Steinhardt si Steinhardt

Antz — Tue, 10 Jul 2012 05:02:29 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca domnul Oscar Steinhardt:

Daca vrei sa te imbraci ca domnul Nicolae Steinhardt:

In 1959, Nicolae Steinhardt este invitat la sediul Securitatii, cerandu-i-se sa fie martor al acuzarii în procesul “Noica-Pillat”.
Tatal sau, Oscar Steinhardt, il sfatuieste sa se duca direct cu valiza, fiind convins ca va intra si el la inchisoare. Securistii il santajeaza tocmai cu tatal sau care, ramas fara sprijinul sau, sigur va muri, avand peste 80 de ani. Ii dau 3 zile de gandire. Intors acasa, Oscar Steinhardt il mustra: “Ce-ai mai venit acasa, nenorocitule? Le-ai dat impresia ca sovai, ca poate sa incapa si posibilitatea sa-ti tradezi prietenii. In afaceri, cand spui lasati-ma sa ma gandesc inseamna ca ai si acceptat. Pentru nimic in lume sa nu primesti sa fii martor al acuzarii.”Tot el, cu intelepciunea-i patriarhala ii argumenteaza: “E adevarat ca vei avea zile foarte grele. Dar noptile le vei avea linistite – vei dormi bine. Pe cand daca accepti sa fii martor al acuzarii, vei avea, ce-i drept, zile destul de bune, dar noptile vor fi ingrozitoare. N-o sa mai poti inchide un ochi. O sa trebuiasca sa traiesti numai cu somnifere si calmante; abrutizat si motaind ziua toata, iar noaptea chinuitor de treaz. O sa te perpelesti ca un nebun. Cata-ti de treaba. Hai, nu mai ezita. Trebuie sa faci inchisoare. Mi se rupe si mie inima, dar n-ai incotro. De altfel, chiar daca apari acum ca martor al acuzarii, nu fii prost, dupa sase luni tot te ia. E sigur.”

In 1964, Nicolae Steinhardt iese din inchisoare. Acesta isi aminteste momentul reintalnirii lor: “Pe tata il gasesc in strada, aproape de casa. Il sprijina varul care a venit sa-l scoata la plimbare si la frizer. E mic, necrezut de mic, mult garbovit si face pasi maruntei, dar umbla fara teama si ochii-i sunt vioi. Il iau de bratul drept fara sa ma fi observat si cand intoarce capul ii cer sa nu planga. – Sa plang, zice. Ce-s prost? Ia spune, tu ai mancat ceva astăzi?”
Ultimii trei ani si-i petrec impreuna, intr-o garsoniera din Str. I, Ghica nr.3, din Bucuresti.

Asa tata, asa fiu. Verticalitate morala, forta de carcater si tovarasie pe viata. Cei doi Steinhardt. Oscar si Nicolae. Mai cool decat ei nu se poate.

Barbu Brezianu

Antz — Wed, 11 Apr 2012 06:54:23 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca domnul Brezianu:

In una din cartile doamnei Kerim, despre minunatele intalniri ale domniei sale cu oamenii cei mai frumosi pe langa care am fi putut trece, l-am intalnit pe domnul Barbu Brezianu. Si de cateva zile citim numai despre domnia lui. Interviuri, povesti si intamplari despre un personaj de-o delicatete, cultura si pofta de viata oranduite si splendide!
Unul din cei mai importanţi brincusologi romani, poet, critic de arta, eseist, traducator, memorialist, cu povesti si experiente personale minunate, domnul Brezianu ne-a schimbat nitel. Doar din carti si cuvinte ne-a domolit ritmul, ne-a trimis in muzee (in toiul zilei; am lasat biroul si duse am fost:)), ne-a lasat timp sa ne bucuram de fiecare lucru frumos din aceasta primavara.
Cu ritmul dumnealui superb de a raspunde intrebarilor celorlalti, cu figura dulce si senina, pe care am privit-o indelung din cateva fotografii, cu istoriile atat de pline de duiosie si umor despre prietenii din copilarie si adolescenata: Noica, Acterian, Paleologu, Ionel Jianu, Ionesco, domnul Brezianu ne-a facut sa credem din nou in linistea unei lumi dulci, pasionate de lucruri cu-adevara importante, asa cum nu visam a mai gasi.
Luati-va cateva minute si cititi macar un interviu cu domnia sa. Aici sau aici. Si o sa aveti cel putin o zi frumoasa.
Iar daca nu aveti decat 30 de secunde, gandim ca o sa va bucurati la fel de mult ca noi de amintirea domnului Barbu Brezianu despre reintalnirea cu bunul sau prieten, Ionesco:
„Parcă-l revăzusem alaltăieri. Atât era de spontan, de simplu, de bucuros, de năzdrăvan. Întîi am vorbit la telefon cu el şi pe vremea ceea îl imitam pe Iorga, și el şi noi, am început să graseiem. Bineînţeles, că într-o românească perfectă, neuitată. Şi l-am regăsit pe Eugen la fel de tânăr, cu spiritul, cu mintea, cu vorba. Nu i se urcase câtuşi de puţin la cap faptul că era membru al Academiei franceze, că era jucat pe toate continentele.
Omul de valoare, omul adevărat nu se schimbă. Bucuria de a-l revedea a fost reciprocă. M-a găzduit chiar la el. Şi omul ăsta atât de celebru era de o simplitate… Stătea la etajul şase. Nu avea maşină. Nici bicicletă. Mergea pe jos, cu metroul. Era un om de o autentică omenie, românească, aş spune.”
Mai cool decat domnul Brezianu, nu se poate.

Eroii Romaniei Chic » Noica

Steinhardt si Steinhardt

Barbu Brezianu