rochie Roberto Cavalli
capa Rick Owens
plic Anya Hindmarch

1928. Splendida “pantera neagra”, senzuala si curajoasa fara egal in anii nebuni dintre razboaie e invitata speciala la o serata eleganta, impreuna cu Pepito, “contele” ei iubit.
Sampanie, cristaluri, matasuri si multa pasiune.
“Sirena tropicelor” are doar 22 de ani si nu cu mult timp in urma, l-a innebunit la Londra, intr-un spectacol flamboiant de “music hall”, pe Constantin Tanase, care o invita in Romania, la “Carabus” pentru o suma exorbitanta (100 000 de lei, enorm pentru acea perioada).
“Negru si alb” este spectacolul care ii va fi innebunit pe bucuresteni si dupa care, splendida Jo va cuceri admiratia si simpatia romanilor.
A fost un succes extraordinar pentru Bucuresti si pentru Tanase, care dupa “ingramadeala din Gara de Nord, care venise s-o vada pe Sirena”, va fi considerat unul din cei mai importanti impresari roamani ai epocii.
O poveste cool, cu ambitii, extravaganta si succes de acum 85 de ani.

1939. Iuliu Maniu are 66 de ani. Elegant, dupa uzantele vremii, impecabil, cu tinuta dreapta, cu o tigara intre buze, priveste inainte. Se afla la Badacin, satul in care s-a nascut si de care este legata intreaga istoria a dinastiei Maniu, de oameni luminati si buni pentru tara. Sta la umbra “gorunului din varful viei”. Oare la ce se gandeste? La situatia politica internationala grava, la cea romaneasca, unde peste mai putin de un an avea sa se instaureze statul national-legionar? Sau poate la familie, la copilaria fericita, fara griji, la parintii Clara si Ioan Maniu…
Nu stim si n-o sa stim niciodata, dar Sfinxul, cum ii spun consatenii sai, mandri de el si faptele sale, ne impresioneaza prin prezenta sa nobila, prin destinul sau plin de dramatism, de nazuinte, de ambitii, de infaptuiri.
Peste 8 ani istoria Romaniei avea sa fie bulversata si Maniu arestat. In 1953 moare in inchisoarea de la Sighet.
Iuliu Maniu a fost artizan al Marii Uniri de la 1 decembrie 1918, ales pe 2 decembrie 1918 presedinte al Consiliului Dirigent in guvernul provizoriu al Transilvaniei, prim-ministru in 3 guverne national-taraniste, presedinte al Partidului National si National-Taranesc si simbol al luptei anticomuniste dupa 1944.

sursa 1
sursa 2

În anii 90, se spunea că Ion Rațiu a pierdut alegerile din pricina papionului, pentru că nu eram obișnuiți cu atât de multă eleganță. Ne speria.
Au trecut 24 de ani de atunci și nimic nu ne mai sperie. Nici mârlănia, nici minciuna, nici stridența, nici vulgaritatea.
Ne mai temem doar de ideea că ar putea să vină o vreme în care nimeni să nu mai știe ce înseamnă un boier adevărat. Un domn, un om politic excepțional, un model. Un bărbat care să știe să poarte papion asortat la sumana din pănură. Așa cum purta dl. Ion Ratiu pe vremea confruntărilor politice pentru primele alegeri libere. Acum 24 de ani.
Mai cool de atât nu se poate!

Daca vrei sa te imbraci ca doamna Martha Bibescu:

rochie din dantela si satin
carte Catherine-Paris, de Martha Bibescu

O dimineata de primavara eleganta, la Palatul Mogosoaia, cu mitica Martha Bibescu, “fashion-icon” avant la lettre. In intimitatea matinala a unui personaj care inspira si azi generatii de doamne si domnite in cautare de detalii chic, de atitudini de “femme fatale”, de trucuri de “putere cu manusi de catifea si delicatete de matase”.
Martha-printesa Bibescu a fost romanciera, poeta, autoare de memoralistica, om politic de mare noblete si spirit, cu relatii uimitoare in cercurile politice europene si americane: „Inrudita cu Asquith, seful partidului liberal din Marea Britanie (a carui fiica se casatorise cu Antoine Bibescu), scriitoarea a intretinut relatii stranse si cu Ramsay Mac Donald, fost de mai multe ori prim-ministru al Angliei. (…) I-a cunoscut pe Winston Churchill, Anthony Eden, Neville Chamberlain, iar Sir Samuel Hoare a fost oaspetele ei la Mogosoaia”, scria Ma­ria Braescu, in teza sa de doctorat.
I-a cunoscut şi pe Roosevelt si pe Mussolini, la ei acasa. Si-a exprimat opiniile politice, despre vremurile pe care le-a trait si oamenii pe care i-a cunoscut, cu mult curaj, sinceritate si verva. A fascinat generatii de admiratori de frumos si remarcabil si o mai face inca, cu cel putin la fel de multa forta.
Si ieri, si azi, atat de cool.

1957. Marele folclorist si etnolog roman, Constantin Brailoiu se afla la Wégimont, cu prilejul celei de-a doua editie (1956) a Cercului International de Studii Etnomuzicologice, cunoscut sub numele de «Le Colloques de Wégimont». E afara, la masa, in soarele bland de toamna, alaturi de antropologul si etnomuzicologul francez, André Schaeffner si un alt domn, probabil tot din bransa. Fotografia a fost facuta de Denise Paulme, un excelent etnolog africanist.

Brailoiu, a fost un vizionar, el fiind cel care, alaturi de George Breazul, a creat pretioasa Arhiva de folclor romanesc, a cules si cercetat muzica si ritualurile populare romanesti, a format generatii de etnologi si muzicologi, a sustinut introducerea muzicii populare in scoli, intre manuscrisele sale fiind gasite lectii pentru clasele I-VIII secundare si comerciale (o idee buna si in zilele noastre, nu?)
Mai cool de atat nu se poate!

E atata frumusete in fotografia lui Bresson, atat firesc, atata naturalete in somnul celor doi tineri, incat ai impresia ca ii ai in fata ta. Ne tot uitam la fotografie si nu ne mai saturam de ea. Nu-i de mirare insa, Bresson fiind unul dintre cei mai mari fotografi, cel care a impus fotografia instantanee, facuta pe viu.
In 1975, la invitatia lui Silviu Comanescu presedintele AAF (Asociatia Artistilor Fotografi) venea in Romania. Timp de cateva zile a batut Bucurestiul in lung si in lat, apoi a calatorit in Bucovina si Maramures si a luat parte pe 9 mai la festivitatile de celebrare a victoriei asupra fascismuului.
Daca vreti sa vedeti restul fotografiilor lui Bresson, din Romania, intrati pe Magnum Photos.
Noua ni s-au parut cool, cool, cool. Sa va bucurati de ele.

Bresson, fotografiat de Andrei Pandele, cel care l-a intampinat pe Bresson la venirea acestuia in Romania si l-a insotit in periplurile sale prin Bucuresti:

Sursa 1