Era cel puţin prezentabil, monsieur Beligan. Cu privirea blândă, uşor misterioasă şi intelectuală, cu ochelarii de baga, atât de branşaţi, atunci şi acum, cu helanca albă, jacheta din piele-velur maro şi pantalonii Corduroy în aceeaşi nuanţă. Un chic masculin şi relaxat.

Este cel puţin la fel de vital ca acum 41 de ani. Acelaşi zâmbet afabil, cu o umbră de ironie relaxată (a înţeleptului), cu ochelari mai subţiri şi părul recolorat de vreme.
93 de ani. Şi încă domnul Radu Beligan e verde şi cu planuri de nou an.
Aflăm cu plăcere, fără surprindere, pentru că vitalitatea şi stamina domnului Beligan sunt clare, dovedite şi acceptate de atâta timp, că în 2012 domnia sa va regiza o piesă de teatru, “Spiritul de familie”, la Metropolis (premieră în februarie).
Dacă sunteţi curioşi să-i citiţi biografia (noi am fost!) şi să preluaţi toată informaţia privind activitatea lui profesională şi să o transpuneţi într-un document Word, veţi fi surprinşi să vedeţi că se întinde pe 6 pagini pline doar cu lista rolurilor jucate în teatru şi în filme şi a spectacolelor regizate.
Spectaculos! O viaţă de om nerisipită, trăită frumos şi din plin. Mai cool decât domnul Beligan chiar nu se poate!

Radu Beligan – la care ţine Popeasca, la care ţine Dăscăleasca, la care ţine Episcupeasca, la care ţine Sachelărescu, la care ţine Economescu, la care ţine Proptopopeasca, la care ţine mult prea graţioasa Ioneasca, la care ţine Georgescu, la care ţinem toţi! – în Lanţul Slăbiciunilor, de I.L. Caragiale.