Avem nevoie de un trofeu fashion!. O luxură, cum ar spune Maurice. O desfrânare estetica, ştiută doar de mine. Nimic de care să mă ciocnesc pe străzile Bucureştilor! Niciun  Vuitton. Niciun Birkin, niciun Chanelino. Nu, nu, nu! Vreau ceva snob, foarte snob si rar, foarte rar. Disponibil doar pentru cunoscători. Ha! Am găsit. Genţile Goyard.

Intru pe site-ul lor şi aflu că nu vând online, că ţi le poţi comanda “sur mesure” şi “sur desire”: culori, iniţiale, margine, cusătură. Tooot! Iuhuuuu! I like it, honey bunny! Vreauuuu, na! O să vorbesc cu Maurice Maurice să-mi aducă de la Paris. Sau cu Andreea. Să merg doar să-mi iau o geantă?!!!? Prea mare luxura.

Mai caut pe Google (vreau să le văd cum arată) şi dau de câteva modele din colecţia de 21 de genţi create în 2008, fiecare personalizată de către o vedetă franceză: de la Catherine Deneuve, la Audrey Tatou şi la Vanessa Paradis. Toate în culorile Institutului Curie, negru şi portocaliu, pentru că banii câştigaţi din vânzarea lor au fost donate pentru cercetare acestuia.
Uau! Îmi plac! Sunt frumoase. Cred că o să-mi iau modelul Chiarei Mastroiani. E splendid! Perfect pentru călătoriile de we. Sau pentru întâlnirile business, ca să par o power-lady?!!!? Da, oricum ar fi, îmi place.

Aş asorta-o cu o rochie anii 40 şi cu un cardigan aruncat pe umeri deauspra, părul natural, uşor ciufulit de vânt şi lickable pe buze. Ihmmm…su-su-su-superb!
Oare cât costă? Mai caut pe google şi aflu că un model simplu, potrivit ca mărime, cu fermoar, costă 2400 USD, plus 250 USD pentru iniţiale.
Păi….Cred că deocamdată o să mă mulţumesc cu o geantă de piele de voiaj de la Zara Home. Camel. Negru e prea brutal.
Totuşi, mă gândesc să-mi iau modelul pentru piaţă. Hmmm….

Are un tată celebru, pe care l-au iubit şi Maria Tănase, şi Ioana Radu, şi o ţară întreagă.

Ion Luican

Are un chip de zână bună, de domniţă româncă şi ochii ei negri sunt de neuitat în « Adela » şi în « Un suras în plină vară ».

Florina Luican s-a născut în familia marelui interpret popular Ion Luican şi de mică a ştiut că trebuie să devină artistă. Îi privea cu admiraţie pe oamenii celebri care intrau în casa familiei ei şi visa să devina la fel de plină de har.
“N-o voi uita pe marea doamna, Ioana Radu, care în turneul în care mă aflam şi eu cu tata, când aveam 9 ani, m-a dus la coafor şi m-a tuns băieţeşte, spunându-mi că aşa voi avea un păr mai frumos când voi fi mare. Eu mă uitam cu fascinaţie la ea, eram emoţionată de fiecare dată la fiecare întâlnire, de aceea am acceptat cu bucurie schilodirea”.

A făcut canto, a fost pasionată de operă, operetă, dar până la urmă a făcut carieră în actorie.

A vrut să înceapă cariera la Teatrul Naţional din Bucureşti dar n-a vrut să facă un compromis “ciudat”.
“Domnul Zaharia Stancu, care era director la Naţional, a avut o comportare mai ciudată pentru mine, eu m-am făcut că nu inţeleg, şi nu s-a mai aprobat repartiţia şi am plecat tulburată şi măhnită acasă. Aşa cum ştiţi că se obişnuieşte, trebuie să faci compromisuri. Dar nu am vrut să fac! Eram increzută in talentul meu şi in frumuseţea care mi-au dat-o Dumnezeu şi părinţii.”, povestea artista.
2 ani mai târziu, maestrul Ion Lucian avea nevoie de Zâna florilor. Iar Florina a vrut să joace …o gâză.

“Mulţi colegi de film au necăjit-o cu intrebările lor: “Doamnă, ce joci acolo, ce e – O găză?” Dar gâza aia este o fiinţă şi ca să o caracterizezi, îţi trebuie talent. Îţi trebuie foarte multă forţă, sunt dansuri, sunt animale pe care trebuie să le faci cu veridicitate ca să-i prinzi pe copii. Copilul este cel mai grozav spectator şi cel mai sincer care te pândeşte să nu greşeşti. Trebuie să fii exact cum te ştie el din cartea din poveşti. ”

2 generaţii de copii au văzut-o în carne şi oase pe Albă ca Zăpada. Florina Luican a jucat acest rol pe scena de la “Ion Creangă” timp de 19 ani.

O frumuseţe splendidă, inocentă şi românească. Fără dorinţa de compromisuri dar cu talent cu carul la vise şi poveşti pentru copii.
Mai cool decât Florina Luican, nu se poate!