poc! De pământ.
Gazela slabă a fugit înapoi. Aia grasă a stat de şase. Gazela slabă a pus săculeţul pe capota maşinuţei.
1,2,3..mama cu puştiul au ajuns lângă maşinuţe…
Noi ne-am făcut că stăm pe o bancă şi că ne vedeam de ale noastre. Cu coada ochiului analizam fiecare mişcare.
Haaaa!
Ăla micu’ a văzut săculeţul şi i l-a arătat maică-sii. Femeia îngrozită, a luat săculeţul şi l-a privit sceptică. Am crezut că îl aruncă cât colo. Gazela slabă se pregătea să-l prindă. Ştia si-gur că “împănata” n-o să se aplece să strângă monedele împraştiate pe jos…
Dar mama a fost paşnică. A întors săculeţul pe toate părţile, l-a luat şi l-a pus la loc. Pe capota maşinuţei.
Da’ ăla micu’ nu s-a lăsat. Nuuu. Cum maică-sa s-a uitat alături, s-a şi înfipt în săculeţ! L-a deschis şi a strigat tare: “Mamiiiiii! O comoară!”.
Am râs de am înnebunit! Şi nici dacă am fi găsit noi un săculeţ plin de biju-uri, n-am fi fost aşa de fericite că ăla micu’ a găsit comoara…
Sau…:)?!

Eroii Romaniei Chic » monede

Fapta buna nr. 14 – Pune monede intr-un “vending machine”.

Fapta bună nr. 10 – “Mamiiiiii! O comoară!”