Eroii Romaniei Chic » Berlin

Henri Rang, al doilea medaliat la Jocurile Olimpice, din istoria Romaniei

Antz — Sat, 28 Jul 2012 07:27:00 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca domnul Rang(in centru), campionul nostru olimpic:

“Victoriile mi-au creat numeroase momente placute, dar nici unul nu a fost atat de puternic inca sa ma faca sa simt fiorul care ma electrocuta, ma paraliza si ma impresiona pana la lacrimi, atunci cand la finalul concursului auzeam numele Romania”, povestea locotentent Henri Rang, lugojeanul care in 1936 aducea cea de-a doua medalie olimpica a Romaniei, argint la proba de saruturi peste obstacole.
La startul intrecerilor ecvestre de la Olimpiada de la Berlin din 1936 au fost 54 de concurenti din 18 tari. Pentru Romania, concura o echipa condusa de locotenentul in Cavaleria Regala Romana, Henri Rang, alaturi de locotenentul Toma Tudoran si de Constantin Apostol. A fost o interecere plina de suspans, umar la umar, nemtii si romanii ajungand sa fie departajati printr-o proba de baraj. Camil Mortun, primul jurnalist trimis special la Jocurile Olimpice, relata toata intrecerea: „Marturisesc ca in acea clipa am avut o senzatie cu totul inedita. Am privit in jurul meu si am avut impresia ca fiecare e patruns de aceeasi emotie si caldura care m-a invaluit si pe mine. Ca fiecare ma priveste cu alti ochi, ca nu mai sunt un anonim oarecare. Aceeasi senzatie au avut-o desigur toti romanii aflati aici… O medalie de aur pentru Romania? Si iata, acum e randul lui Rang. Inimile bat sa se sparga. Delfis porneste frumos, se apropie intins de primul obstacol si-l sare elegant, fara sfortare. Apoi porneste incalzit mai departe. Nemtii au inlemnit intr-o tacere grea. Locotenetul Rang calareste minunat, ajunge la al treilea obstacol, il sare!… Fuge intins inainte, trece si al treilea obstacol fara nici o dificultate si se pregateste pentru obstacolul cel mai greu. Il va trece?… Sus… asa… ah! Cei 120 000 de spectatori, care pana acum au tacut ca pestii, izbucnesc in urale. A gresit si românul… Dar cine a castigat? Iar egalitate? Iar baraj? Intrebarea flutura pe toate buzele. Tot speakerul ne dumireste: «deoarece lt. Hasse a parcurs distanta intr-un timp mai scurt (59,2 secunde, fata de 72,8) i se acorda medalia de aur pentru superioritate in viteza. Romanul Rang castiga locul doi si medalia de argint. Seara tarziu, pe estrada de onoare invadată de lumina unui far orbitor, Rang urca pentru a fi incununat cu lauri…”

Unii spun ca medalia de aur a fost pierduta pentru ca organizatorii au interpretat regulamentul dupa bunul plac, pentru ca nemtii nu puteau sa piarda o asemenea proba de vitejie si maiestrie la ei acasa. Cert e ca domnul Rang nu a depus contestatie. Iar a doua zi, Hitler i-a daruit o motocicleta Zundapp.
Cavalerul de acum 80 de ani, lugojeanul Henri Rang. Mai cool…speram sa aflam zilele astea, la Londra:).
“Dovada de vitejie, dispret fata de primejdie si sfidare a mortii, care infrunta si cele mai grele crize morale ale acestui neam. Calaretii romani ridica steagul nostru desupra tuturor celorlalte natiuni”, scria Nicolae Iorga in 1937.

Conversatii imposibile. Alice Cocea si Leny Caler

Antz — Wed, 16 May 2012 07:25:39 +0000

Incepem o serie noua de povesti chic despre oamenii pe care-i admiram si despre care credem, cu-adevarat, ca sunt cei mai cool dintre noi toti. Daca istoria si destinul au decis ca multi dintre cei despre care scriem sa nu se fi intalnit niciodat’, ne-am gandit sa-i aducem noi laolalt’. Sa-i lasam sa se priveasca “virtual” si sa ii intelegem mai bine, privindu-i deodat’:).
Conversatii imposibile, pe care le imaginam…posibile.
Asadar, doua actrite, doua muze, doua frumuseti: Alice Cocea si Leny Caler.
S-au nascut la 5 ani distanta. Una la Sinaia, cealalta la Bucuresti.
Amandoua au fost binecuvantate cu frumusete, sarm, talent si ambitie multa.
Alice Cocea a plecat din tara spre stralucitorul si plin de sperante Paris, cand era doar o copila. In 1917 a absolvit Conservatorul din capitala Frantei si imediat a debutat in film.
Leny Caler a studiat actorie la Conservatorul particular de Arta Dramtaica A.Mihalescu si dupa absolvire, a intrat in teatru, in echipa doamnei Sturdza-Bulandra.
Marile pasiuni ale celor doua actrite, deopotriva, au fost iubirile lor. S-au indragostit nebuneste, au fost iubite pana la suferinta, povestile lor amoroase au fost scandaloase si romantice si despre ele au povestit cu patima Parisul si Bucurestii.
Despre nunta extravaganta a lui Alice cu contele de la Rochefoucauld a scris chiar si Colette, iar despre suicidul din amor al aventurierului francez Victor Point, innebunit de capricioasa Alica, toata presa franceza a speculat ani intregi.

Pe Leny, Liviu Rebreanu, a protejat-o si intr-o seara in care antisemiti au huiduit-o, a protejat-o si a condus-o pana acasa, Camil Petrescu a iubit-o incredibil, Mihail Sebastian a adorat-o si i-a scris Jocul de-a vacanta. Tudor Musatescu i-a dedicat intreaga opera, Elly Roman a compus slagare pentru vocea ei, iar Arghezi a scris astfel despre prea-frumoasa Leni: “Vezi, cã nu eşti frumoasã ca o actriţã, ca o cîntãreaţã, ca o femeie. Eşti o bijuterie, albastrã în lumina ochilor, cu mozaicuri, cu metale şi cu vãpseli imposibile în sîngele dumitale, dacã ai. Trebuie sã fii din sticlã şi azbest. Trebuie sã fi venit de prin minerale şi o sã întrebãm dacã nu miroşi a platinã sau a chihlimbar. Dacã ai fi fost fata mea, te-aş fi închis într-o vitrinã şi aş fi pus lîngã dumneata icoana ierodiaconului Ştefan şi un ciubuc de lemn de cireş. ţi-aş fi dat sã ronţãi mãrgãritare şi sã te adãpi dintr-un flacon cu parfum de rãşinã”.

Doua actrite nascute pe acelasi pamant, cu destine amoroase complicate si pline de intrigi spectaculoase, doua frumuseti elegante, admirate una de parizieni, alta de bucuresteni. Despre care nu exista povesti “de conversatie”. Cu siguranta au auzit una de celalalta dar nimeni nu si-a amintit o intalnire de salon intre Alice cea acidulata si dulcea Leni.
Dar noi ne-am gandit sa le punem una langa cealalta. Sa le privim impreuna si sa ne imaginam o conversatie imposibila. Despre moda, vremuri romantice, scandaluri de bon-ton, sali de teatru pline de domni si domnite cu binoclu sau monoclu, doua lumi la mii de kilometri departare, cu apucaturi si pasiuni asijderea, si idoli, si muze din…Romania. Doamna Alice din Paris si mlle Caler din Micul Paris.
O conversatie imposibila, posibila. Mai cool de atat, c’est improbable.

Alice Cocea

Antz — Thu, 15 Dec 2011 20:27:48 +0000

Dacă vrei să te îmbraci ca Mlle. Cocea (în dreapta):

«Alice Cocéa est l’archétype de la parisienne frivole, piquante et bien habillée ».
Ştii ‘au ba franţuzeşte, e destul de clar.
Alice Cocea era frivolă, dar picantă şi foarte bine îmbrăcată…

Presa pariziană a anilor ’30 era înnebunită după eleganţa, viaţa scandaloasă şi flamboaiantă a artistei românce.
Alice Cocea e din neamul artiştilor Cocea.
E sora Floricăi Cocea (şi ea actriţă şi socialite de Paris, care a provocat un scandal monstruos în presa vremei, când s-a căsătorit cu un milionar de pe valea Loirei, fiind deja…măritată), a scriitorului N.D.Cocea şi mătuşa Dinei Cocea.
“Matuşa mea, Alisa, făcea după cum ştiţi o mare carieră la Paris… A jucat până după război… A avut ca parteneri actori mari: Harry Baur, Pierre Fresnay. Ea a creat rolul fetei din “Părinţii teribili”. La teatrul “Maturins”, s-au jucat stagiuni întregi spectacolul ăsta. Alice Cocea a jucat pe scenele pariziene până în 1950. Ultima ei pasiune a fost pictura. Când am fost la Paris şi am vizitat-o, toată casa Alisei era plină de picturile ei cu flori superbe. A şi făcut o expoziţie care a avut mare succes atunci… Trebuie să fi fost o femeie tare frumoasă. Era o minionă. Era ca o statuetă de Tanagra. O frumuseţe blondă.”, îşi amintea Dina despre mătuşa Alisa.

Alice Cocea s-a născut la Sinaia în 1897 şi de foarte mică a spus familiei că ea vrea sa devină mai celebră decât Sarah Bernhardt.
Copila a avut acces la cei mai buni profesori de artă dramatică şi canto din acea perioadă şi la 8-9 ani pleacă împreună cu mama şi sora ei la Paris, unde locuiesc toată viaţa lor, tatăl rămânând în ţară, ca general în armata română.
Alice a debutat, foarte tânără, alături de Sacha Guitry, într-o piesă de bulevard, Scandale à Deauville (Deauville era una dintre staţiunile balneare la modă). Succesul i-a asigurat cariera, timp de aproape 40 de ani, la multe dintre cele mai cunoscute teatre pariziene.

În 1918, după studii la Conservatorul de Muzică, joacă în Phi-Phi şi face celebru refrenul „cest une gamine charmante“. În acelaşi an, joacă alături de Maurice Chevalier în Dédé şi astfel îşi câştigă notorietatea şi ca artistă de comedie de boulevard.
Începe o carieră de artistă şi de socialite care marchează toata istoria interbelică mondenă a Parisului, toate jurnalele vremii vorbind despre şarmul, eleganţa sau penthouse-ul art deco decorat cu blănuri uriaşe de urs polar, parchet alb lăcuit, oglinzi şi mătăsuri verde-padure.

Apartamentul domnisoarei Cocea

În 1926, Alice se căsătoreşte cu contele Stanislas de la Rochefoucauld, Duc de Bisaccia, membrul uneia din cele mai puternice familii aristocratice franceze şi Colette este martoră la nuntă.
Familia Rochefoucauld nu vede cu ochi buni mariajul şi Alice nu este acceptată niciodată de rudele contelui. După 5 ani de “menaj nu chiar exemplar”, contesa Alice de la Rochefoucauld divorţează.
În perioada divorţului, Alice are o aventură amoroasă cu Victor Point, conducătorul expediţiei Citroen în Asia, care a refăcut drumul mătăsii şi tot traseul lui Marco Polo.

Alice Cocea si Victor Point
Relaţia cu Victor e foarte agitată, Alice declarând „am fost ameţită de dragoste şi de violenţa pasiunii“. Relaţia dintre cei doi s-a încheiat când Victor s-a sinucis după o ceartă cu Alisa.
Scandalul a fost enorm, numele lui Alice Cocéa apărând în toate ziarele, camarazii lui Victor ameninţând că o vor împuşca chiar pe scenă în caz că va îndrăzni să-şi reia cariera.
Frumoasa actriţă visează cinema “vorbit”, dar ştie că are nevoie de ore de pregatire ca să poată vorbi în manieră cuceritoare pentru ecran.
Aşa că îşi continuă cariera de comediantă muzicală unde îşi poate expune garderoba incredibilă Maggy Rouff şi Cristobal Balenciaga (rochia creată de el pentru “Histoire de Rire” e expusă azi la muzeul Balenciaga din Guetaria).

După 1930, Alice Cocéa isi incepe cariera în cinematograf, interpretând roluri de cochetă – Mon gosse de père (Puştiul de taică-meu) în 1930, Atout cœur (Asul de amor) şi Marions-nous (Hai să ne căsătorim) în 1931, Nicole et sa vertu (Nicole şi virtutea ei) în 1932, Le greluchon délicat (Iubiţelul delicat).

În 1934, Alice renunţă definitiv la teatru, plecând să-şi încerce norocul la Berlin. Ca să-şi facă reclamă, îşi înscenează o sinucidere. Berlinezii nu-i iau în serios „sinuciderea“ şi madame Cocéa revine la Paris, unde, alături de impresarul Roger Capgras (1900-1963), fost director al unei firme de import-export, preia conducerea cunoscutului Théâtre des Ambassadeurs, într-o piesă ce va deveni clasică, Les enfants terribles a lui Jean Cocteau.
După al doilea război mondial, cariera lui Alice nu va mai fi la fel de flamboiantă, dar tot Parisul îşi amintea de rochiile incredibile, petrecerile, aventurile şi şlagărele pe care românca le-a făcut celebre în anii nebuni ai Parisului.

În 1982, revista Le Crapouillot a trecut-o pe Alisa pe lista celor mai celebre Femmes Fatales ale secolului 20, alături de Wallis Simpson, Christine Keller (scandalul “Profumo”), Mary Jo Kopechne (afacerea “Kennedy”) şi Clara Petacci (amanta lui Mussolini).
Mai cool şi mai picant decât Alisa, nu se poate, nos chers…