În 1985, Olimpia a plecat în Danemarca. Dar nimeni nu i-a uitat zâmbetul ştrengăresc, vocea cu timbru clar şi cuminte şi poveştile de dragoste cu Mihai Constantinescu sau Mircea Romcescu.
Cămaşă galben-pai şi fustă college roz la întâlnirea cu presa. Mai cool de atât nu se poate!

De câte ori o vezi, îi auzi clar în urechi vocea inconfundabilă: sexy, “zâmbită”, pisicoasă, cu consoane bine bătute.

A avut o copilărie grea, despre care povesteşte melancolică şi relaxată, fără venin sau frustrări. Ruseşte, aşa, ca pe-un dat.

„Mamei i-au murit toţi cei trei soţi cu care a făcut patru copii. S-a căsătorit apoi de încă două ori. Lui Wagner, cel de-al doilea soţ, îi făceam eu morfina, când aveam 14-15 ani, dar uneori mai uitam şi eu, şi apoi alergam înnebunită pe la farmacii să iau reţetă. Câteodată mi-e milaă de mine ce copilărie am avut… Am fost un copil drăguţ, am făcut tot ce-am putut, am plecat de foarte departe, dintr-o familie foarte săracă, şi poate trebuia să învăţ mai mult, la mintea bună pe care am avut-o, în perioada de îndrăgosteală şi fugăreală hormonală.“

Prima iubire a fost platonică. Ea era în liceu şi se îndrăgostise nebuneşte de un coleg mai mare cu 4 ani.
„Corespondam mult, iar el scria superb şi scrisoarea, pe care mi-o trimitea săptămânal şi pe care o ţineam la piept şi o pupam, era bucuria mea. Toată povestea de amor era mai mult în capul meu, de-aia era superbă! Eram prea mică pentru el, oricum. Într-a XI-a am plecat într-o tabără şi am aflat că s-a afişat în oraş cu altă fată. Atunci a început jocul răzbunărilor“.

A urmat apoi o poveste pasională cu un american, care i-a a promis că o duce la el acasă şi că îi găseşte un rol pe Broadway. Dar Tora s-a răzgândit. Nu l-a mai vrut. L-a părăsit pentru că prinsese un post la Teatrul din Satu Mare.

Apoi s-a iubit nebuneşte cu altcineva. “Dar în relaţia aceasta a intervenit cineva, aşa se întâmplă, şi totul s-a răcit. S-a întâmplat să mă îndrăgostesc de altcineva, un actor mare căruia nu vreau să-i dau numele, şi i-am scris iubitului meu ungur o scrisoare despre asta, aşa mi s-a părut corect să fac.”

Ungurul părăsit a plecat departe, în Israel. Iar Tora a rămas în ţară. Cu un regizor. Cu Mircea Danieliuc
„Din zece ani de căsnicie, eu îmi aduc aminte amănuntul ăsta superb: odată am ajuns la două noaptea de la filmări, am intrat pâş-pâş în camera de hotel pe care noi o împărţeam pe timpul filmărilor, la Aro, în Braşov, el dormea şi pe masă am văzut că-mi lăsase un sandviş, ca să mănânc.”

După 10 ani, Tora a schimbat iar macazul. Tot din pasiune, l-a părăsit pe regizor pentru un om de ştiinţă. “El avea nişte calităţi incontestabile, era şi frumos, şi cercetător, au fost momente când îl consideram genial, atunci când vorbeam cu el, marginile dispăreau, devenisem dependentă de el. El îmi spunea, cum fac bărbaţii: «Vezi că, dacă mă înşeli, eu sunt cercetător, şi îţi fac un preparat pe care să ţi-l torn în cafea şi care să te îmbătrânească în 24 de ore», iar eu îl credeam. Povestea a durat câteva luni, că altfel cred că înnebuneam.“

Azi, Tora Vasilescu e căsătorită cu un croat, cetăţean francez.
„L-am aşteptat vreo trei ani, timp în care ţineam legătura telefonic.
L-am cunoscut la 39 de ani şi ne-am căsătorit când eu aveam 43. Se spune că greu se mai mărită femeia la 43. Dupa primele secunde de discuţie cu el, atunci când l-am intilnit, mi-am spus: «Domnul ăsta ar fi foarte bun pentru mine!”.
Tora Vasilescu ştie ce vrea. Şi noi vrem să ştim cum face să iubească şi să fie iubită cu toată inima.
Taci tu, acum întreb eu.

Mai cool de atât nu se poate!