Frumuseţea stă în detalii. Rafinamentul, eleganţa înseamnă delicateţe şi subtilitate. Iar noi admirăm cel mai mult luxul discret. Aşa e şi cu batistele din textile, oricât de anacronice şi inutile vi s-ar părea. Le adorăm si sunt accesorii, “piese de accent”, care pot da “chicness” instant oricui.
Un bărbat cu garoafă la butonieră sau o batistă în buzunarul de sus al sacoului este foarte elegant şi atrăgător. Si nici nu ii trebuie mai mult de atăt. Aaaa…ba da. Un zâmbet, siguranţă de sine, umor şi bune maniere.
Steve Buscemi, în rolul unui gangster celebru din anii 20, poartă tot timpul o garoafă la butonieră, ceea ce-l face extrem de chic, deşi nu este chiar un sex-simbol.

Clark Gable, Cary Grant, Fred Astaire rar erau fotografiaţi fără o batistă purtată în buzunar. Şi ce bărbaţi erau. O, da!

Ce poate fi mai răvăşitor decât o femeie frumoasă care îsi şterge lacrimile de râs sau de tristeţe cu o batistă brodată cu iniţialele ei si discret parfumată?

Dacă femeii frumoase emoţionate şi lăcrămoase un bărbat i-ar oferi o batistă de mătase ca să-şi poată şterge urmele de tuş sau mascara întinse? Îmmmm? Femeia frumoasă probabil s-ar îndrăgosti de el. Noi sigur da.
Sau bărbatul galant care stă în faţa noastră şi vorbeşte cu atâta naturaleţe şi eleganţă şi care îşi scoate dintr-un buzunar al hainei o batistă cholet vibrantă, a la revolutionaire. Îşi dă jos ochelarii de vedere de pe nas cu ambele mâini şi, cu gesturi precise, începe să şteargă lentilele. Ne-am îndrăgostit. Recunoaştem. Din nou, da.

Dar tipa aia extraordinară îmbrăcată à la BB în “ Et Dieu créa la femme”, pe care am văzut-o la Starbucks sorbind un “fresh” şi scriind ceva pe laptop. Toţi cei 20 de oameni care ne aflam în acel moment acolo am remarcat momentul în care si-a scos din geantă o batista albă, brodată cu care a început să şteargă ecranul calculatorului. Delicat, fără grabă şi împrâştiind un parfum dulce-amărui, narcotic în jurul ei. Hmmm…de-atunci port batistă parfumată în geantă cu intenţia clară de a face odată, cândva, undeva gestul tipei.

Eeeee…dar ce spuneţi de femeia de pe Victoriei care îi făcea semn cu mâna unui grup de pe trotuarul de vizavi, unduind în aer o batistâ? Avea o coregafie superbă a mâinii.

Recunoaştem, toate sunt scenarii, plăsmuiri ale imaginaţiei noastre. Dar dacă ne plac nu e deloc greu să le punem în practică.

Avem şi o marcă de batiste preferată: Tamielle. Sunt foarte frumoase, au un aer romantic, dar extraordinar de chic. Ambalajul este şi el minunat. Sunt grozave şi de dat cadou prietenilor sau iubiţilor/iubitelor. Un cadou glamour, de luxe.

Să porţi batista de mătase sau de muselină brodată e foarte cool. Iar mai cool de atât nu credem că se poate!

Sylvia Sydney
A fost una din cele mai glamuroase şi mai admirate actriţe din generaţia ei şi istoria filmului a clasat-o în zona de “frumuseţi dramatice ale Hollywoodului”.
Sylvia Sydney şi-a început cariera pe Broadway, la 16 ani, în 1927 şi şi-a încheiat-o 70 de ani mai târziu. A fost muza lui Hitchcock şi partenera unor monştri sacri ai Hollywoodului: Spencer Tracy, Gary Cooper, Clark Gable, Humphrey Bogart, Henry Fonda.

A fost considerată una din cele mai frumoase actriţe din cetatea filmului american şi ea spunea că moşteneşte şarmul de la mama ei, Rebecca, o croitoreasă evreică născută lângă Bacău, în România.
Tatăl Sylviei (Sofia, în certificatul de naştere) era de origine rusă şi părinţii ei au divorţat când starul hollywoodian avea 5 ani. Rebecca s-a recăsătorit cu un medic stomatolog, Sydney, care a înfiat-o şi pe Sylvia.

10 ani mai târziu, tânăra îşi începe cariera pe Broadway şi în cei 70 de ani care au urmat, a făcut 42 de filme şi zeci de serii de televiziune.
Sylvia Sydney, fiica Rebeccăi din Bacău, are steaua ei pe “Hollywood Walk of Fame”, 6245 Hollywood Boulevard.

John Randolph
A fost unul din monştrii sacri de pe Broadway, a jucat în premiera musical-ului “Sunetul muzicii”, a fost şeful poliţiei în “Serpico”, bunicul lui Tom Hanks în “You’ve Got Mail” şi tatăl lui Jack Nicholson în “Onoarea familiei Prizzi”.

A câştigat un premiu Emmy şi a fost o figură foarte cunoscută şi controversată la Hollywood. John Randolph e una din legendele cu vieţi incredibile de la Hollywood şi s-a născut din părinţi cu origini în România: familia Cohen, mama-pălărier, tatăl-agent de asigurări.

Johnny Weissmuller

Toata lumea ştie că Tarzan s-a născut în România, într-o familie de şvabi din Timişoara. La 7 luni emigrează împreună cu părinţii în Statele Unite şi aici tatăl îi schimbă numele din Johann în Johnny. La 9 ani, Johnny se îmbolnăveşte de poliomelită şi medicii îi recomandă să facă înot ca să se însănătoşească. În anii ’20, Johnny Weissmuller, americanul născut în România este unul din cei mai buni înotători ai lumii, câştingând la Olimpiadă 5 medalii de aur şi una de bronz. În 1932, devine celebru în toată lumea în rolul lui Tarzan şi strigătul omului-maimuţă interpretat de el este şi azi folosit în filme şi reclame.

A avut 5 soţii, 3 copii şi o viaţă lungă şi spectaculoasă.
Şi totul a început în 1904, la Timişoara.

Bela Lugosi
Ochii înroşiţi, tenul alb, colţii şi pelerina neagră. Faceţi cunoştinţă cu Dracula! Acum 90 de ani nu ştiam cum arată, dar Bela Lugosi, un actor din Lugoj celebru la Hollywood, a creat un personaj pe care azi încercăm să-l construim ca brand de ţară.

Vlad Ţepeş a fost român, Bela Lugosi, Dracula de la Hollywood, aceeaşi origine sănătoasă.
Bela Ferenc Dezso Blasko s-a născut în 1882 în famila unui bancher din Transilvania şi a fost un copil temperamental şi foarte independent care la 12 ani a renunţat la şcoală.
În 1911 Bela pleacă la Budapesta, unde joacă unele roluri în câteva filme ungureşti şi pe scena Teatrului Regal din Ungaria.
Între 1914 şi 1916 este locotenent în armata austro-ungară şi după război pleacă în Austria şi Germania.
În 1920 ajunge în Statele Unite, ca marinar pe un vas comercial şi după 7 ani de actorie în companii mici de teatru din New York, prinde rolul vieţii lui: Dracula pe Broadway.

Piesa are un succes enorm şi când Hollywoodul are nevoie de un Dracula pentru marile ecrane, prima opţiune…nu este Bela. Se pare că studiourile Universal îl voiau pe Lon Chaney în rolul monstrului din Carpaţi. Dar actorul moare înainte de începerea producţiei, iar Dracula este jucat de un actor din Transilvania, de la Lugoj: Bela Lugosi.
Dracula are steaua lui pe Walk of Fame: pe 6340 Hollywood Blvd.

Jean Negulesco
Singurul regizor român care a avut o nominalizare la Oscar este Jean din Craiova. Fiul unui negustor bogat din Craiova, Ion Negulescu pleacă la 20 de ani la Paris. Aici se împrieteneşte cu Brâncuşi, cu Modigliani şi Cocteau, îşi câştigă traiul zilnic spălând vase, ţinând companie doamnelor şi construind scenografii pentru piesele la modă în epocă.

2 ani mai târziu pleacă la New York, cu o iubită şi reuşeşte să ajungă la Hollywood unde lucrează ca scenograf, asistent de producţie, director de lumini şi până la urmă ca regizor.
În 1948, filmul “Johnny Belinda” are un succes extraordinar, interpreta principală, Jane Wyman primind premiul Oscar pentru cea mai bună actriță. Urmează drama “Three Came Home” (“Trei se întorc acasă”, 1950) bazat pe un fapt real din timpul războiului, cu Claudette Colbert, comedia “How to Marry a Millionaire ” (Cum să te căsătorești cu un milionar) cu Marilyn Monroe, primul film pe ecran lat (Cinemascop).

Jean Negulesco intră în studiourile “20th Century-Fox”, unde continuă să lucreze până în anul 1970, când realizează ultimele sale filme, “Hello-Good-bye” și “The Invincible Six ” (“Cei șase invincibili”).
Jean din Craiova a cucerit Hollywoodul.
Va urma.