Eroii Romaniei Chic » talent

Agatha si George Bacovia

Antz — Sat, 14 Jun 2014 11:15:52 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca eleganta doamna Agatha:

rochie Anna Sui
sal spaniol brodat
Se spune despre doamna Agatha Bacovia ca a fost cea mai devotata nevasta din literele romane. S-a casatorit cu poetul simbolist dupa o idila de 12 ani si a devenit cea mai infocata sustinatoare, cea care-i dadea putere, incredere, infirmiera si agenta acestuia. S-a luptat cu o lume intreaga pentru ca talentul sotului ei sa fie recunoscut si Mihail Petroveanu spune ca “omul Bacovia a dainuit in mare masura gratie sotiei sale, devotiunii ei absolute, deseori afirmata chiar in ciuda beneficiarului”.
Talentul celor din umbra. Cool.

Sergiu Celibidache

Antz — Sat, 17 May 2014 08:01:50 +0000

Dacă vrei să te îmbraci ca maestrul Celibidache:

haina “Alain Delon” scurta
ghete “brogues”
camasa poplin
Erau vremuri în care marii artişti erau primiţi la aeroport cu alai de oficialităţi, cu flori, paparazzi şi sute de fani care aplaudau frenetic.
Erau timpuri în care celebrităţile ştiau cum să poarte firesc „eşarfa – foulard”, din caşmir şi mătase, să se incheie până la ultimul nasture la vestă, să zâmbească larg şi sincer şi să-şi păstreze viaţa personală pentru intimitate. Tot ce aveau de aratăt lumii erau talentul, performanţa, lucrarea lor de-o viaţă.
Erau anii în care toată lumea ştia cine e Sergiu Celibidache. Când un dirijor de mari orchestre, director de filarmonici la Coppenhaga, Stockholm, Stuttgart, Munchen sau Berlin era star absolut. Ţinea prima pagină a jurnalelor şi nimeni nu se plângea „că nu vinde tirajul”.
Vremurile alea sunt duse şi apuse.
Dar dintr-o fotografie de acum aproape o jumătate de secol ne priveşte elegant maestrul.Şi ne dă speranţă.

În ochi îi citim, ca nişte muieri bârfitoare, dragostea pentru superba Ioana şi pasiunea incredibilă pentru muzică.

Ioana şi Sergiu Celibidache

Un român care a avut lumea la picioare. Despre care vorbesc toţi greii lumii muzicale, căruia îi dedică simfonii, competiţii, premii.
E al nostru şi suntem mândre ca e de aici. De la 300 de km la nord de Bucureşti, din dulcele Neamţ.

Chapeau bas, maestre Celibidache! Mai cool decât domnia voastră, nu se poate!

Cella Delavrancea

Antz — Wed, 03 Jul 2013 08:36:36 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca incredibila doamna Cella:

S-a nascut intr-o familie celebra a Romaniei pentru care cultura, frumosul si jocurile mintii au fost elementare. Tatal sau, scriitorul Barbu Delavrancea i-a transmis dragostea pentru cuvant, literatura si arta, iar mama sa, doamna Maria Delavrancea (una din primele romance licentiate in filosofie si matematici) a invatat-o rigoarea, pasiunea pentru eleganta si curajul de a fi inaintea vremurilor.
Cella Delavrancea a crescut in casa deschisa, vizitata mereu de “fratii de cruce” ai tatalui sau: nenea Iancu (Caragiale), dl. Vlahuta, pictorul Nicolae Grigorescu si alti numerosi reprezentanti ai scriiturii si artelor frumoase romanesti si a avut o educatie si o instructie deosebite, cunoscand la perfectie limbile franceza si germana. La 12 ani a urmat pianul la Conservatorul din Paris, dar avea temperament artistic incredibil si talente numeroase: scris, pictura, muzica, stiinte.
“Pîna la varsta de 13-14 ani tatal meu imi spunea “baiatul” deoarece tata isi dorise un baiat si a avut parte numai de fete…” (marturisea domna Cella intr-un interviu de acum 20 de ani).
A fost pasionata de teatru, inca din copilarie fiind fascinata de piesele lui Shakespeare, Tolstoi, Daudet iar in 1936 cînd Profira Sadoveanu o intreaba: “- Nu scrieti?, doamna Cella raspunde: “Cum? Cum sa scriu? Nu, n-am incercat niciodata. O singura data, pe vremuri, incepusem, sa-mi tin un carnet cu impresii si notatii zilnice. Acum nici nu mai stiu pe unde este acel duhovnic intim, in schimb pastrez cu sfintenie toate scrisorile interesante ale unor prietene care, desigur, ar fi realizat lucruri frumoase in literatura daca n-ar fi fost luate de preocuparile marunte ale vietii si n-ar fi renuntat la o perspectiva artistica”.
La peste cincizeci si cinci de ani a debutat ca nuvelista cu volumul “Vraja”, una din paginile cele mai reprezentative ale genului in literatura română. Memorialista a vechiului Bucureşti, autoare de note de drum din tară si de peste hotare, fixand portretele unora din cei cunoscuţi romani, Cella Delavrancea a sintetizat in scrisul sau toate domeniile frumosului. “Tot ce a scris Cella Delavrancea sta sub pecetea echilibrului expresiei, a frumusetii alcatuirii frazei. Nimic cautat, nicio pretiozitate, dar totul este cumpanit si niciun cuvant nu este de prisos.” (sursa)
O pianista aplaudata si celebra pe toate scenele lumii, o scriitoare talentata, o femeie incredibila. Nimic mai adevarat decat…”mai cool decat doamna Cella nu se poate!”.

Mihail Jora

Antz — Mon, 07 Jan 2013 09:16:09 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca domnul Jora:

Ochelari rotunzi, trademarkul de moda al domnului Jora, flanel din casmir, camasa impecabila si papion. Eleganta unui creator inconfundabil, a unui talent admirat de o lume, a unui personaj pe care cunoscutii sai l-au respectat intotdeauna ca pe un reper moral, cu atitudini transante, intransigente si convingeri fara compromisuri.
La 31 decembrie 1947, Jora face un gest îndraznet, cu o directa conotatie politica: cu ocazia depunerii juramantului de loialitate a corpului profesoral al Conservatorului din Bucuresti fata de nou proclamata republica populara(2), în calitatea sa de director, cere sa se tina un minut de reculegere în memoria Regelui Mihai I, care abdicase cu o zi înainte. Drept urmare, nu numai ca a fost destituit din functia de director, dar a devenit tinta unor atacuri publice, prin intermediul presei.

Mihail Jora s-a nascut la Roman intr-o veche familie de boieri moldoveni si a studiat muzica la Conservatorul din Iasi si Leipzig. In timpul Primului Razboi Mondial, domnul Jora si-a intrerupt studiile, a luptat pe front si apoi si-a reluat studiile muzicale la Paris.
Compozitor, dirijor, academician, profesor universitar la Bucuresti, Mihail Jora a fost creatorul liedului si al baletului romanesc contemporan (“La piata”, “Curtea Veche”, “Intoarcerea din adancuri”, Hanul Dulcinea”).
Este autorul unui numar impresionant de lucrari (muzica simfonica – suita “Privelisti moldovenesti”, poemul “Poveste indica”, muzica vocal-simfonica, sonate, cvartete), cuprinse in peste 50 de opus-uri, multe dintre ele premiate in tara si in strainatate.
A fost prieten apropiat cu George Enescu, profesorul lui Dinu Lipatti si mereu indragostit de sarmul, talentul, inspiratia muzicii si dansului autentic romanesc.
A infiintat si dirijat, la numai o luna de la inaugurarea postului national de radio din Romania, prima stagiune radio-live pentru concerte simfonice din tara noastra si astazi, sala de concerte a Societatii Romane de Radio ii poarta numele.
Cardigan, papion si fascinatie pentru dealurile line si frumoase ale Moldovei. Cool.

Georgeta Aramescu Anderson

Antz — Tue, 23 Oct 2012 09:08:47 +0000

sursa foto: Biblioteca V.A. Urechia
Daca vrei sa te imbraci ca Gigi Aramescu:

Eleganta doamna Aramescu, cu tunsoarea dumneai scurta si atat de chic, cu ia si vesta pe care le adora si pe care le gasea atat de elegante, artista mereu indragostita de creativitatea si frumusetea motivelor populare romanesti pe care le-a desenat, redesenat, povestit intregii lumi.
S-a nascut la 25 iulie 1910 intr-o familie de intelectuali din Galati si a primit o educatie frumoasa si aleasa. Tatal sau, profesorul Gheorghe Aramescu, unul din membrii de frunte ai Societatii culturale “V.A. Urechia” si mama doamnei Aramescu, Elena Madgearu, muziciana si sora economistului Virgil Madgearu au simtit talentul si pasiunea pentru frumos a fiicei lor si astfel, micuta Gabriela studiaza pianul de la varsta de 6 ani.
In perioada 1917-1930 urmeaza clasele primare si liceul la Scoala Ortodoxa din Galati, iar intre anii 1930-1934 studiaza dreptul la Grenoble, in Franta, luandu-si licenta in 1934.
Imediat dupa razboi, in 1944, domnisoara Aramescu pleaca din Romania si in 1947 se casatoreste cu colonelul in rezerva Pierson Anthony Anderson. Tinerii casatoriti se stabilesc in Statele Unite la New York si cativa ani mai tarziu, la Miami. La 4 ani dupa casatorie, doamna Aramescu-Anderson incepe sa picteze si urmeaza cursurile prestigioasei scoli de arta “Art Students’ League” din Big Apple. Dupa absolvirea scolii, isi deschide prima expozitie personala si e recunoscuta si apreciata imediat de critica si de public.
In 1962 expune impreuna cu fratele sau, sculptorul Constantin Ticu Aramescu, la Norton Gallery din West Palm Beach, Florida.

Doamna Gigi Aramescu a trecut dincolo acum 18 ani, la Miami, dar ramane in istoria frumoasa a artelor lumii prin picturile sale pline de influente populare romanesti, care pot fi vazute si admirate in colectiile permanente ale Muzeului de Arta Moderna din Miami, in colectii private sau publice din Austria, Italia, Franta, Spania, Turcia, in colectiile muzeelor din tara, unde domnia sa a donat lucrari, si in colectia dedicata artistei de Muzeul de Arta Vizuala din orasul sau natal, Galati.

Medi Wechsler Dinu

Antz — Tue, 16 Oct 2012 05:39:53 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca doamna Margareta (Medi):

Doamna Medi Wechsler Dinu implineste anul acesta, pe 22 decembrie, 104 ani.
Are in spate o lume de familie, de profesori, de prieteni, de cunoscuti, despre care scriem si noi cu admiratie in fiecare zi, pe care domnia sa i-a vazut de-aproape si pe care i-a admirat si i-a iubit.
In toate interviurile, marturiiile, articolele pe care le-am citit despre doamna Medi, am aflat ca ea iubeste cu pasiune oamenii si povestile lor. A trecut prin viata cu seninatate, talent si vesnica speranta pentru ca a crezut in semenii domniei sale.
S-a nascut in vremea in care Romania era condusa de Carol I, in familia unui contabil si a unei frumoase si sensibile violoniste.
A facut scoala primara la Bucuresti, la Targoviste, la Cluj, liceul il incepe la Oradea si il termina la pensionul „Choisi Mangru” din Bucuresti.
A vrut sa devina arhitect, dar n-a reusit sa intre la cursurile Institutului pentru ca nu avea abilitati suficiente pentru matematici. Profesorul supraveghetor de la examenul de desen, Costin Petrescu, intelege ca studenta din fata lui are har si o indruma spre Scoala de Belle Arte.
Medi se inscrie aici si absolveste in 1932. Ii are profesori pe Jean Steriadi si Francisc Rainer, iar Steriadi spune despre ea ca e cea mai talentata pictorita a generatiei sale.

Incapatanata si dornica sa nu-si abandoneze visele, Medi vrea sa-si educe spiritul matematic si se urmeaza cursuri la Facultatea de Matematica, unde il are profesor pe Dan Barbilian. Merge, de asemenea si la cursurile de la Filozofie, unde are privilegiul sa-i aiba ca profesori pe Dimitrie Gusti sau Nae Ionescu. Despre Nae Ionescu, doamna Medi marturiseste ca era un om fermecator, un spirit viu si cuceritor.
„Ii urmaream cursurile cu pasiune. Era singurul profesor pe care l-am frecventat la universitate la care nu numai ca aula era plina, dar se deschideau usile si se puneau scaune pe holuri, pentru musafirii care veneau sa il asculte!”.
Marea dragoste a doamnei Medi a fost mereu Balcicul. A ajuns acolo pentru prima data in 1934, iar localnicii, tatarii de acolo o numesc “Seitan Caz” (“fata dracului”) pe duduia mereu chic, care sedea ore intregi la Cafeneaua lui Mamut, studiindu-le fizionomiiile si “prinzandu-le” in schite cu carbune.

La Balcic, doamna Medi cunoaste prima dragoste, pe Tedy Brauner, fratele mai mic al lui Victor Brauner, un fotograf si un pictor membru al grupului de suprarealisti ai epocii, printre care Naum, Bogza, Sasa Pana.
Tot Balcicul a fost si locul in care Medi si-a cunoscut…ursita, pe ziaristul Gheorghe Dinu, cunoscut sub pseudonimul sau de poet, Stephan Roll, fiul lui Enache Dinu, proprietarul celebrei “Laptaria lui Enache”, de pe strada Baratiei.

Stephan Roll
Au urmat razboi, comunism, istorie. Doamna Medi le-a supravietuit pentru ca: “am trait atat fiindca am avut gene bune, dar si fiindca nu am urat pe nimeni. Eu am iubit oamenii, dar nu i-am cautat niciodata.”
Medi Wechsler Dinu a devenit cunoscuta si iubita de publicul larg cand a impinit…100 de ani. Atunci a acceptat pentru prima data ca lumea sa-i cunoasca viata si opera si a acceptat sa-si devoaleze biografia personala si artistica.

De atunci, ziaristii, iubitori de arta, de interbelic, de istorie, de oameni minunati cauta si povestesc viata uneia dintre cele mai incredibile personaje despre care am aflat vreodata. Cea mai cool, mai frumoasa si mai talentata doamna.
Medi Wechsler Dinu.

Maria Teohari

Antz — Wed, 22 Aug 2012 07:42:40 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca Maria Teohari:

Curioasa, eleganta, cu “usage du monde” si cu o minte stralucita pentru stiinta, Maria Teohari a fost prima femeie astronom din Romania.
S-a nascut in familia medicului Christu si a studiat stiintele la Facultatea de Stiinte din Bucuresti, cu stagii de pregatire la Observatoarele Astronomice din Paris si Nisa, unde a facut studii despre Soare si asteroizi.
La cativa ani dupa intoarcerea din Franta, vederea a inceput sa-i slabeasca foarte mult, medicii punand asta pe seama faptului ca doamna Teohari studiase prea indelung globul solar. Dupa ce, din cauza afectiuniilor ambilor ochi, a renuntat la studiile astronomice, a devenit profesoara de matematica la liceul “Domnita Ileana” din Bucuresti.
„Eram dreapta si severa. Elevele mele nu au regretat această exigenta. Cateva dintre ele mi-au si multumit, spunandu-mi, de pilda, ca, gratie mie, au reusit primele la examenul de admitere de la Politehnica.”
Pe perioada profesoratului, doamna Teohari a fost autoare a zeci de excelente manuale scolare, unele tiparite in mai multe ediţii, dupa care au invatat multe generaţii de elevi.
Poliglota, cunostea foarte bine germana, engleza si franceza, limbi cu ajutorul carora a facut traduceri inca din copilărie, cunoscatoare a pianului, cu talent la pictura si literatura, a trait toata viata devotata stiintei si artelor frumoase.
O doamna cool. Foarte cool. Profesoara Maria Teohari.

Clara Haskil

Antz — Tue, 21 Aug 2012 07:01:26 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca pianista Clara Haskil:

Admirata pentru talentul ei incredibil de Regina Elisabeta, George Enescu sau Dinu Lipatti. Muziciana exceptionala si mereu in suferinta pentru ca publicul nu o adora asa cum ar fi meritat. O poveste de viata mereu intre extazul unui talent incredibil si tristetea neimplinirilor de zi cu zi si a durerii unor vemuri complicate.
Clara Haskil s-a nascut la Bucuresti si la 5 ani canta pentru prima data in fata Reginei Carmen Sylva. Impresionata de talentul micutei cu ochi negri si aer atat de fragil, Regina ii ofera o bursa de studii la Viena. Aici, face progrese incredibile si la 10 ani are primul ei concert in fata unui mare public, cu o orchestra si fara partitura. Isi continua studiile la Paris, unde absolveste la 15 ani cu premiile intai la pian, dar si la vioara. Degetele ei lungi (se spune ca putea sa cuprinda 12 clape intre degetele 2 si 5), sensibilitatea incredibila si munca zilnica cu detereminare o fac pe tanara Clara una din cele mai talentate pianiste ale generatiei ei.
Dar vremurile tulburi (cele doua razboaie mondiale), problemele de sanatate recurente si originea sa in timpuri atat de tulburi (provenea dintr-o familie de evrei) au fost piedici grele si pline de suferinta in cariera si evolutia notorietatii Clarei.
Timiditatea, umilinta(nu-i placea mediatizarea), tracul sau perpetuu nu faceau din ea un personaj public simpatizat de presa vremii. Iar dorinta ei de a canta fara cusur, fara interventii pe care autorii partiturilor nu le pusesera pe hartie, evitand mereu sa puna in interpretarile ei “efecte” de estrada, ramanand fidela fara compromisuri puritatii si claritatii fiecarei bucati muzicale n-au ajutat deloc mediatizarii ei. A fost mult inaintea vremurilor in care s-a nascut si in care si-a construit si daruit talentul.
Dar in ciuda vicisitudinilor si a perioadelor lungi in care a fost nevoita sa stea departe de pian, perfectiunea interpretarii ei nu a fost niciodata alterata, iar iubitorii de muzica, criticii si cei care au cunoscut-o au fost mereu impresionati de energia ei vitala si stralucirea acestei femei cu privire pierduta si gesturi ezitante. Era mereu diponibila pentru muzica, numita de multi specialisti “miracol”, “soarele negru al pianului” si urmarita cu fascinatie pentru aerul ei “parca nu din aceasta lume”.
“Daca va par absenta, departe, distanta este pentru ca urmaresc, fara odihna, un vis”. Clara Haskil.

Mihaela Ursuleasa o adora pe Clara Haskil. Iar noi stim si vom fi mereu recunoscatori pentru marele privilegiu sa fim din acelasi neam cu doua pianiste incredibile, cu doi oameni generosi care ne-au daruit atat de multa frumusete si talent. Mai cool, nu se poate.

Ioan Luchian Mihalea

Antz — Wed, 08 Aug 2012 06:12:21 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca Oanta:

Pe fluxurile de noutati de coolhunting, curg intr-una stiri despre “choir fascination”. Se pare ca grupurile care isi armonizeaza vocile si impreuna fac muzica sunt “uber”. Emisiunile de TV despre “talente de coristi” fac audiente frumoase, francezii pregatesc musical nou cu “Les choristes”, care acum cativa ani umplea sali de cinema si e revival mare pe Broadway cu “oldie but goldie” Sister Act.
Si deodata ne-am amintit de Ioan Luchian Mihalea. De “Oanta” si corurile copilariei noastre, Song si MiniSong. De silueta sa subtire, “zvacul” sau plin de bucurie, “coama” sau tunsoarea foarte cool, care nu intelegem cum de scapau de cenzura comunista, si de talentul sau incredibil de a aduce laolalta oameni talentati si de a-i face sa se simta ca o singura voce.
Ne-am amintit si de hiturile internationale pe care le auzeam la TV sau la radio cantate numai de Song sau de figurile superbe cu zambete libere ale copiilor si adolescentilor de la MiniSong.

Pe fiecare 15 decembrie, cei care au fost aproape de “Oanta” se mai intalnesc inca, de ziua artistului, ca sa-l celebreze. Fara lacrimi. Doar cu zambete, bucurie si cantec.
Mai cool de atat…

Rixi Markus

Antz — Fri, 03 Aug 2012 05:12:01 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca Mrs. Rixi:

Echipa Nationala de Bridge a Austriei. Fetele-campioane de la Mondialele de Bridge de la Budapesta, din 1937, atat de chic, elegante si delicate, care cu inteligenta lor castigau cu usurinta in fata unor echipe reputate feminine si masculine, deopotriva.
In stanga-sus, cu un zambet usor, fermecator, cu ruj puternic “carmin”, coafura “boy”, dupa moda vremii si rochie cu decolteu “en V” si guler-chemise, ne priveste discret doamna Rixi Markus, nascuta in Bucovina.
Din pacate, nu stim sa jucam bridge si nu putem sa va povestim ca niste connaisseur-i, cu detalii profesioniste si surprinzatoare, despre talentul doamnei Rixi, despre partidele dumneai cele mai prestigioase, despre strategii, victoriile mitice si constructiile “de lupta” la masa de carti.
Dar am sapat printre scrierile celor care au cunoscut-o si au admirat-o teribil si am aflat povestea unei doamne fascinante, innebunite dupa moda, viata buna si oranduita, o personalitate plina de culoare si pasiune.
Rixi, Erika Scharfstein, s-a nascut pe 27 iunie 1910 intr-o familie prospera de evrei din Gura Humorului, in Bucovina. 6 ani mai tarziu, parintii ei se decid sa emigreze si se stabilesc mai intai la Viena. Aici, la numai 10 ani, Erika invata sa joace whist si doi ani mai tarziu invata bridge de la un unchi de al ei din Olanda, joc si pasiune pe care le tine ascunse de ochii parintilor pentru ca acestia nu considerau bridge-ul o “ocupatie potrivita pentru o tanara domnisoara educata si eleganta”:).
Rixi se muta in timpul scolii la Dresda, unde isi termina studiile si in 1928 se casatoreste cu Salomon Markus, un barbat de 36 de ani, mare jucator de bridge, innebunit de…gelozie.

“Salo” era, pe de o parte, invidios pentru ca sotia lui era mult mai talentata la masa de carti si, pe de alta parte, nu suporta ideea ca sarmul lui Ruxi ii innebuneste pe toti partenerii de joc, care o admirau si o curtau insistent.
In 1935, Rixi intra in echipa nationala de bridge a Austriei si in 1937 castiga marele premiu la Campionatul Mondial de Bridge pentru Femei.
Odata cu invazia Austriei de catre Germania nazista, Rixi si familia ei emigreaza la Londra si acolo, spirit independent si fara sa-i pese de cutume si gura lumii, divorteaza de Salo.
Pe perioada razboiului, Rixi lucreaza ca voluntar pentru Crucea Rosie (ca infirmiera si translator) si isi mai suplimenteaza veniturile din meciuri la masa de bridge. In 1950, ia cetatenie britanica si intra in echipa nationala a Marii Britanii. Timp de 7 ani, din 1951 pana in 1958, Rixi si echipa ei (minunatele Doris Rhodes si Fritzi Gordon) castiga toate Europenele de profil.

Doris Rhodes la masa de bridge
Toti cei care au cunoscut-o, au iubit-o si i-au admirat dedicarea pentru prietenii ei apropiati. Toata lumea bridge-ului si nu numai vorbea despre relatia incredibila de amicitie pe care Rixi o avea cu partenera ei de joc, Fritzi Gordon. In competitii, li se spunea “Frisky&Bitchy”, se luptau pentru fiecare punct, contestau mereu decizia arbitrilor si stiau cum sa conduca toate conflictele astfel incat finalul sa fie cu flori, ovatii si aplauyze pentru ele:).

Echipa de bridge a Marii Britanii (in dreapta Fritzi si Rixi)
Rixi a fost prima femeie “Woman World Grandmaster” si a lansat meciul anual de bridge dintre House of Lords si House of Commons (traditie care intra in 2012 in al 22-lea de an). A fost medaliata in 1975 de Regina cu MBE, pentru “servicii aduse bridge-ului”.
O femeie incredibila, talentata, optimista, care a trecut vremuri grele cu zambetul pe buze, cu pasiune si victorie. Rixi Markus, doamna nascuta in Bucovina.