Eroii Romaniei Chic » model

Ion Rațiu

Antz — Thu, 22 May 2014 08:29:07 +0000

Dacă vrei să te îmbraci ca domnul Raţiu:

suman din Maramures
costum clasic de lana Vivienne Westwood
camasa Brioni
papion
pantofi de lac Dolce & Gabbana

În anii 90, se spunea că Ion Rațiu a pierdut alegerile din pricina papionului, pentru că nu eram obișnuiți cu atât de multă eleganță. Ne speria.
Au trecut 24 de ani de atunci și nimic nu ne mai sperie. Nici mârlănia, nici minciuna, nici stridența, nici vulgaritatea.
Ne mai temem doar de ideea că ar putea să vină o vreme în care nimeni să nu mai știe ce înseamnă un boier adevărat. Un domn, un om politic excepțional, un model. Un bărbat care să știe să poarte papion asortat la sumana din pănură. Așa cum purta dl. Ion Ratiu pe vremea confruntărilor politice pentru primele alegeri libere. Acum 24 de ani.
Mai cool de atât nu se poate!

Sergiu Celibidache

Antz — Sat, 17 May 2014 08:01:50 +0000

Dacă vrei să te îmbraci ca maestrul Celibidache:

haina “Alain Delon” scurta
ghete “brogues”
camasa poplin
Erau vremuri în care marii artişti erau primiţi la aeroport cu alai de oficialităţi, cu flori, paparazzi şi sute de fani care aplaudau frenetic.
Erau timpuri în care celebrităţile ştiau cum să poarte firesc „eşarfa – foulard”, din caşmir şi mătase, să se incheie până la ultimul nasture la vestă, să zâmbească larg şi sincer şi să-şi păstreze viaţa personală pentru intimitate. Tot ce aveau de aratăt lumii erau talentul, performanţa, lucrarea lor de-o viaţă.
Erau anii în care toată lumea ştia cine e Sergiu Celibidache. Când un dirijor de mari orchestre, director de filarmonici la Coppenhaga, Stockholm, Stuttgart, Munchen sau Berlin era star absolut. Ţinea prima pagină a jurnalelor şi nimeni nu se plângea „că nu vinde tirajul”.
Vremurile alea sunt duse şi apuse.
Dar dintr-o fotografie de acum aproape o jumătate de secol ne priveşte elegant maestrul.Şi ne dă speranţă.

În ochi îi citim, ca nişte muieri bârfitoare, dragostea pentru superba Ioana şi pasiunea incredibilă pentru muzică.

Ioana şi Sergiu Celibidache

Un român care a avut lumea la picioare. Despre care vorbesc toţi greii lumii muzicale, căruia îi dedică simfonii, competiţii, premii.
E al nostru şi suntem mândre ca e de aici. De la 300 de km la nord de Bucureşti, din dulcele Neamţ.

Chapeau bas, maestre Celibidache! Mai cool decât domnia voastră, nu se poate!

Tudor Vornicu

Antz — Mon, 25 Jun 2012 05:16:12 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca domnul Tudor Vornicu:

Acum 4 ani, la Sala Radio, in fata catorva oameni care nu l-au uitat niciodata si a prea multor scaune goale, o invatatoare din Odobesti, doamna Annie Musca, lansa cartea despre viata celui care ne-a molipsit pe multi dintre noi de pasiunea televiziunii si care, in anii ’50, construia istoria unei institutii care azi doar mai viseaza adanc la victoriile de odinioara: Tudor Vornicu.
Nu l-a cunoscut personal pe domnul Vornicu, dar s-a gandit ca romanii incredibili, “inconfundabili” trebuie omagiati si povestiti lumii, impotriva uitarii si pentru pildele vietilor lor…cool. Si a decis sa inceapa seria biografiilor de romani minunati cu cea a personajului care a fascinat-o in copilaria in care statea pierduta cu orele la Revelioanele prezentate de domnia sa sau, ca si noi, pentru care fugea la fiecare sfarsit de saptamana cu sufletul la gura, sa ajunga repede acasa, sa nu piarda niciun minut al Albumului duminical.

Domnul Vornicu s-a nascut in 1926 in familia unor romani din Anghelestii Vrancei, cu radacini italiene. Bunicul omului de televiziune, Guido Gianetti, un aventurier nobil, pasionat de calatorie, a ajuns in Romania in a doua jumatate a secolului 19 si s-a astabilit in Moldova la invitatia Pricipelui Mavrocordat.
Nepotul sau a invatat de mic franceza si ialiana, pe care le vorbea cu pasiune si fluenta.
Si-a inceput cariera ca gazetar de presa sportiva si crainic de sport la radio si apoi ca ziarist la Scinteia si Agerpres.
In 1960 pleaca la Paris, unde este corespondent al agentiei de presa si aici il cunoaste pe Leon Zitrone, care ii transmite romanului fascinatia pentru “sticla”. In Franta invata televiziune si la intoarcerea in tara devine director de programe la TVR.
Asa a inceput istoria anilor de glorie ai Televiziunii romane, cu “seriful” care ii ghida, inspira si invata cu generozitate pe cei din jurul lui ce inseamna profesionalism si ca talentul inseamna in primul rand “Pune osu’!” sau “Sange pe pereti!”.
Mai cool decat Tudor Vornicu, nu se poate!

Tamara Buciuceanu-Botez

Antz — Fri, 22 Jun 2012 06:33:47 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca doamna Tamara:

Am cunoscut o fetita, care intrebata la o petrecere de oameni mari ce vrea sa se faca cand o sa fie mare, a raspuns fara ezitare: Tamara Buciuceanu!
I se parea grozav sa fie talentata, celebra si amuzanta ca domnia sa.
Nu am cunoscut-o niciodata in realitate, am ratat un interviu cu dumneaei pentru ca am ajuns prea tarziu la intalnire si asa am esuat o intalnire cu “visul” micutei.
Dar, fara sa stim multe intamplari din viata personala a doamnei Tamara Buciuceanu-Botez, avem convingerea clara ca, la fel ca toti marii actori de comedie, este mai inteleapta, mai cunoscatoare a sufletului omului mai mult decat oricare dintre noi. Asta se simte mail ales atunci cand cu ochii mariti si cu mainile sus, in aer, incearca (si reuseste mereu) sa ne faca sa zambim.
Cine stie pe cineva mai generos decat pe cei care, oricare ar fi sufletul lor, incearca sa-i faca pe cei din jur sa uite si sa rada?
Doamna Tamara cea generoasa. Modelul nostru de-o viata:).

Antigona Papazicopol

Antz — Mon, 18 Jun 2012 07:17:50 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca maestra Papazicopol:

In spatele perdelelor grele, de scena, deasupra personajelor sta papusarul. Cu mainile, vocea, mintea controleaza povestea si ne face sa uitam ca papusile din lemn si carpe nu au viata. E o legatura incredibila, pe care noi, pamantenii de rand, o intelegem greu si nici nu ne dorim sa aflam raspunsurile si sa rupem magia.
Inchidem ochii si incercam sa ne imaginam cum or fi aratand salile din tara de acum 70 de ani, pline de visatori mici si mari care se uitau pierduti la povestile spuse “din sfori” de prima echipa de la Tandarica.
Cum, la finalul spectacolului, din spatele decorurilor aparea eleganta doamna Papazicopol, cea care credea din toata inima in sufletele marionetelor manuite de domnia sa.
Ne imaginam zambind, aplauzele frenetice si spectatorii din Europa larga, care descopereau “Umorul pe sfori”, cel dintai spectacol de papusi-succes international al teatrului Tandarica, in care juca si doamna Antigona.
O artista despre care se vorbeste prea putin, dar pe care cei care au cunoscut-o n-au uitat-o si ne-au vorbit si noua, celor mai ignoranti, despre dumneaei.
“M’a izbit din clipa in care a intrat pe usa eleganta ei atat vestimetara cat si de comportament. Sa nu uitam ca in anii 1950-1960, ani de saracie, foame si frica institutionalizata, sa fi elegant era o mare performanta. Dna Antigona Papazicopol vorbea linistit, masurat, fara nici o afectare, fara nici un ifos, cu o discretie si o modestie princiara.”
“Azi, dupa atati amar de ani imi amintesc cum adesea priveam din culise spectacolul in care interpreta ea, fiindca era o incantare sa o privesti cum, cu calm, precizie si gratie, stapanea ploaia de fire datatoare de viata micutelor fantose. O comparam cu o interpreta la harpa ce cu o inalta profesionalitate reda cele mai dificile partituri. Trebuie sa adaug si un alt aspect: o puteai vedea pe Antigona Papazicopol in pauza spectacolului sau la final, cand colegii agatau in graba in stelaj personajul si fugeau la o tigara si o cafea – ea ramanea pe podium preocupata de vreo imbunatatire sau de grija de a’si lasa marioneta in perfecta stare de joc si protectie.”Ella Conovici

Gheorghe Dinica

Antz — Fri, 15 Jun 2012 07:39:19 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca maestru’ Dinica:

Nu stim cat de preocupat era domnul Dinica de detalii de moda, camasi scrobite si costume croite impecabil. Dar eleganta ii iesea intotdeauna. Cu privirea cand taioasa, cand duioasa a domniei sale, cu liniile aspre de prim plan, care i-au adus “roluri negative, gangsteresti” si cu replicile pline de umor si vitriol, si din filme, dar mai ales din viata, Gheorghe Dinica ne-a invatat pe toti ce inseamna sa fii cool, pe bune.

“Lumea e mică! Ce mai… câteva mese!”. Intelepciune, marca Gheorghe Dinica. Daca ne spuneti ca ati auzit ceva mai cool, nu va credem.

Diana Dondoe

Antz — Tue, 10 Apr 2012 06:59:15 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca domnisoara Dondoe:

Eram la terasa, cu un pahar inalt de prosecco in fata si rasul de diva al lui M in urechi. Vorbeam dulci nimicuri si ne bucuram toti trei de soarele dulce de primavara, cu ochelari mari, fumurii pe nas, de parca am fi avut priviri incercanate de ascuns sau dramatisme de Loren de pus in valoare. Ne bucuram. Monsieur M ne povestea, cum numai dumnealui stie, cu “luxura si alonja”:), despre Diana Dondoe. Nu despre intalnirile lor din Bucuresti sau de la Paris, ci despre un filmulet pe care tocmai il savurase pe vogue.it, despre placerile, dragalaseniile si garderoba domnisoarei Dondoe. Ne-a innebunit cu detaliile despre pijamaua rosie, iubirile socialiste, usuratatea burgheza din lumea ei. Despre cata bucurie a simtit vazandu-i parul proaspat spalat si parca-i simtise mirosul de sapun simplu, melanjat cu aroma de parfum clasic, “aristo”.
Am ramas cu povestea in minte si odata ajunse acasa, am deschis computerul si am cautat link-ul. Monsieur M avea dreptate. Mai cool decat domnisoara Dondoe si spiritul ei liber, burghez…e greu.

Renée Perle

Antz — Tue, 20 Dec 2011 21:13:23 +0000

Dacă vrei să te îmbraci ca Renée:

“Româncă. Mă numesc Renée. Am fost model la Doeuiller”. Delicios. Îşi scoate mănuşile. Lungi, care îmbracă mâini mici şi subţiri ca de copilă. Ceva în mintea mea începe să danseze…”. Aşa îşi aminteşte Jaques Henri Lartigue, prima întâlnire cu iubita şi muza sa: Renée Perle.

“Spectaculoasă, înaltă, subţire, cu o gură mică şi buze pline şi ochi negri cu strălucire de porţelan. Îşi strânge haina de blană aproape de corp, învăluindu-se într-o boare de parfum cald”.
Imaginea iubirii. A femeii care a marcat opera unuia dintre cei mai importanţi fotografi ai secolului XX.
Cei doi au fost de nedespărţit pe toată perioada relaţiei lor, petrecând o vacanţă de vară nesfârşită la Cannes, Juan-les-Pins, Biarritz, lângă aparatul de fotografiat al lui Lartigue mereu gata să surprindă noi ipostaze ale fascinantei şi elegantei Renée.

Lartigue a fost mereu încântat de ipostaze ale feminităţii, Bibi şi Florette, primele lui soţii fiindu-i şi ele muze.
Dar niciuna n-a fost ca Renée. Părul ei cu străluciri de lac, silueta alungită, fascinaţia pentru tricouri şi maiouri purtate cu bibi-uri cu voaletă (în anii ‘30!), construcţiile de brăţari, mâinile ei superbe au transformat-o pe româncă în unul din cele mai importante modele fashion ale perioadei interbelice.
“În jurul ei, văd magia”, spunea Lartigue, îndrăgostitul.
Povestea lui Lartigue cu splendida Renee a fost tandră şi pasională: ”Face întotdeauna scene”, mărturisea fotograful. “O fi de vină gelozia sau e nebună? Poate e ok să ţipi, să urli, să te cerţi doar pentru dulceaţa împăcării? Sunt prea cu picioarele pe pământ, prea spectator şi un actor prea prost ca să intru în jocurile pe care Renee le adoră”.

După cele două veri nebune petrecute de Renee cu Lartigue, românca şi-a văzut de viaţă. S-a măritat, a devenit mamă şi au rămas doar amintirile unor vacanţe fără de sfârşit, cu tricouri, maiouri, bibiuri cu voaletă şi perle…

Renee si Lartigue

Renée şi-a încheiat pasajul prin viaţă în 1977, în sudul Frantei , unde s-a iubit cu Lartigue…
Şi unde a păstrat 340 de imagini ale tinereţii ei imortalizate de iubitul de-o vară…Lartigue.
“Pe lângă ea, restul femeilor pare o adunătură de ţărănci.”, Jacques-Henri Lartigue

Anna, contesa de Noailles, născută prinţesa Brâncoveanu.

Antz — Sun, 20 Nov 2011 18:54:15 +0000

Dacă vrei să te îmbraci ca Anna de Noailles:

Început de secol 20. Anna se pregăteşte să meargă la Amphion, localitate elveţiană aflată pe malul lacului Léman, între Evian şi Thonon. Aici vine mereu ori de câte ori are nevoie de inspiraţie.

E poetesă, avant tout, şi în drum spre Elveţia reciteşte poemul scris ieri, la miezul nopţii: “Seara romantică”.
E gânditoare. Se întreabă ce o să-i spună noul ei bun prieten, Marcel, când o să i-l dea să-l citească. Încă mai zâmbeşte la amintirea vorbelor trimise de el azi dimineaţă, prin curier:
“Mă gândesc la tine tot timpul! De-aseară, pentru prima oară, pot să-mi amintesc în detalii proporţiile frumoase ale feţei tale. Înainte îmi aminteam de tine, dar nu reuşeam să memorez atitudinea ta serenă şi semeaţă”, Luc Fraisse, “Proust au miroir de sa corespondance”
Ce seară, seara de aseară! Acasă la ea si contele Mathieu de Noailles, în salonul lor de pe Avenue Hoche,
Marcel Proust s-a comportat tot timpul faţă de ea ca un exaltat, fapt care a facut-o pe Edith să exclame: “ Anna e o fată bătrână care scrie versuri proaste”.
Anna ştie sa fie gazdă, salonul ei atrage ca un magnet pe toţi marii scriitori francezi ai Parisului: Pierre Loti, Francis Jammes, Andre Gide, Gabriela Mistral, Colette, Paul Valéry, Jean Cocteau, Francois Mauriac, fraţii Daudet, Robert de Montesquiou, Paul Hervieu, Paul Claudel, Max Jacob si Marcel Proust
Doar a avut cel mai bun profesor. Pe mama ei Raluca, născută Musurus si casatorita Bibescu.

Timp de 18 ani, Anna îşi va cultiva prietenia literară dintre ea şi Proust.
Îşi vor scrie zilnic, prozatorul lăudându-i în termeni extatici scrisul, construindu-i astfel o reputaţie literară. Succesul său în epocă e colosal. Leon Blum, Maurice Barres o văd un geniu. E fără îndoială un lider de opinie, apare frecvent în revistele culturale şi istoriile literare. Regii participă la petrecerile şi seratele ei şi îi devin prieteni. Artişti ca Vuillard, Van Dongen sau Rodin îi fac portretul. Îi sunt dedicate cărţi şi e adeseori considerată sursă de inspiraţie („poezia ei a fost strigătul adolescenţei noastre”, declară François Mauriac). Însuşi Proust, prietenul ei, dependent de stilul Annei şi de părerile ei, îşi distruge un volum. Pictorul basc Ignacio de Zuloaga îi face un portret spectaculos.

Non-conformistă, oratoare excepţională, cu opţiuni republicane exprimate, dar şi narcisistă şi dependentă de glorie, Anna este una dintre cele mai magnetizante prezenţe ale Parisului de început de secol 20.
Opera ei e comparată cu a lui d’Anunnzio. Se spune că Joseph Reinach i-ar fi spus:
“Madam, în Franţa sunt numai trei miracole – Jeanne d’Arc, râul Marne şi dumneavoastră”.
Mai cool de atât nu se poate!

Oana Pellea

Antz — Sun, 06 Nov 2011 19:23:04 +0000

textVia
Dacă vrei să te îmbraci ca Oana Pellea:

Spre ce priviți, doamnă Pellea? Și ce ascundeți în palme?
Punem pariu că niște poezii? Pe care le țineți pitite în buzunarele sacoului masculin pe care, poate, l-ați împrumutat din dulapul tatălui dvs. Și l-ați aruncat nonșalant peste o cămașă simplă, curată.“Singurul lucru pe care poţi să-l schimbi în lume eşti tu. Singurul lucru pe care poţi să-l schimbi e realitatea ta.”, Oana Pellea
Mai cool de atât nu se poate.

Video