Iubirile şi muzele maestrului
Legenda spune că Maestrul link aici http://www.brancusi.com/ a plecat pe jos, în căutarea liniştii şi că n-a găsit-o pentru că nu era pentru el. Dar drumul a fost incredibil, epopeic şi plin de har.
Că a fost un artist impecabil, revoluţionar, genial, o ştie toată lumea. Dar câţi se uită la fotografia de mai jos şi se gândesc că Brancuşi a fost un bărbat răvăşitor?

Om fi noi muieri nebunatice şi mereu în căutare de frivol, dar adevărul loveşte de dincolo de fotografii.

Privirea lui Brâncuşi răscoleşte. Ne-am uitat la el un ceas întreg şi nu ne-am putut desprinde. Cu aşa o căutătură, asemenea atitudine şi chip, n-avea cum să nu iubească mult Maestrul. Şi să nu povestească despre el, toate iubitele lui.

Spălătoreasa Ioana
Despre primele iubiri ale lui Brancusi, de la Hobiţa sau din perioada studenţiei, nu ştie nimeni mare lucru. Trebuie să fi fost fete oacheşe, deştepte şi futeşe.
Singura despre care au povestit unii şi altii a fost Ioana. O spălătoareasă din Craiova, pe care Brâncuşi a cerut-o în căsătorie când avea numai 18 ani. Cine ştie ce s-ar fi întâmplat cu Neica Costache dacă Ioana ar fi spus da?
Margit Pogany
Prima iubire celebră din viaţa lui Brâncuşi a fost Margit Pogany.
În 1913 Brâncuşi expune în Statele Unite lucrarea Domnişoara Pogany. Sculptura are un succes fabulos. Ochii enormi, celeşti şi capul ovoid au stârnit controverse, chiar şi ironii, însă sensibilitatea lucrării a învins.
Iar povestea sculptată a domnişoarei cu mâinile împreunate şi chipul fin ascunde o dragoste care a durat 26 de ani.
Brâncuşi a cunoscut-o pe pictoriţa unguroaică în 1909, când tânăra i-a devenit model. Maestrul o alinta pe fiica doctorului parizian Pogany, „ibovnica nemuritoare”.

Margit Pogany

„Am pozat pentru el de mai multe ori. De fiecare dată, începea şi termina un nou bust. Fiecare era frumos, minunat de real. Eu îl rugam să-l păstreze ca variantă finală, dar el izbucnea mereu în râs şi arunca bustul înapoi, în lada cu lut din colţul atelierului – spre marea mea dezamăgire“.
Nu există certitudini. Dar sunt destui cei care povestesc că tânăra Margit s-a iubit nebuneşte cu Brâncuşi, că după război, unguroaica a emigrat în Australia unde timp de 30 de ani a ţinut o corespondenţă superbă cu maestrul. Iar ceea ce fusese o pasiune de tinereţe a devenit o prietenie epistolară sinceră.
Pe 19 ianuarie 1919 Margit Pogany îi scrie lui Brâncuşi din Lausanne: “Tot timpul mă gândesc la tine şi la tandreţea cu care ai avut grijă de mine. Mi-ar fi plăcut să-ţi dau la fel de multă bucurie câtă mi-ai dăruit tu mie”.
În 1914, când Brâncuşi a călătorit până în România, s-a oprit mai întâi în Bucureşti, să-şi viziteze iubita. Din păcate, Pogany nu mai era în oraş şi într-una din scrisori îi împărtaşeşte dezamăgirea: “Este atât de dureros că nu am reuşit să ne revedem!”.

Eileen Lane

Maestrul şi Eileen Lane

În anii ’20, în atelierul lui Brâncuşi intră o irlandezo- americană superbă, nefericită în dragoste (tocmai rupsese logodna cu iubitul ei) şi mai tânără cu 20 de ani decât artistul.
Cei doi încep o idilă, dar tânăra americană se teme de gura lumii pentru că simţea că e o relaţie nepotrivită cu mult mai coptul ei maestru.
Brâncuşi, un om liber şi fără prejudecăţi îşi invită muza şi iubita în ţara lui: „De ce nu vii cu mine în România? Asta îţi va schimba ideile. Nu trebuie să-ţi faci probleme de ce vor zice oamenii, te voi prezenta drept fiica mea”.
Vacanţa celor 2 în România a durat între 11 septembrie şi 7 octombrie 1922, timp în care au vizitat Sinaia, Peştişani şi la întoarcerea spre Paris au mai rămas câteva zile la Roma şi Marsilia.

Cunoscuţii cuplului au speculat că după această călătorie Eileen Lane a început să viseze la rochia de mireasă, dar maestrul i-a lăsat clar de înţeles că nu are chemare de soţ.
Dezamăgită, Eilleen s-a întors la ea acasă, s-a căsătorit şi cu siguranţă s-a mai revăzut cu iubirea din tinereţe. Într-una din scrisorile ei către Brâncuşi mărturisea (1923): “Aş vrea să-ţi mulţumesc pentru întâlnirea de ieri, Brâncuşi. M-am bucurat enorm să te revad. Dar am şi suferit. Mi-a fost teamă să-ţi arăt sentimente pe care nu mai am dreptul să ţi le dezvălui.”
Povestea dintre Brâncuşi şi Eileen Lane a trecut. Dar a rămas posterităţii o sculptură inspirată de personalitatea, fragilitatea şi teama de gura lumii a tinerei lui iubite: “Eileen Lane”.

Prinţesa frigidă

A urmat prinţesa Maria Bonaparte. Moştenitoarea unei mari averi, Maria i-a trecut pragul atelierului lui Brâncuşi tot pentru a poza. Ea a fost modelul pentru controversata Prinţesa X, care a provocat un scandal imens în 1919, când artistul a expus-o la Grand Palais. Toata lumea s-a îngrămădit să comenteze că lucrarea seamănă prea bine cu un falus erect. Dar Brâncuşi a explicat: „Statuia mea, înţelegeţi domnule, este femeia, sinteza însăşi a femeii. Cinci ani am lucrat, şi am simplificat, am făcut materia să spună ceea ce nu se poate rosti. Şi ce este în fond femeia? Un zâmbet între dantele şi fard pe obraji? Nu asta este femeia! Pentru a degaja această entitate, pentru a aduce în domeniul sensibilului acest tip etern de forme efemere, timp de cinci ani am simplificat, am finisat lucrarea. Şi cred că, biruind în cele din urmă, am depăşit materia.”
Explicaţia artistului…fără cusur. Dar gurile rele nu s-au oprit din speculaţii. Mai ales că Marie era pasionată de psihanaliză, era mare prietenă a lui Freud şi una din obsesiile cercetărilor ei psihanalitice au fost erecţia şi frigiditatea.
Eh, bârfe, bârfe, bârfe.

Madame Ricou

Brâncuşi a întâlnit-o pe Léonie Ricou (1875-1928), între 1908-1910. Madame Leonie, o pariziană divorţată şi foarte cultivată era una din cele mai mondene persoane din Parisul Belle Epoque şi în salonul ei de arte din inima Montparnasse-ului (Boulevard Raspail 270) intrau toate personalităţile culturale ale vremii : Guillaume Apollinaire, Alexandre Mercereau, Paul Fort, Giuseppe Ungaretti, Pablo Picasso, Gino Severini, Umberto Boccioni, Julio González, Amedeo Modigliani. Constantin Brâncuşi nu avea cum să lipsească.
Scrisorile pe care Ricou le scria lui Brâncuşi, toate semnate între 1914 şi 1921 nu vorbesc decât despre o relaţie amicală pe care colecţionara o avea cu maestrul. Dar cei care-l ştiau bine pe Brâncuşi au spus deseori că nu se putea ca franţuzoaica să nu fi picat în mrejele românului.

MadameL.R. este lucrarea inspirată de colecţionara Leonie şi a făcut parte din colecţia lui Yves Saint Laurent.

Baronesa R.F


Baronesa Renée Irana Frachon a fost şi ea una din primele admiratoare uluite de talentul lui Brâncuşi şi un alt subiect de speculaţii despre relaţiile dintre artist si muzele sale. Madame Frachon era o mare colecţionară de artă şi în primul deceniu al secolului trecut a intrat în atelierul românului în căautare de opere valoroase, îndrăgostindu-se de cel care a transformat-o în muza sa.
Baronesa R.F. este lucrarea inspirată de povestea de dragoste dintre Brâncuşi şi madame Frachon şi este încadrată de specialiştii în operele lui Brâncuşi în seria „Muzelor adormite”.
Va urma…

rochie Roberto Cavalli
capa Rick Owens
plic Anya Hindmarch

1928. Splendida “pantera neagra”, senzuala si curajoasa fara egal in anii nebuni dintre razboaie e invitata speciala la o serata eleganta, impreuna cu Pepito, “contele” ei iubit.
Sampanie, cristaluri, matasuri si multa pasiune.
“Sirena tropicelor” are doar 22 de ani si nu cu mult timp in urma, l-a innebunit la Londra, intr-un spectacol flamboiant de “music hall”, pe Constantin Tanase, care o invita in Romania, la “Carabus” pentru o suma exorbitanta (100 000 de lei, enorm pentru acea perioada).
“Negru si alb” este spectacolul care ii va fi innebunit pe bucuresteni si dupa care, splendida Jo va cuceri admiratia si simpatia romanilor.
A fost un succes extraordinar pentru Bucuresti si pentru Tanase, care dupa “ingramadeala din Gara de Nord, care venise s-o vada pe Sirena”, va fi considerat unul din cei mai importanti impresari roamani ai epocii.
O poveste cool, cu ambitii, extravaganta si succes de acum 85 de ani.

1939. Iuliu Maniu are 66 de ani. Elegant, dupa uzantele vremii, impecabil, cu tinuta dreapta, cu o tigara intre buze, priveste inainte. Se afla la Badacin, satul in care s-a nascut si de care este legata intreaga istoria a dinastiei Maniu, de oameni luminati si buni pentru tara. Sta la umbra “gorunului din varful viei”. Oare la ce se gandeste? La situatia politica internationala grava, la cea romaneasca, unde peste mai putin de un an avea sa se instaureze statul national-legionar? Sau poate la familie, la copilaria fericita, fara griji, la parintii Clara si Ioan Maniu…
Nu stim si n-o sa stim niciodata, dar Sfinxul, cum ii spun consatenii sai, mandri de el si faptele sale, ne impresioneaza prin prezenta sa nobila, prin destinul sau plin de dramatism, de nazuinte, de ambitii, de infaptuiri.
Peste 8 ani istoria Romaniei avea sa fie bulversata si Maniu arestat. In 1953 moare in inchisoarea de la Sighet.
Iuliu Maniu a fost artizan al Marii Uniri de la 1 decembrie 1918, ales pe 2 decembrie 1918 presedinte al Consiliului Dirigent in guvernul provizoriu al Transilvaniei, prim-ministru in 3 guverne national-taraniste, presedinte al Partidului National si National-Taranesc si simbol al luptei anticomuniste dupa 1944.

sursa 1
sursa 2

În anii 90, se spunea că Ion Rațiu a pierdut alegerile din pricina papionului, pentru că nu eram obișnuiți cu atât de multă eleganță. Ne speria.
Au trecut 24 de ani de atunci și nimic nu ne mai sperie. Nici mârlănia, nici minciuna, nici stridența, nici vulgaritatea.
Ne mai temem doar de ideea că ar putea să vină o vreme în care nimeni să nu mai știe ce înseamnă un boier adevărat. Un domn, un om politic excepțional, un model. Un bărbat care să știe să poarte papion asortat la sumana din pănură. Așa cum purta dl. Ion Ratiu pe vremea confruntărilor politice pentru primele alegeri libere. Acum 24 de ani.
Mai cool de atât nu se poate!

Papion pentru ținuta de zi, la dl. Rațiu. Pantalon cu rejansă, fără găici pentru curea și cămașă cu două tonuri mai închise decât culoarea costumului englezesc.
Dl. Coposu poartă un sacou din catifea groasă, maletă din cașmir și pantaloni în dungi.
E ora prânzului, iar cei doi vechi amici și admiratori fără cusur ai democrației stau complice unul lângă celălalt. Vă puteți imagina eleganța discuției dintre domniile lor?
Mai cool de atât nu se poate!

 

În ochi îi citim, ca nişte muieri bârfitoare, dragostea pentru superba Ioana şi pasiunea incredibilă pentru muzică.

Ioana şi Sergiu Celibidache

Un român care a avut lumea la picioare. Despre care vorbesc toţi greii lumii muzicale, căruia îi dedică simfonii, competiţii, premii.
E al nostru şi suntem mândre ca e de aici. De la 300 de km la nord de Bucureşti, din dulcele Neamţ.

Chapeau bas, maestre Celibidache! Mai cool decât domnia voastră, nu se poate!

pantofi Acne
palarie Lanvin
costum Zegna

1912. Delavrancea, Ministrul Lucrarilor Publice și bunul sau prieten, Vlahuta, il insotesc pe inginerul Ion Ionescu Bizeț într-o excursie la Cernavoda, ca sa le spuna povestea ridicarii podului. Bizet este unul dintre colaboratorii lui Anghel Saligny si a lucrat la construirea unor tronsoane ale podului. In vremea inaugurarii acestuia, in 1895, era cel mai lung pod din Europa si al treila ca marime din lume.
Ca o ironie a sortii, in 1916, Anghel Saligny este numit oresedintele al Comisiunii pentru gasirea “mijloacelor celor mai sigure de a se ucide acest ilustru copil al sau”, podul “Carol I”, de la Cernavoda, ca urmare a intrarii Romaniei in razboi si a ocuparii Dobrogei de catre trupele bulgaro-germane. Saligny a refuzat initial aceasta sarcina, dar interesul Romaniei l-a facut sa accepte. Soarta, insa, “a facut ca loviturile primite să nu fie fatale; podul s-a cutremurat, s-a zvarcolit, dar nu a cazut şi fruntea i-a ramas tot indreptata spre cer”.

surse: Wikipedia/Cernavoda blog/Artmark

Daca vrei sa te imbraci in stilul domnului Popescu:

pantaloni scurti “YMC”
ghete sport “Nike”ghete sport “Nike”
tricou polo “Brooks Brotthers”
Nike+ FuelBand SE fitness tracker
gel lichid pentru “wet look” cu aspect natural

Cu fata smeada, parul pieptanat pe spate si dat cu briantina, silueta subtire si fragila, Lucian Popescu, poreclit “Baiatul de ciocolata”, devine in vara anului 1930 campion european la box, prima astfel de performanta a sportului romanesc.
Povestea e spectaculoasa si merita respusa. Pe 7 iunie 1930, stadionul Romcomit (actualul stadion de rugby “Arcul de Triumf”) este intesat de lumea venita sa-l vada pe campionul european al momentului, Kid Oliva, care a acceptat pentru 300.000 de lei, o mica avere la acea vreme, sa boxeze la Bucuresti cu Lucian, pustiul subtirel si delicat, inca elev de liceu. Oliva credea ca meciul e o simpla formalitate, necrazand ca-si va lasa centura tocmai la Bucuresti, subestimand stanga impecabila a lui Popescu, eschivele, garda ermetica, jocul de picioare si jabul lui devastator, de neinvins. Dupa 10 reprize si 8 trimiteri la podea, Popescu, un baiat dintr-o “tara micuta”,(ziarul francez “L’Auto”), castiga titlul de campion.

„Nu voi uita niciodata cata mandrie am adunat in inima atunci cand am daruit tarii mele in 3 randuri titlul european. Imi dau seama ca truda mea n-a fost zadarnica si ca am avut si eu rostul meu pe acest binecuvantat pamant romanesc”, marturisirea lui Lucian, a unui campion, a unui om care si-a depasit limitele si a uimit o lume intreaga. Respect. Mai cool decat Lucian Popescu, cu greu.

surse: Luptatorii si Vanatorul de legende.

sursa info: aici