Cella Delavrancea

Antz — Wed, 03 Jul 2013 08:36:36 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca incredibila doamna Cella:

S-a nascut intr-o familie celebra a Romaniei pentru care cultura, frumosul si jocurile mintii au fost elementare. Tatal sau, scriitorul Barbu Delavrancea i-a transmis dragostea pentru cuvant, literatura si arta, iar mama sa, doamna Maria Delavrancea (una din primele romance licentiate in filosofie si matematici) a invatat-o rigoarea, pasiunea pentru eleganta si curajul de a fi inaintea vremurilor.
Cella Delavrancea a crescut in casa deschisa, vizitata mereu de “fratii de cruce” ai tatalui sau: nenea Iancu (Caragiale), dl. Vlahuta, pictorul Nicolae Grigorescu si alti numerosi reprezentanti ai scriiturii si artelor frumoase romanesti si a avut o educatie si o instructie deosebite, cunoscand la perfectie limbile franceza si germana. La 12 ani a urmat pianul la Conservatorul din Paris, dar avea temperament artistic incredibil si talente numeroase: scris, pictura, muzica, stiinte.
“Pîna la varsta de 13-14 ani tatal meu imi spunea “baiatul” deoarece tata isi dorise un baiat si a avut parte numai de fete…” (marturisea domna Cella intr-un interviu de acum 20 de ani).
A fost pasionata de teatru, inca din copilarie fiind fascinata de piesele lui Shakespeare, Tolstoi, Daudet iar in 1936 cînd Profira Sadoveanu o intreaba: “- Nu scrieti?, doamna Cella raspunde: “Cum? Cum sa scriu? Nu, n-am incercat niciodata. O singura data, pe vremuri, incepusem, sa-mi tin un carnet cu impresii si notatii zilnice. Acum nici nu mai stiu pe unde este acel duhovnic intim, in schimb pastrez cu sfintenie toate scrisorile interesante ale unor prietene care, desigur, ar fi realizat lucruri frumoase in literatura daca n-ar fi fost luate de preocuparile marunte ale vietii si n-ar fi renuntat la o perspectiva artistica”.
La peste cincizeci si cinci de ani a debutat ca nuvelista cu volumul “Vraja”, una din paginile cele mai reprezentative ale genului in literatura română. Memorialista a vechiului Bucureşti, autoare de note de drum din tară si de peste hotare, fixand portretele unora din cei cunoscuţi romani, Cella Delavrancea a sintetizat in scrisul sau toate domeniile frumosului. “Tot ce a scris Cella Delavrancea sta sub pecetea echilibrului expresiei, a frumusetii alcatuirii frazei. Nimic cautat, nicio pretiozitate, dar totul este cumpanit si niciun cuvant nu este de prisos.” (sursa)
O pianista aplaudata si celebra pe toate scenele lumii, o scriitoare talentata, o femeie incredibila. Nimic mai adevarat decat…”mai cool decat doamna Cella nu se poate!”.

Henrieta Delavrancea

Antz — Wed, 09 May 2012 06:32:52 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca doamna Riri:

Nu avem stiinta despre arhitectura. Avem insa admiratia celor sensibili la frumos si armonie.
Nu vrem sa ticluim cuvinte si concluzii cu argument profesionist, ci sa povestim sincer ce ne place la doamna Riri.
In primul rand, ii adoram camasa decoltata adanc, colierul art-deco si coafura deschisa, cu frunte libera si atitudine “in vant”. Stim ca sora domniei sale, Cella (ce familie! 4 surori si toate avangardiste, modiste, talentate, spectaculoase) o admira pentru bunul- simt fashion. Intotdeauna simplu, a la mlle Coco, dar cu o “intorsatura personala”.

Apoi ii indragim viziunea arhitecturala simpla, ca un taior cu cusaturi exacte si elegante.
Si ii elogiem curajul de a transforma fata unui oras, de a pune umaru-i fin la constructia unei scoli de arhitectura romaneasca si de a munci energic si cu enorma pasiune pentru toate proiectele despre care am auzit, pe care le-am vazut in poze, stim ca au marcat vremuri si din care unele mai sunt inca in picioare, norocoase (22 de vile de vacanțã la Balcic dintre care unele sunt dispãrute la ora actualã, 28 vile în România, 5 biserici, palatul prințului Nicolae de la Snagov, pavilionul de ceai al reginei Maria de la Balcic, Spitalul Filantropia, Spitalul clinic Fundeni, Consulatul Franței din București, Prefectura din Oravița, Cinema Capitol București, ansamblu de locuințe Brezoianu, sa).

Ne oprim. Pentru ca expertii spun ca doamnei Riri nu i se potrivesc elogiile. Nu sunt “in stilul” dumneai.
“Incercarea de a o extrage din această zonă de mijloc mi se pare o eroare, iar actuala reparaţie, binemeritată – chiar dacă timidă – nu ar trebui să militeze pentru o înscriere a sa în categoria „greilor“. Ar fi o greşeală. Este însă dificil de rezistat tentaţiei. Sîntem predispuşi, ca popor, la supralicitarea valorilor care, chiar autentice, ajung finalmente străvezii. Dă bine să plusezi epitetul, dă bine să împănezi caracterizarea… Şi asta pentru a obţine propria ieşire în faţa rîndului. Arhitectura doamnei arhitect trebuie să rămînă în această zonă secundă, în zona de mijloc.” (Horia Dinulescu).
“Arhitectura secunda” si eleganta atemporala. Mai cool de atat, niciodat’.

Eroii Romaniei Chic » Cella

Cella Delavrancea

Henrieta Delavrancea