<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><rss version="2.0"
	xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
	xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
	xmlns:atom="http://www.w3.org/2005/Atom"
	xmlns:sy="http://purl.org/rss/1.0/modules/syndication/"
		>
<channel>
	<title>Comments on: Constantin Angelescu</title>
	<atom:link href="https://www.eroiiromanieichic.ro/constantin-angelescu/feed/" rel="self" type="application/rss+xml" />
	<link>https://www.eroiiromanieichic.ro/constantin-angelescu/</link>
	<description></description>
	<lastBuildDate>Mon, 09 Jun 2014 07:49:03 +0000</lastBuildDate>
	<sy:updatePeriod>hourly</sy:updatePeriod>
	<sy:updateFrequency>1</sy:updateFrequency>
	<generator>http://wordpress.org/?v=3.5</generator>
	<item>
		<title>By: Tameka Z. Mayer</title>
		<link>https://www.eroiiromanieichic.ro/constantin-angelescu/#comment-30879</link>
		<dc:creator>Tameka Z. Mayer</dc:creator>
		<pubDate>Tue, 18 Jun 2013 15:11:06 +0000</pubDate>
		<guid isPermaLink="false">http://www.eroiiromanieichic.ro/?p=6301#comment-30879</guid>
		<description><![CDATA[Într-o zi însorită de februarie a anului 1998, mă aflam în cimitirul Bellu din Bucureşti, în căutarea mormântului dr. C. Angelescu. Soarele dogorea neobişnuit de puternic pentru o zi de iarnă plină. Era într-o vineri, la amiază... zi scurtă şi pentru cei din administraţia cimitirului, mă gândesc. Ca să nu am vreo surpriză (uneori ziua scurtă devine şi mai scurtă...) intru în biroul administraţiei. Două doamne discută aprins. După un respectuos “sărut mâna”, aştept să fiu întrebat ce doresc. Nimic. Doamnele discută mai departe fără să se sinchisească de prezenţa mea. Tuşesc uşor, să nu deranjez prea mult, încercând să atrag, totuşi, atenţia asupra subsemnatului. Nimic. După alte câteva minute de aşteptare (în picioare, evident!), tuşesc din nou, ceva mai apăsat. Una din doamne, probabil mai mare în “funcţie”, catadicseşte să-şi ridice privirea spre mine zicându-mi: “Spuneţi repede ce doriţi că avem treabă. Apoi, nu uitaţi că-i vineri şi-i zi scurtă”. Vă rog să mă iertaţi, dar aş vrea să-mi spuneţi şi mie unde e mormântul doctorului Constantin Angelescu?]]></description>
		<content:encoded><![CDATA[<p>Într-o zi însorită de februarie a anului 1998, mă aflam în cimitirul Bellu din Bucureşti, în căutarea mormântului dr. C. Angelescu. Soarele dogorea neobişnuit de puternic pentru o zi de iarnă plină. Era într-o vineri, la amiază&#8230; zi scurtă şi pentru cei din administraţia cimitirului, mă gândesc. Ca să nu am vreo surpriză (uneori ziua scurtă devine şi mai scurtă&#8230;) intru în biroul administraţiei. Două doamne discută aprins. După un respectuos “sărut mâna”, aştept să fiu întrebat ce doresc. Nimic. Doamnele discută mai departe fără să se sinchisească de prezenţa mea. Tuşesc uşor, să nu deranjez prea mult, încercând să atrag, totuşi, atenţia asupra subsemnatului. Nimic. După alte câteva minute de aşteptare (în picioare, evident!), tuşesc din nou, ceva mai apăsat. Una din doamne, probabil mai mare în “funcţie”, catadicseşte să-şi ridice privirea spre mine zicându-mi: “Spuneţi repede ce doriţi că avem treabă. Apoi, nu uitaţi că-i vineri şi-i zi scurtă”. Vă rog să mă iertaţi, dar aş vrea să-mi spuneţi şi mie unde e mormântul doctorului Constantin Angelescu?</p>
]]></content:encoded>
	</item>
</channel>
</rss>
