Eroii Romaniei Chic » istorie

Iuliu Maniu, sub gorunul din Bădăcin.

Antz — Mon, 26 May 2014 11:16:15 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca domnul Maniu:
haina barbateasca Miyashita
costum din stofa subtire din lana Paul Smith
pantofi “Pinot Loafers” SalvatoreFerragamo
palarie Anthony Peto

1939. Iuliu Maniu are 66 de ani. Elegant, dupa uzantele vremii, impecabil, cu tinuta dreapta, cu o tigara intre buze, priveste inainte. Se afla la Badacin, satul in care s-a nascut si de care este legata intreaga istoria a dinastiei Maniu, de oameni luminati si buni pentru tara. Sta la umbra “gorunului din varful viei”. Oare la ce se gandeste? La situatia politica internationala grava, la cea romaneasca, unde peste mai putin de un an avea sa se instaureze statul national-legionar? Sau poate la familie, la copilaria fericita, fara griji, la parintii Clara si Ioan Maniu…
Nu stim si n-o sa stim niciodata, dar Sfinxul, cum ii spun consatenii sai, mandri de el si faptele sale, ne impresioneaza prin prezenta sa nobila, prin destinul sau plin de dramatism, de nazuinte, de ambitii, de infaptuiri.
Peste 8 ani istoria Romaniei avea sa fie bulversata si Maniu arestat. In 1953 moare in inchisoarea de la Sighet.
Iuliu Maniu a fost artizan al Marii Uniri de la 1 decembrie 1918, ales pe 2 decembrie 1918 presedinte al Consiliului Dirigent in guvernul provizoriu al Transilvaniei, prim-ministru in 3 guverne national-taraniste, presedinte al Partidului National si National-Taranesc si simbol al luptei anticomuniste dupa 1944.

sursa 1
sursa 2

Catinca si Nicolae Iorga

Antz — Wed, 03 Jul 2013 08:40:46 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca doamna Catrina:

In primul an din secolul trecut, domnul Iorga era la Brasov (unde studia arhivele orasului), in casa parinteasca a slavistului Ioan Bogdan, de a carui familie carturarul se indragosteste usor, amintindu-si de multe ori pe parcursul vietii de atmosfera prieteneasca, rafinata si linistita din casa ardeleanului.
Intr-una din serile petrecute aici, domnul Iorga o cunoaste pe Ecaterina, mezina familiei Bogdanilor, care venea de la Budapesta unde absolvise Institut Pedagogic “Erzsébet”.
Iorga se indragosteste nebuneste de sora mai mica a lui Ion, de frumusetea ei linistita, discreta, de maniera ei de a vorbi apasat si intelept in romana, maghiara sau germana.
La cateva saptamani dupa ce o cunoaste pe Ecaterina (Catinca, cum avea sa-i spuna Iorga), istoricul trebuie sa plece din oras si timp de cateva luni povestea lor de dragoste e intretinuta doar de o colectie de scrisori de dragoste minunate, marturie plina de romantism al unei epoci in care istoriile amoroase cresteau din..cuvinte.
“Vom trece poate candva amandoi pe aici, cand sufletele amandurora vor fi senine si vom fi multamiti, iubindu-ne unul pe altul. Cat astept sa fii nevasta mea si cat de putin ma impac la Bucuresti si aici, cu cei mai multi, cari mi se par asa de meschini, de ordinari, de urati in firea lor pe langa bunul si frumosul mieu copil de la Brasov, pe langa… (lasa-ma sa zic) pe langa tine, Catinca”. (Nicolae Iorga, 23 septembrie 1900)

“Draga Catinca, (…) n-am capatat inca lamuriri asupra unui punct foarte insemnat: anume daca esti tot mica si n-ai crescut. E foarte interesant sa stiu: dacă ai crescut, e pacat, fiindca asa de bine-ti statea cand erai mica! Dar e si bine, pentru ca atunci, stii cine-ti place si cine nu-ti place, ceea ce mi-ai spus ca nu stiai, fiindca erai mica. Dar tot prefer sa aflu ca nu poti lega aceste notiuni: om si iubire, decat sa te vad mare… Deci sunt convins ca te voi gasi tot asa, un fragment frumos de domnisoara blonda. Imi esti draga”. (Nicolae Iorga, 4 septembrie 1900).
restul scrisorilor, aici.

Caterina Titulescu

Antz — Fri, 04 Jan 2013 14:02:40 +0000

sursa foto:
Daca vrei sa te imbraci ca sotia domnului Titulescu, eleganta doamna Caterina:

21 mai 1935, Viena. In Gara Centrala din capitala Austriei,Nicolae Titulescu este primit cu caldura de cativa colaboratori, printre care domnii Lucian Blaga (alaturi de sotie, doamna Cornelia Blga) si Caius Brediceanu.
In dreapta omului politic, cu un buchet superb de flori in brate, zambeste curtenitor si splendid doamna Caterina, sotia, muza, partenerul politic din umbra al omului de stat.
Ea este cea care l-a sustinut decenii la rand pe ambitiosul om politic oltean, l-a incurajat si l-a ajutat sa-si conceapa discursurile pe care si azi le mai studiaza in scoala pasionatii de istorie sau oratorie.
Despre sotia lui Nicolae Titulescu, istoricul craiovean Toma Radulescu spune ca “provenea dintr-o familie de boieri din Rosiorii de Vede si era considerata un arbitru al elegantei. Era alaturi de sotul sau cand acesta concepea discursurile si s-a numărat printre cei care au demascat politica comunista. A murit la cativa ani dupa Nicolae Titulescu, iar in testamentul sau a specificat faptul ca ramasitele lor pamantesti sa nu fie aduse in Romania decat dupa caderea regimului comunist. S-a respectat dorinta acesteia, numai ca in tara au fost aduse doar cele ale lui Nicolae Titulescu”.
Sa sustii, sa incurajezi discret, sa intelegi, sa dramuiesti forta unui discurs si sa ai grija de eleganta impecabila a povestii tale de dragoste. Lectiile doamnei Titulescu. Atat de cool.

Barbu Stirbey si vinurile lui

Antz — Mon, 26 Nov 2012 07:02:13 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca elegantul domn Stirbey sau fiicele domniei sale, Maria, Adina, Elisa sau Jeana:

Nepotul domnitorului Barbu Stirbey (1795 – 1869), sub domnia caruia Tara Romaneasca a devenit stat national independent, cu primele intreprinderi industriale, cu un sistem scolar modern si o retea de drumuri si de comunicatie moderna, Printul Barbu Alexandru Stirbey (1873 – 1946) a fost una din cele mai importante personalitati ale Romaniei din prima jumatate a secolului XX.
Cunoscut in epoca si admirat de lumea buna romaneasca si europeana pentru eleganta, distinctia, inteligenta domniei sale remarcabile, domnul Stirbey si-a meritat din plin porecla de “Printul alb” si a inflacarat imaginatia contemporanilor sai, dintre care mare parte era sigura ca ar fi fost adevarata mare iubire a Reginei Maria.

Printul Barbu A. Sirbey, coborator si din neamul Brancovenilor prin bunica sa, Elisaveta, s-a nascut la 4 noiembrie 1872, la Buftea, in palatul familiei. A urmat atat liceul, cat si cursurile Facultatii de Stiinte Juridice din Paris. Intors in tara, s-a casatorit cu Nadeja Bibescu, verisoara sa primara, cu care a avut patru fiice: Maria, Adina, Elisa si Jeana.

Personalitatea lui Barbu Stirbey de om extrem de rafinat, cult, manierat, carisma sa de star de cinema, cu parul bogat si negru, eleganta si tinuta tipic englezesti i-au adus supranumele de “Printul alb”. Toate femeile din jurul sau il divinizau, iar barbatii il admirau si-l invidiau.
Cariera sa politica si de om de stat a fost una prodigioasa, Printul Alb fiind consilierul principal al regilor Carol I si Ferdinand, administrator al Domeniilor Coroanei si presedintele mai multor intreprinderi industriale si bancare.
A fost un vizionar, ridicand nivelul economic al propriilor mosii prin investitii in prelucrarea produselor agricole si infiintand, de plida, la Buftea, prima fabrica de conserve din tara. In pivnita imensa de sub Palatul Stirbey din Bucuresti se invecheau vinurile din domeniile familiei situate in Moldova si Valahia, inainte sa fie distribuite in tara si in toata Europa.
La inceputul secolului XX, dupa distrugerea viilor prin filoxera, Printul Barbu Stirbey devine proprietarul celei mai mari pepiniere din tara, la Dragasani, devenind unul din marii producatori de vin europeni ai perioadei interbelice. Inaintea multor alti industriasi sau investitori in agricultura, domnul Stirbey intelege concepte de marketing si isi promoveaza soiurile tradiţionale Braghina, Tamaioasa sau Negru de Dragaşani in diferite publicatii ale vremii: „Cartea de telefon – 1915″, revista „Ilustratiunea Romana” (1913).
Vinurile de pe podgoria domniei sale plac si azi Europei si lumii si povestile despre sarmul si eleganta unui domn aristocrat din Romania, unui print interbelic, fascineaza generatia milenista cu aceeasi intensitate cu care ii facea sa viseze pe tinerii si domnisoarele din Interbelic.
Cool.

1971, Club A si Mondial

Antz — Mon, 19 Nov 2012 09:47:10 +0000

sursa foto
Daca vrei sa fii cool, ca baietii de la Mondial:

Domnul Doru Ionescu face aici o scurta istorie cool a rock-ului romanesc si evoca oameni, trupe, momente importante a generatiei in blue-jeans, o lume care n-a vrut sa se conformeze si care oferea in vremuri inchise guri bune de aer de libertate.
Din imaginea cu trupa Mondial, a caror hituri le fredoneaza si generatia milenista, ne privesc relaxat Mircea Dragan (claviaturi), Filip Merca (chitara bas), Misu Cernea (ulterior SFINX, tobe si voce) si Sorin Tudoran, despre care specialistii in rock romanesc spun ca a fost unul dintre cei mai mari chitaristi pe care i-a avut Romania vreodata si cel caruia ii datoram celebrele copii de statii Marshall, numite…Tudoran.
Imaginea este din perioada in care pletele, spiritul viu si liber, vinilurile cu muzica din occident, ritmurile puternice si versurile militantiste rock circulau greu, dar supravietuiau si ajungeau la lume pentru ca pasiunea, curajul si muzica nu puteau fi oprite si complet cenzurate.
In acea perioada (1971), ne spune domnul Ionescu,a fost un festival care a facut istorie si despre care povestesc toti indragostitii de rock de azi si de ieri: Club A, la mijlocul lunii mai, in al doilea an din deceniul 8. A fost “o saptamana de vis, care a reunit toate numele tari ale momentului: rock, folk, jazz. In registrele noastre, am gasit filmarea lui Titi Acs, dar, din pacate, filmele au fost distruse in 1985. M-a salvat MIREL LEVENTER, sef al Cineclubului Arhitecturii in anii ’70, care mi-a pus la dispozitie filme de 8 mm cu Dorin Liviu Zaharia si OLIMPIC ’64, Mircea Florian, SFINX in formula trio condusa de proaspatul venit Dan Andrei Aldea, CHROMATIC GROUP, ROSU SI NEGRU, MODERN GRUP, MONDIAL, Marcela Saftiuc, PHOENIX si tot asa…”.
O lume, oamenii ei frumosi si curajosi, cei care ne-au invatat ce inseamna sa fii cu-adevarat cool.

Dorin Liviu Zaharia

Antz — Mon, 22 Oct 2012 07:22:39 +0000

Daca vrei sa te imbraci cool, ca Chubby Zaharia:

Prietenii ii spuneau Zacharias Lichter pentru ca, la fel ca personajul lui Matei Calinescu, domnului Zaharia ii placea sa rupa regulile sistemului mergand impotriva curentului, negandu-l, cu o nebunie-diferenta jucata si asumata ca sa domine nedreptatea si sa evadeze.
In anii ’60, ’70, ’80, prin Bucurestii nostri gri, sufocati de interdictii, reguli, delationisti si frig, traia un personaj romantic, indragostit de muzica, care se plimba cu pletele lungi pe strazile orasului si era iubit, admirat si urmat de cei care voiau libertate si rock’n roll.
Dorin Liviu (Chubby) Zaharia a fost un reper important al culturii underground bucurestene de acum 40 de ani. Porecla o avea de la gastile hippie din zona Popa Nan, pentru ca il imita bine si cu mult umor pe Chubby Checker, artistul american cunoscut mai ales dupa hitul sau din 1960, The Twist.
Cei care l-au cunoscut pe Chubby Zaharia povestesc despre el ca avea sarm cu carul, ca era un pic straniou, foarte liber, greu “de prins si de inteles”.
“L-am cunoscut in 1970, la un festival de muzica rock. Interpreta propriul sau poem – un soi de bocet pagan – “A coborat din cer o cersetoare”, cu o voce inconfundabila, acuta, a carei frecventa deregla zborul liliecilor. Arata straniu, ca o fiinta ea insasi coborata din cer; o silueta fragila, cu picioarele goale, cu o camesoaie taraneasca pana la glezne, cu pletele si barba valvoi. Un ascet hippie, care parea venit de pe alta lume, pe acea scena a Salii Palatului, pazita de activisti UASCR si de securisti in civil…”, Andrei Oisteanu.
Chubby Zaharia a fost un muzician autodidact, compozitor, poet, rocker, scriitor, eseist si “creator de surprinzatoare ispravi culturale”.
In 1964, Chubby Zaharia infiinteaza trupa Olympic ’64 si-si face debutul de artist la Student Club din Bucuresti. In 1969 si 1971 participa la primele doua editoo ale Festivalului Club A cu doua opere rock: Decameronul focului alb si Karma-Kalyoga.
La inceputul anilor ’70 apare pe piata singura editie cu trupa Olympic in studioul de inregistrare (Cantic de haiduc/Ziua bradului de noapte), disc despre care se spune ca este unul din cele mai bune si momente ale rock-ului romanesc.

Chubby Zaharia a compus muzica de film (Nunta de piatra- in care apare si ca actor, Filip cel Bun, Tanase Scatiu, Duhul aurului; Tapinarii, Lisca), pentru piese de teatru si pentru televiziune si a fost unul dintre cei dintai compozitori de muzica folk ai generatiei sale, despre care spunea ca e „nostalgia taranului orasenizat”.

Daca credeti ca nu ati auzit pana acum de domnia sa, va inselati. I-ati fredonat nu o data “Vinovatii fara vina” sau “Ploaia care va veni”, fara sa stiti ca asa l-am cunoscut cu totii pe unul din cei mai cool pamanteni, Chubby Zaharia.

Tudor Vornicu

Antz — Mon, 25 Jun 2012 05:16:12 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca domnul Tudor Vornicu:

Acum 4 ani, la Sala Radio, in fata catorva oameni care nu l-au uitat niciodata si a prea multor scaune goale, o invatatoare din Odobesti, doamna Annie Musca, lansa cartea despre viata celui care ne-a molipsit pe multi dintre noi de pasiunea televiziunii si care, in anii ’50, construia istoria unei institutii care azi doar mai viseaza adanc la victoriile de odinioara: Tudor Vornicu.
Nu l-a cunoscut personal pe domnul Vornicu, dar s-a gandit ca romanii incredibili, “inconfundabili” trebuie omagiati si povestiti lumii, impotriva uitarii si pentru pildele vietilor lor…cool. Si a decis sa inceapa seria biografiilor de romani minunati cu cea a personajului care a fascinat-o in copilaria in care statea pierduta cu orele la Revelioanele prezentate de domnia sa sau, ca si noi, pentru care fugea la fiecare sfarsit de saptamana cu sufletul la gura, sa ajunga repede acasa, sa nu piarda niciun minut al Albumului duminical.

Domnul Vornicu s-a nascut in 1926 in familia unor romani din Anghelestii Vrancei, cu radacini italiene. Bunicul omului de televiziune, Guido Gianetti, un aventurier nobil, pasionat de calatorie, a ajuns in Romania in a doua jumatate a secolului 19 si s-a astabilit in Moldova la invitatia Pricipelui Mavrocordat.
Nepotul sau a invatat de mic franceza si ialiana, pe care le vorbea cu pasiune si fluenta.
Si-a inceput cariera ca gazetar de presa sportiva si crainic de sport la radio si apoi ca ziarist la Scinteia si Agerpres.
In 1960 pleaca la Paris, unde este corespondent al agentiei de presa si aici il cunoaste pe Leon Zitrone, care ii transmite romanului fascinatia pentru “sticla”. In Franta invata televiziune si la intoarcerea in tara devine director de programe la TVR.
Asa a inceput istoria anilor de glorie ai Televiziunii romane, cu “seriful” care ii ghida, inspira si invata cu generozitate pe cei din jurul lui ce inseamna profesionalism si ca talentul inseamna in primul rand “Pune osu’!” sau “Sange pe pereti!”.
Mai cool decat Tudor Vornicu, nu se poate!

Eli Lotar

Antz — Wed, 20 Jun 2012 06:11:11 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca Eli Lotar:

Povestea noastra incepe, pentru ca ne stiti deja apetitul pentru romante si barfe usoare:), cu amorul nebun al tanarului poet Arghezi cu profesoara Constanta Zissu. Din legatura “interzisa”, in 1905 se naste un fiu, Eliazar Lotar Teodorescu. Poetul lasa haina monahala si pleaca la Paris si in Elvetia cu pruncul, ca sa apere reputatia iubitei Constanta. Dupa cativa ani de pribegie, cei doi revin in tara, unde Eliazar duce o copilarie frumoasa si studiaza la scoli bune din Bucuresti.
La 19 ani, Eli isi ia viata in maini si decide sa se intoarca in Parisul efervescent, buricul lumii culturale europene.
La 22 de ani o cunoaste pe Germaine Luise Krull, o tanara fotografa aventuriera, libera si avangardista, in varsta de 30 de ani.

Desi casatorita cu regizorul olandez Joris Ivens,fotografa polonezo-bavareza traieste mai multi ani impreuna cu Eli si langa ea, romanul se indragosteste de camera de fotografiat.
La 8 ani dupa sosirea in Paris, Eli se lasa fascinat de lumea filmului si experimenteaza “in imagini”, devenind operator si regizor de film.
Eli Lotar a colaborat cu nume mari ale artei interbelice pariziene:Rene Clair,Luis Bunuel, Jean Renoir, Jean Cocteau, Malraux, Gide, Colette sau Dali.
A fost un apropiat al sculptorului Giacometti, caruia i-a si pozat pentru una din lucrarile sale.

Istoria culturii franceze il claseaza printre cei mai importanti artisti-fotografi, lucrarile sale de portretistica sau despre suburbiile marilor orase fiind acum parte a unor colectii importante din muzeele lumii.
Daca ajungeti in vacanta la Paris, mergeti in Aubervilliers, pe marginea canalului Saint-Denis si intrati in parcul Eli Lotar. Alegeti o banca si ganditi-va macar cateva minute la fotograful roman care a marcat istoria Parisului, asa cum tatal sau, poetul Arghezi, a schimbat istoria literaturii romane.

Floria Capsali

Antz — Fri, 18 May 2012 06:24:52 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca Floria Capsali:

Delicata, gratioasa, superba. Indragostita de Romania si de dansul popular. Coregrafa, balerina si profesoara, Floria Capsali este unul din cele mai importante personaje ale scenei de dans romanesti.
S-a nascut in Macedonia si in 1913 a venit la Bucuresti la unchiul sau, marele actor Ion Manolescu.
A absolvit Academia de Teatru si Conservator in capitala si apoi a plecat la Paris, unde visa sa cunoasca noile coregrafii ale lumii, pe care le-a studiat cu Cecchetti si Legat. Pentru ca simtea ca un artist – coregraf trebuie sa aiba o cunoastere complexa a artelor, a studiat in paralel cu cursurile de balet si la Academia de Arte de la Sorbona.
Dupa terminarea studiilor, Floria revine in tara si infiinteaza o scoala de balet, particulara. Aici se formeaza an dupa an, cele mai importante nume ale dansului romanesc: Marie Jean Livezeanu, Mimi Tutunaru, Oleg Danovski, Trixi Checais, Bella Balogh.
A fost pasionata de coregrafiile traditionale romanesti si a participat cu enorm entuziasm la studiile etnografice facute de Dimitrie Gusti.
O femeie superba, un artist coplesitor si o profesoara cu vocatie. Floria Capsali, “sinonimul dansului si baletului romanesc” (Doina Moga).
Mai cool de atat, oare se poate?

Liiceanu si Plesu. Prietenii.

Antz — Wed, 25 Apr 2012 06:30:43 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca domnul Plesu sau ca domnul Liiceanu:

Dintotdeauna ne-au emotionat prieteniile. Povestile dintre oameni care cresc, patesc, trec, inving, sufera, se bucura si inteleg impreuna. Drumul umar la umar e intotdeauna minunat si plin de cele mai multe ori de revelatii fericite si intamplari frumoase.
Credem in forta legaturii intre doi oameni construite cu grija, rabdare si intelepciune.
Privindu-i pe domnii Liiceanu si Plesu intelegem inca o data ca toata credinta noastra nu e desarta. Duiosia, atentia si linistea acestei imagini ne inspira. Si ne face sa ne bucuram inca o data ca acum 13 ani ne-am intalnit. Si ca de atunci crestem, patim, trecem, invingem, suferim, ne bucuram si intelegem impreuna.
Mai cool de atat nu se poate.