Eroii Romaniei Chic » Delavrancea

Delavrancea, Vlahuta, Bizet si podul de la Cernavoda

Antz — Sun, 11 May 2014 11:22:49 +0000

Daca vrei sa te imbraci in stilul inceputului de secol 20:

pantofi Acne
palarie Lanvin
costum Zegna

1912. Delavrancea, Ministrul Lucrarilor Publice și bunul sau prieten, Vlahuta, il insotesc pe inginerul Ion Ionescu Bizeț într-o excursie la Cernavoda, ca sa le spuna povestea ridicarii podului. Bizet este unul dintre colaboratorii lui Anghel Saligny si a lucrat la construirea unor tronsoane ale podului. In vremea inaugurarii acestuia, in 1895, era cel mai lung pod din Europa si al treila ca marime din lume.
Ca o ironie a sortii, in 1916, Anghel Saligny este numit oresedintele al Comisiunii pentru gasirea “mijloacelor celor mai sigure de a se ucide acest ilustru copil al sau”, podul “Carol I”, de la Cernavoda, ca urmare a intrarii Romaniei in razboi si a ocuparii Dobrogei de catre trupele bulgaro-germane. Saligny a refuzat initial aceasta sarcina, dar interesul Romaniei l-a facut sa accepte. Soarta, insa, “a facut ca loviturile primite să nu fie fatale; podul s-a cutremurat, s-a zvarcolit, dar nu a cazut şi fruntea i-a ramas tot indreptata spre cer”.

surse: Wikipedia/Cernavoda blog/Artmark

Cella Delavrancea

Antz — Wed, 03 Jul 2013 08:36:36 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca incredibila doamna Cella:

S-a nascut intr-o familie celebra a Romaniei pentru care cultura, frumosul si jocurile mintii au fost elementare. Tatal sau, scriitorul Barbu Delavrancea i-a transmis dragostea pentru cuvant, literatura si arta, iar mama sa, doamna Maria Delavrancea (una din primele romance licentiate in filosofie si matematici) a invatat-o rigoarea, pasiunea pentru eleganta si curajul de a fi inaintea vremurilor.
Cella Delavrancea a crescut in casa deschisa, vizitata mereu de “fratii de cruce” ai tatalui sau: nenea Iancu (Caragiale), dl. Vlahuta, pictorul Nicolae Grigorescu si alti numerosi reprezentanti ai scriiturii si artelor frumoase romanesti si a avut o educatie si o instructie deosebite, cunoscand la perfectie limbile franceza si germana. La 12 ani a urmat pianul la Conservatorul din Paris, dar avea temperament artistic incredibil si talente numeroase: scris, pictura, muzica, stiinte.
“Pîna la varsta de 13-14 ani tatal meu imi spunea “baiatul” deoarece tata isi dorise un baiat si a avut parte numai de fete…” (marturisea domna Cella intr-un interviu de acum 20 de ani).
A fost pasionata de teatru, inca din copilarie fiind fascinata de piesele lui Shakespeare, Tolstoi, Daudet iar in 1936 cînd Profira Sadoveanu o intreaba: “- Nu scrieti?, doamna Cella raspunde: “Cum? Cum sa scriu? Nu, n-am incercat niciodata. O singura data, pe vremuri, incepusem, sa-mi tin un carnet cu impresii si notatii zilnice. Acum nici nu mai stiu pe unde este acel duhovnic intim, in schimb pastrez cu sfintenie toate scrisorile interesante ale unor prietene care, desigur, ar fi realizat lucruri frumoase in literatura daca n-ar fi fost luate de preocuparile marunte ale vietii si n-ar fi renuntat la o perspectiva artistica”.
La peste cincizeci si cinci de ani a debutat ca nuvelista cu volumul “Vraja”, una din paginile cele mai reprezentative ale genului in literatura română. Memorialista a vechiului Bucureşti, autoare de note de drum din tară si de peste hotare, fixand portretele unora din cei cunoscuţi romani, Cella Delavrancea a sintetizat in scrisul sau toate domeniile frumosului. “Tot ce a scris Cella Delavrancea sta sub pecetea echilibrului expresiei, a frumusetii alcatuirii frazei. Nimic cautat, nicio pretiozitate, dar totul este cumpanit si niciun cuvant nu este de prisos.” (sursa)
O pianista aplaudata si celebra pe toate scenele lumii, o scriitoare talentata, o femeie incredibila. Nimic mai adevarat decat…”mai cool decat doamna Cella nu se poate!”.

Henrieta Delavrancea

Antz — Wed, 09 May 2012 06:32:52 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca doamna Riri:

Nu avem stiinta despre arhitectura. Avem insa admiratia celor sensibili la frumos si armonie.
Nu vrem sa ticluim cuvinte si concluzii cu argument profesionist, ci sa povestim sincer ce ne place la doamna Riri.
In primul rand, ii adoram camasa decoltata adanc, colierul art-deco si coafura deschisa, cu frunte libera si atitudine “in vant”. Stim ca sora domniei sale, Cella (ce familie! 4 surori si toate avangardiste, modiste, talentate, spectaculoase) o admira pentru bunul- simt fashion. Intotdeauna simplu, a la mlle Coco, dar cu o “intorsatura personala”.

Apoi ii indragim viziunea arhitecturala simpla, ca un taior cu cusaturi exacte si elegante.
Si ii elogiem curajul de a transforma fata unui oras, de a pune umaru-i fin la constructia unei scoli de arhitectura romaneasca si de a munci energic si cu enorma pasiune pentru toate proiectele despre care am auzit, pe care le-am vazut in poze, stim ca au marcat vremuri si din care unele mai sunt inca in picioare, norocoase (22 de vile de vacanțã la Balcic dintre care unele sunt dispãrute la ora actualã, 28 vile în România, 5 biserici, palatul prințului Nicolae de la Snagov, pavilionul de ceai al reginei Maria de la Balcic, Spitalul Filantropia, Spitalul clinic Fundeni, Consulatul Franței din București, Prefectura din Oravița, Cinema Capitol București, ansamblu de locuințe Brezoianu, sa).

Ne oprim. Pentru ca expertii spun ca doamnei Riri nu i se potrivesc elogiile. Nu sunt “in stilul” dumneai.
“Incercarea de a o extrage din această zonă de mijloc mi se pare o eroare, iar actuala reparaţie, binemeritată – chiar dacă timidă – nu ar trebui să militeze pentru o înscriere a sa în categoria „greilor“. Ar fi o greşeală. Este însă dificil de rezistat tentaţiei. Sîntem predispuşi, ca popor, la supralicitarea valorilor care, chiar autentice, ajung finalmente străvezii. Dă bine să plusezi epitetul, dă bine să împănezi caracterizarea… Şi asta pentru a obţine propria ieşire în faţa rîndului. Arhitectura doamnei arhitect trebuie să rămînă în această zonă secundă, în zona de mijloc.” (Horia Dinulescu).
“Arhitectura secunda” si eleganta atemporala. Mai cool de atat, niciodat’.

Lily Teodoreanu

Antz — Fri, 20 Apr 2012 07:47:12 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca doamna Lily:

Toata lumea vorbeste despre Ionel. Dar despre Lily, doar cunoscatorii de literatura, de istorie si de biografii intime ale marilor nostri scriitori. Lumea larga, mai putin. Si e nedrept.
Am gasit aici, un pasaj care vorbeste despre Lily Teodoreanu. Despre o femeie superba, incredibil de talentata si atat de indragostita de sotul sau.. N-am citit “Ursitul”. Inca. O cautam prin librarii. Ca sa aflam toata intamplarea intalnirii dintre Ionel si doamna Lily. “Cea mai talentata dintre Teodoreni”(Stefan Nenitescu).
“Era o seară de iarnă, la Iaşi, în casa fetelor Delavrancea. Lily şi Bebs, cea mai iubită dintre vere, şedeau turceşte la gura sobei şi coceau gutui pe jar. Deodată ea a întors capul spre tânărul înalt, cu figură trasă, palidă şi părul învolburat, apărut o clipă în cadrul uşii şi dispărând apoi. În acea clipă el i-a văzut ochii negri lucioşi, pielea subţire a obrazului rumenită de foc ca o piersică şi părul negru retezat scurt ca nişte franjuri alunecând în jurul obrazului rotund.
Simţeam mirosul de gutuie coaptă în odaia luminată doar de foc şi o vedeam pe fata care-l privea rebarbativ şi distant pe străin.

Peste câteva zile a fost invitată împreună cu verele ei să petreacă ajunul Crăciunului la familia cunoscutului avocat Oswald Teodoreanu – Ionel, fiul său, cel ce intrase pentru o clipă în odaia parfumată de gutui coapte, a smuls-o autoritar pe Lily dintre musafiri şi a condus-o într-o cameră lăturalnică unde, la gura sobei, i-a răsturnat pe covor sacul în care-şi păstra încercările literare. Aveau 19 ani. Au stat îngenunchiaţi în faţa focului răsfoind şi citind din caiete şi şi-au recunoscut sufletele îngemănate şi dragostea s-a aprins.
Toate acestea îmi aminteau tabloul lui Dominique Ingres reprezentând pe Paolo Molotesta şi Francesca da Rimini, aplecaţi asupra aceleiaşi cărţi povestind despre iubirea cavalerului Lancelot şi a Guinevrei, legendă care a aprins dragostea lor nepermisă, azvârlindu-i în Infern unde au fost întâlniţi de Dante.
Ionel şi Lily au trecut prin Paradisul şi apoi prin Infernul vieţii lor scriind, aplecaţi amândoi asupra cuvintelor vrăjite de aceeaşi exuberanţă metaforică.” Nelly Pillat
Doamna de “La Medeleni”. Scriitoarea Lily Teodoreanu. Mai cool de atat nu se poate.