Nadia Gray
Este celebră în toată lumea pentru rolul din La Dolce Vita şi pentru că e mama vitregă a Lindei Gray din Dallas (Sue Ellen).
Nadia Gray Herescu s-a născut în Bucureşti, în 1923, i-a frânt inima lui Ionel Teodoreanu şi a emigrat în Italia cu fiul Marucăi Enescu, Bâzu Cantacuzino.

A făcut cariera la Hollywood şi a jucat alături de Peter Sellers, Frank Sinatra şi Audrey Hepburn.

Jack Gilford
A câştigat un Oscar pentru rol secundar în 1973, pentru filmul ”Save the Tiger”, în care joacă alături de Jack Lemmon, a avut nominalizări la Globul de aur şi la Tony şi a jucat în zeci de filme, seriale de TV, reclame. Şi e de origine română. Mama lui, Sofia, a fost o româncă emigrantă la New York, care-şi întreţinea familia făcând contrabandă cu alcool.

Rosemary Harris
E bunicuţa din Spider-Man.

Şi o mare actriţă. Este membră a “American Theatre Hall of Fame”, a fost nominalizată pentru Oscar, BAFTA, a câştigat Golden Globe, Emmy, “Obie”, Tony, “Drama Desk Awards”. Şi are sânge românesc. Bunica marii actriţe s-a născut într-o familie de boieri din Muntenia.

Edward G. Robinson
În perioada de aur a Hollywoodului, Edward G. Robinson era celebru în toată lumea pentru rolurile de gangster şi mafiot pe care le interpreta în filme celebre în epocă: “Little Cesar” sau “Key Largo”. A fost prieten şi partener de film cu Buster Keaton şi este pe lista “celor mai mari actori americani” făcută de Institutul de Film American. A cunoscut celebritatea peste Ocean dar s-a născut la…Bucureşti.

Edward G. Robinson (Emanuel Goldenberg) s-a născut în 1893 in familia unor comercianţi evrei din Dudeşti, Bucureşti şi în 1903 emigrează cu toată familia în America. Iar 20 de ani mai târziu devine stea de cinema.

Barbara Bach
A fost fata Bond în “The Spy Who Loved Me”, cea de-a zecea parte a celebrei serii poliţiste şi marea iubire şi muză a lui Ringo Star. Pentru ea, artistul Beatles a compus “She Loves You”.

Barbara Bach a fost model, actriţă, muză, cântăreaţă. Şi se laudă întotdeauna cu originile ei “exotice”. Bunica paternă era din România, iar cea maternă din Irlanda.

Dustin Hoffman
“Am sentimente puternice de evreu. Sunt un evreu român“, declara Dustin Hoffman într-un interviu. Aşa că şi marele actor din Rain Man, Absolventul, Tootsie sau Kramer contra Kramer are origini române.

Părinţii lui Hoffman au emigrat din România în Statele Unite, mai precis în California, cu puţin înainte de a se naşte actorul, în 1937. Tatăl, Harvey, a lucrat ca decorator de mobilă, iar mama lui, Liliana, a fost pianistă de jazz.

Harvey Keitel
E unul din cei mai mari actori de la Hollywood şi nimeni nu poate uita rolurile sale din Taxi Driver, Reservoir Dogs sau Pulp Fiction.

S-a născut în 1939 în familia unor emigranţi din Polonia şi România, mama sa, Miriam, fiind născută lângă Brăila.
În 2007 şi 2008, actorul participă la mai multe evenimente organizate în New York, pentru strângere de fonduri pentru familiile sărace din România. Când a fost întrebat de jurnaliştii de peste Ocean de ce vine la astfel de evenimente, actorul a răspuns docil: “Mama mi-a spus să vin”.

Fran Drescher
Dădaca e clar că e românca. A spus-o ea atunci când a venit în România şi a fost invitată în emisiunea lui Măruţă. “Mă simt bine în România, pentru că sunt româncă”.

Străbunica lui Fran Drescher a fost moldoveancă, a trăit la Focşani şi la sfârşitul secolului 19 a emigrat în Statele Unite.

Julianna Margulies
Actriţa cu premii Emmy pentru E.R şi Globuri de Aur pentru The Good Wife are şi ea origini româneşti. Bunicii din partea mamei sunt născuţi în România de unde au emigrat în Statele Unite.

Natalie Portman
Leon, Star Wars, V for Vendetta, Cold Mountain, Closer şi Oscar pentru Black Swan. E una din cele mai titrate actriţe de la Hollywood şi anul trecut, după ce a luat premiul Academiei de Film Americane a dezvăluit că are origini româneşti. Bunicii din partea tatălui, medicul Avner Hershlag, sunt din România, de la Rădăuţi.

Winona Ryder
Winona Ryder, actriţa-icon a anilor ’90 se numeşte în realitate Winona Laura Horowitz şi vine dintr-o familie cu o mamă (Cindy Horowitz) de origine română (născută Istas – din părinţi emigranţi români) şi un tată, Michael Horowitz, rus-evreu.

Matt Lauer
E unul din cei mai celebri prezentatori de televiziune din Statele Unite. În fiecare dimineaţă, America se trezeşte împreună cu el, la show-ul Today de pe NBC.

Într- o emisiune “Discover Our Roots”, Matt a descoperit ca străbunicul său se numea Israeli Lauer, era din nordul Moldovei, de la Săveni şi în 1898 a emigrat în America, cu doar 4 dolari în buzunar.

Jon Lovitz
Lovitz este celebru în toată lumea pentru show-ul cu multe premii Emmy, Saturday Night Live.
Şi biografii actorului susţin că provine dintr-o familie a unui medic de origine română care a emigrat în anii ’40 în Statele Unite.

Elsa Pataky
În 2011, Fast Five a înnebunit box office-ul american. Iar protagonista celui de-al cincilea episod din seria de filme The Fast and the Furious este de origine…română.

Mama actriţei, Cristina Pataky Medianu, este o româncă din Craiova şi a emigrat în Spania, unde l-a întâlnit pe soţul ei, José Francisco Lafuente.
Elsa Pataky vorbeşte fluent limba ambilor părinţi: şi spaniola, şi româna.

“Ce regret…
Că n-am auzit niciodată glasul păsării Dodo
Că n-am mirosit niciodată cireşii Japoniei
Că nu mi-am pedepsit niciodată prietenii şi iubiţii care m-au părăsit
Că nu mi-am revendicat niciodată compensaţiile pe care credeam că le merit
Că n-am compus niciodată o sonată de Mozart
Şi că n-am bănuit că voi trăi atât de mult încât să regret cele de mai sus şi multe altele…”

Şi despre regrete, doamna Nina Cassian vorbeşte tot cu sinceritate. Nu se teme să recunoască, să împărtaşească şi să se plece.

Povesteşte uşor, în versuri, cu delicateţe, privind viaţa drept in ochi. Aşa cum a iubit şi bărbaţii din viaţa domniei sale. Cu nesăbuinţă…

“Recunosc cu umilinţă că am scăpat de această nesăbuită dorinţă să mă mai amorezez”, spunea Nina Cassian, într-un interviu în 2008.

Renée Annie Cassian s-a născut la 27 noiembrie 1924 la Galaţi, într-o familie superbă, pasionată de frumos, iubire şi tandreţe.

“Da, mi-a priit foarte mult faptul că parinţii mei erau foarte tandri. Pe mama o chema Jana, iar el îi spunea Jănţica. Tata i-a dedicat, a scris pentru ea şi un mic tango, dacă pot să mă refer la acest dans. Lady, my beautiful lady, o lady Jane, I love you. Tata mai şi compunea. Trebuie să spun că toate calităţile şi cusururile tatălui meu le-am moştenit, dar ăsta este un alt capitol.”

La 5 ani întâlneşte iubirea. Adevărata ei pasiune.

“Am iubit iubirea însăşi, de la 5 ani, când eram îndrăgostită de băiatul din vecini, care avea o bicicletă cu roţi tricolor”.

În adolescenţă se mută cu familia la Braşov, unde a intrat la Liceul Principesa Elena, şi Bucureşti, urmând şi cursurile Institutului Pompilian. Frecventează cercuri intelectuale de stânga şi, la vârsta de 16 ani, intră în organizaţia Tineretului Comunist, aflată atunci în ilegalitate.

“Era idealism de tinereţe. Atenţie, nu ideile au fost groaznice, ci regimurile. Acea credinţă, acel crez era foarte frumos şi nobil şi ca să fiu sinceră nici nu am renunţat la el. Despre acele principii, care bineînţeles nu s-au pus în practică niciodată şi care s-au transformat într-o gigantică minciună şi într-un pretext şi paravan pentru cele mai sîngeroase dictaturi, nu numai a noastră, despre toate voi scrie. Dar să renunţ, la ce, la frumoasele gînduri, la frumoasă sferă de aur a abolirii tuturor contradicţiilor hidoase de pe glob între rase, clase, sexe, popoare, pentru ce?”

Idealurile comuniste îi aduc în cale şi prima mare iubire. Vladimir Colin, autor de literatură pentru copii:

“M-am măritat cu el din dragoste, din idealuri comune, eram amândoi comunişti convinşi. Eu aveam 17-18 ani şi el, 21. Eram doi tineri, doi copii, amândoi comunişti ilegalişti. Nu aveam bani, bineînţeles. El vopsea nasturi ca să câştige câte ceva. Când eram deja căsătoriţi, făceam mărţişoare din plexiglas pictat ca să le vindem. Ne-au ţinut mai mult părinţii.”, povestea autoarea.

In centru, cu ochelari, Colin

În perioada războiului îl cunoaşte pe Sandu Pitaru şi se îndrăgosteşte de el…

“O splendoare de bărbat. Am avut de-a face şi cu foarte frumoşi, şi cu foarte gheboşi. Nu mă interesa aspectul fizic. El se uita la verigheta mea, eram măritată cu Colin. „O să-i facem vânt astuia“, îmi spunea. N-a fost nici măcar un sărut între noi, dar era un amor incipient. Până am primit o scrisoare de la el, el care era, tot aşa, comunist ilegalist, că „n-o sa ne vedem un timp, dragă, dragă, dragă.“

Pitaru moare într-o explozie de obuz, în 1944, iar mariajul doamnei Cassian cu Colin continuă. Fisurat.

“A doua fisură, care a fost şi mai gravă, a fost Ioji Craioveanu, care era tuberculos, mult mai în vârstă, pe care l-am revăzut cand eram maritata cu Colin. Nu a fost o relaţie fizică. Asta e marea confuzie care se face cu mine. Totdeauna iubirea… Dovada că am avut o obsesie pentru Ioji fără să fi petrecut o singură noapte împreună. Fără conotaţia asta atât de trivială… Eu nu sunt o amantă, o culcăreaţă, eu sunt o iubeaţă… ceea ce e cu totul altceva. M-am întors completamente confuză după întâlnirea cu Ioji şi i-am spus lui Colin: „Trebuie să ne despărţim“. Şi el a spus: „Stai, nu te pripi…“ Şi am mai stat. Trei ani.”

Când în viaţa Ninei Cassian apare Ali, Al.I. Ştefănescu, cea mai durabilă relaţie a Ninei Cassian (36 de ani).

“Plin de farmec şi de autoritate masculină, m-a dominat şi m-a răsfăţat ca nimeni altul, făcându-mă să cunosc cu adevărat gustul fericirii. Păcat că unele din cărţile lui reuşite, „Să nu fugi singur prin ploaie“, „Băiat de Bucureşti“, „Zece femei“, sunt total ignorate astăzi. Ca şi cărţile mele de poezie, trecute, de altfel, sub tăcere…”

La sfârşitul anilor ‘40, primele încercări literare ale Ninei Cassian sunt încurajate generos de Tudor Arghezi şi Ion Barbu, ultimul fiind chiar îndrăgostit de tânăra poetă.

“A fost o întâlnire providenţială în viaţa mea, cea cu Ion Barbu. El mi-a citit cartea de debut în manuscris şi mi-a făcut adnotări, unele elogioase, dar nu toate. De exemplu despre poemele în “limba spargă” pe care am inventat-o – nu ştiu dacă aţi auzit despre acea drăcovenie pe care am făcut-o – a scris: “Nina Cassian, dacă pui în volum năzdrăvăniile astea, te ucid, cu dreptul pe care mi-l dă marele, fără de seamă talent ce-l ai.” Am aceste manuscrise în fotocopii şi le-am predat şi la Academie. “

Doamna Cassian a debutat cu volumul „La scara 1/1” şi în cei peste 50 de ani de carieră literară, a fost autoarea peste 50 de volume de poezie şi proză.

S-a stabilit în Statele Unite pe când se afla la o bursă. La puţin timp după obţinerea bursei, află de arestarea dizidentului Gheorghe Ursu, care avea să fie asasinat în timpul anchetei şi decide să se stabilească definitiv în SUA. În 1985, autorităţile comuniste îi interzic cărţile şi îi confiscă apartamentul.

Gheorghe Ursu

Pătimaşă, sensibilă, spectaculoasă, doamna Cassian a marcat generaţii, vremuri şi iubiri.

Legendele urbane ale lumii literare povestesc despre poveştile de amor şi pasiunile incredibile pe care le-au făcut pentru ea Ion Barbu şi Marin Preda.

Nina Cassian si Marin Preda

“L-am cunoscut pe Marin la Sinaia, la Casa de Creaţie, la „Creatorium“, cum îi spuneam noi în batjocură. Era foarte tânăr. Şi eu la fel. Eu aveam 24, şi el avea 26. Am fost fascinată de prezenţa lui şi se pare că a fost reciproc. Fără sex, m-a iubit, am fost atrasă. Dar eu eram fericită cu Ali. Mult mai târziu, l-am reîntâlnit la Casa Scriitorilor. El era cu Mircea Dinescu şi i-a spus: „Eu îi spuneam că vreau să o iau de nevastă şi ea îi tot dădea că îl iubeşte pe Ali.“ În 1953, am devenit iubiţi. Tot la Sinaia.”

Cariera literară a Ninei Cassian a continuat şi după emigrarea în StateleUnite, poeta publicând în continuare poezie şi proză.

“Datorită unor prieteni – oh, Doamne, totdeauna prietenii au vegheat asupra mea! – am găsit traducători englezi şi americani, care mi-au tradus poeziile. Ceva or fi găsit în ele, de vreme ce am fost acceptată şi publicată întâi în revista de prestigiu „The New Yorker“, şi apoi în editură, tot de prestigiu, Norton. Dar şi în Anglia. Au trecut 10 ani până am putut să mă traduc singură sau să scriu direct în englezeşte. Aşa a apărut „Take my word for it“ („Credeţi-mă pe cuvânt“). Aşa va apărea, probabil, ultima mea carte: „Continuum“.

Ceea ce nu înseamnă că nu „continui“ să scriu în româneşte. Cât voi mai respira.”

Nicu Alifantis, pe versuri de Nina Cassian:
Nicu Alifantis – Cantec de iubire [Nicu Alifantis Nina Cassian]

Asculta mai multe audio diverse

Doamna Cassian şi pofta şi arta de a iubi:

“Cad în genunchi şi-ţi mulţumesc, iubire,
pentru aceste zilnice semnale
şi voci ale mărinimiei tale
cu care-mi umpli sufletu-n neştire.

Cad în geunchi şi-ţi mulţumesc, iubire,
pentru înaltul pact care ne uneşte.
Timbrat de-a fericirii stea subţire,
- şi-ţi mulţumesc şi pentru desnădejde.

Mai cool de atât nu se poate!