Eroii Romaniei Chic » arhitectura

Ion N. Socolescu

Antz — Wed, 27 Mar 2013 08:14:41 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca domnul Socolescu:

Sa crezi atat de mult in virtutile scolii si in menirea de a transmite celorlalti sunt lucruri mari, pe care doar cei alesi stiu sa si le asume si sa le duca la bun sfarsit, ca pilde de-o viata de om.
Ion N. Socolescu, fondatorul scolii romanesti de arhitectura a fost unul dintre aceste personaje cool si atat de chic.
Nascut intr-o familie veche de boieri si crescut dupa valorile stricte, subtiri si pline de eleganta ale aristocratiei oranduite romanesti, domnul Socolescu a facut studii la Bucuresti si la Paris si s-a lasat inspirat de prietenii, familia lui (vine dintr-un neam de arhitecti – cel mai cunoscut este Toma T Socolescu, fiul fratelui sau, care a facut foarte multe cladiri in Ploiesti si o casa splendida pe strada Tuberozelor, in Bucuresti) si cei pe care i-a admirat si incurajat.
Dl. Socolescu a pus bazele Societatii Arhitectilor Romani la sfarsitul secolului XIX, in 1890 a infiintat revista „Analele arhitecturii iar 2 ani mai tarziu, in 1892, impreuna cu bunul sau prieten, S. Sterian si pe propria cheltuiala, a deschis prima scoala de arhitectura romaneasca.
Socolescu este unul dintre cei mai buni reprezentanţi ai scolii romanesti de arhitectura moderna, stilul sau clar si monumental, cu influente brancovenesti si orientale, cu arcadele-marca Socolescu dand eleganta si frumusete oraselor unde a construit cladiri, care, unele norocoase mai stau si azi in picioare.

Daca vreti sa vedeti una din constructiile fara egal ale domnului Socolescu, va invitam pe C.A. Rosetti, la numarul 13, la Palazzo Lido, fosta Casa Angelescu, un palat in stil Socolescu splendid, restaurat cu grija pentru fiecare detaliu al planului initial, o bijuterie arhitecturala in inima orasului.

Mai multe despre Palazzo Lido si constructia domnului Socolescu, aici.

Medi Wechsler Dinu

Antz — Tue, 16 Oct 2012 05:39:53 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca doamna Margareta (Medi):

Doamna Medi Wechsler Dinu implineste anul acesta, pe 22 decembrie, 104 ani.
Are in spate o lume de familie, de profesori, de prieteni, de cunoscuti, despre care scriem si noi cu admiratie in fiecare zi, pe care domnia sa i-a vazut de-aproape si pe care i-a admirat si i-a iubit.
In toate interviurile, marturiiile, articolele pe care le-am citit despre doamna Medi, am aflat ca ea iubeste cu pasiune oamenii si povestile lor. A trecut prin viata cu seninatate, talent si vesnica speranta pentru ca a crezut in semenii domniei sale.
S-a nascut in vremea in care Romania era condusa de Carol I, in familia unui contabil si a unei frumoase si sensibile violoniste.
A facut scoala primara la Bucuresti, la Targoviste, la Cluj, liceul il incepe la Oradea si il termina la pensionul „Choisi Mangru” din Bucuresti.
A vrut sa devina arhitect, dar n-a reusit sa intre la cursurile Institutului pentru ca nu avea abilitati suficiente pentru matematici. Profesorul supraveghetor de la examenul de desen, Costin Petrescu, intelege ca studenta din fata lui are har si o indruma spre Scoala de Belle Arte.
Medi se inscrie aici si absolveste in 1932. Ii are profesori pe Jean Steriadi si Francisc Rainer, iar Steriadi spune despre ea ca e cea mai talentata pictorita a generatiei sale.

Incapatanata si dornica sa nu-si abandoneze visele, Medi vrea sa-si educe spiritul matematic si se urmeaza cursuri la Facultatea de Matematica, unde il are profesor pe Dan Barbilian. Merge, de asemenea si la cursurile de la Filozofie, unde are privilegiul sa-i aiba ca profesori pe Dimitrie Gusti sau Nae Ionescu. Despre Nae Ionescu, doamna Medi marturiseste ca era un om fermecator, un spirit viu si cuceritor.
„Ii urmaream cursurile cu pasiune. Era singurul profesor pe care l-am frecventat la universitate la care nu numai ca aula era plina, dar se deschideau usile si se puneau scaune pe holuri, pentru musafirii care veneau sa il asculte!”.
Marea dragoste a doamnei Medi a fost mereu Balcicul. A ajuns acolo pentru prima data in 1934, iar localnicii, tatarii de acolo o numesc “Seitan Caz” (“fata dracului”) pe duduia mereu chic, care sedea ore intregi la Cafeneaua lui Mamut, studiindu-le fizionomiiile si “prinzandu-le” in schite cu carbune.

La Balcic, doamna Medi cunoaste prima dragoste, pe Tedy Brauner, fratele mai mic al lui Victor Brauner, un fotograf si un pictor membru al grupului de suprarealisti ai epocii, printre care Naum, Bogza, Sasa Pana.
Tot Balcicul a fost si locul in care Medi si-a cunoscut…ursita, pe ziaristul Gheorghe Dinu, cunoscut sub pseudonimul sau de poet, Stephan Roll, fiul lui Enache Dinu, proprietarul celebrei “Laptaria lui Enache”, de pe strada Baratiei.

Stephan Roll
Au urmat razboi, comunism, istorie. Doamna Medi le-a supravietuit pentru ca: “am trait atat fiindca am avut gene bune, dar si fiindca nu am urat pe nimeni. Eu am iubit oamenii, dar nu i-am cautat niciodata.”
Medi Wechsler Dinu a devenit cunoscuta si iubita de publicul larg cand a impinit…100 de ani. Atunci a acceptat pentru prima data ca lumea sa-i cunoasca viata si opera si a acceptat sa-si devoaleze biografia personala si artistica.

De atunci, ziaristii, iubitori de arta, de interbelic, de istorie, de oameni minunati cauta si povestesc viata uneia dintre cele mai incredibile personaje despre care am aflat vreodata. Cea mai cool, mai frumoasa si mai talentata doamna.
Medi Wechsler Dinu.

Henrieta Delavrancea

Antz — Wed, 09 May 2012 06:32:52 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca doamna Riri:

Nu avem stiinta despre arhitectura. Avem insa admiratia celor sensibili la frumos si armonie.
Nu vrem sa ticluim cuvinte si concluzii cu argument profesionist, ci sa povestim sincer ce ne place la doamna Riri.
In primul rand, ii adoram camasa decoltata adanc, colierul art-deco si coafura deschisa, cu frunte libera si atitudine “in vant”. Stim ca sora domniei sale, Cella (ce familie! 4 surori si toate avangardiste, modiste, talentate, spectaculoase) o admira pentru bunul- simt fashion. Intotdeauna simplu, a la mlle Coco, dar cu o “intorsatura personala”.

Apoi ii indragim viziunea arhitecturala simpla, ca un taior cu cusaturi exacte si elegante.
Si ii elogiem curajul de a transforma fata unui oras, de a pune umaru-i fin la constructia unei scoli de arhitectura romaneasca si de a munci energic si cu enorma pasiune pentru toate proiectele despre care am auzit, pe care le-am vazut in poze, stim ca au marcat vremuri si din care unele mai sunt inca in picioare, norocoase (22 de vile de vacanțã la Balcic dintre care unele sunt dispãrute la ora actualã, 28 vile în România, 5 biserici, palatul prințului Nicolae de la Snagov, pavilionul de ceai al reginei Maria de la Balcic, Spitalul Filantropia, Spitalul clinic Fundeni, Consulatul Franței din București, Prefectura din Oravița, Cinema Capitol București, ansamblu de locuințe Brezoianu, sa).

Ne oprim. Pentru ca expertii spun ca doamnei Riri nu i se potrivesc elogiile. Nu sunt “in stilul” dumneai.
“Incercarea de a o extrage din această zonă de mijloc mi se pare o eroare, iar actuala reparaţie, binemeritată – chiar dacă timidă – nu ar trebui să militeze pentru o înscriere a sa în categoria „greilor“. Ar fi o greşeală. Este însă dificil de rezistat tentaţiei. Sîntem predispuşi, ca popor, la supralicitarea valorilor care, chiar autentice, ajung finalmente străvezii. Dă bine să plusezi epitetul, dă bine să împănezi caracterizarea… Şi asta pentru a obţine propria ieşire în faţa rîndului. Arhitectura doamnei arhitect trebuie să rămînă în această zonă secundă, în zona de mijloc.” (Horia Dinulescu).
“Arhitectura secunda” si eleganta atemporala. Mai cool de atat, niciodat’.

Dorin Ştefan

Antz — Fri, 30 Dec 2011 10:49:37 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca Dorin Stefan:

Ei, da! Asta e o poza! Poate fi un dirijor, un actor, un designer de moda sau un arhitect. E clar ca e cineva creativ. Un joc perfect de umbre si linii. Cand am vazut fotografia am ramas asa, uitandu-ne la ea. E frumoasa. Simpla si frumoasa.
Dorin Stefan este arhitect. Unul de isprava. Multi il admira pentru creatiile lui.
Tot uitandu-ne la fotografia lui, arhitecturala (cu forme si umbre bine construite) si monocroma, ne-a lovit o intrebare: de ce toti arhitectii poarta negru? O fi mai elegant, mai chic, mai discret? Or vrea arhitectii sa nu iasa in evidenta ei, ci creatiile lor? Sau dimpotriva? E ca o uniforma (ochelari cu rama neagra, haine negre, creionul negru) care-i diferentiaza de toti ceilalti? Discretie sau vanitate profesionala?
E amuzant ca exista chiar o carte pe aceasta tema.
O colectie de raspunsuri scrise, desenate sau schitate de mai multi arhitecti, printre care si Peter Eisenman, Jacques Herzog, Rem Koolhaas.
Nu am gasit-o in carte pe Zaha Hadid a carei eleganta “all black” ne-a frapat intotdeauna.