În anii 90, se spunea că Ion Rațiu a pierdut alegerile din pricina papionului, pentru că nu eram obișnuiți cu atât de multă eleganță. Ne speria.
Au trecut 24 de ani de atunci și nimic nu ne mai sperie. Nici mârlănia, nici minciuna, nici stridența, nici vulgaritatea.
Ne mai temem doar de ideea că ar putea să vină o vreme în care nimeni să nu mai știe ce înseamnă un boier adevărat. Un domn, un om politic excepțional, un model. Un bărbat care să știe să poarte papion asortat la sumana din pănură. Așa cum purta dl. Ion Ratiu pe vremea confruntărilor politice pentru primele alegeri libere. Acum 24 de ani.
Mai cool de atât nu se poate!

Papion pentru ținuta de zi, la dl. Rațiu. Pantalon cu rejansă, fără găici pentru curea și cămașă cu două tonuri mai închise decât culoarea costumului englezesc.
Dl. Coposu poartă un sacou din catifea groasă, maletă din cașmir și pantaloni în dungi.
E ora prânzului, iar cei doi vechi amici și admiratori fără cusur ai democrației stau complice unul lângă celălalt. Vă puteți imagina eleganța discuției dintre domniile lor?
Mai cool de atât nu se poate!

Daca vrei sa te imbraci ca doamna Martha Bibescu:

rochie din dantela si satin
carte Catherine-Paris, de Martha Bibescu

O dimineata de primavara eleganta, la Palatul Mogosoaia, cu mitica Martha Bibescu, “fashion-icon” avant la lettre. In intimitatea matinala a unui personaj care inspira si azi generatii de doamne si domnite in cautare de detalii chic, de atitudini de “femme fatale”, de trucuri de “putere cu manusi de catifea si delicatete de matase”.
Martha-printesa Bibescu a fost romanciera, poeta, autoare de memoralistica, om politic de mare noblete si spirit, cu relatii uimitoare in cercurile politice europene si americane: „Inrudita cu Asquith, seful partidului liberal din Marea Britanie (a carui fiica se casatorise cu Antoine Bibescu), scriitoarea a intretinut relatii stranse si cu Ramsay Mac Donald, fost de mai multe ori prim-ministru al Angliei. (…) I-a cunoscut pe Winston Churchill, Anthony Eden, Neville Chamberlain, iar Sir Samuel Hoare a fost oaspetele ei la Mogosoaia”, scria Ma­ria Braescu, in teza sa de doctorat.
I-a cunoscut şi pe Roosevelt si pe Mussolini, la ei acasa. Si-a exprimat opiniile politice, despre vremurile pe care le-a trait si oamenii pe care i-a cunoscut, cu mult curaj, sinceritate si verva. A fascinat generatii de admiratori de frumos si remarcabil si o mai face inca, cu cel putin la fel de multa forta.
Si ieri, si azi, atat de cool.

Prima amantă a lui Carol al II-lea, care a îngrozit politichia românească de după primul razboi mondial a fost o elevă de liceu. Numele ei e Maria Martini, relaţia ei cu moştenitorul tronului a durat 3 ani şi se pare că din această poveste de dragoste s-a născut şi o fetiţă.
Şi în timpul mariajului cu Zizi Lambrino, se pare că prinţul Carol a avut ţiitoare, “fetiţe”pe care aghiotantul lui le ducea până în camera viitorului rege.

Carol II si Zizi Lambrino

În 1923, Carol al II-lea o cunoaşte pe Magda Lupescu,o roşcată cu ochii verzi, plină de şarm şi foarte…căsătorită. Divorţează rapid de soţul ei şi devine amanta, curtezana Regelui-Playboy.

După o călătorie la Londra, Carol al II lea rămâne la Paris unde e aşteptat de Lupeasca. De la Paris trimite o scrisoare în care anunţa că renunţă la tron, pentru femeia vieţii lui.

Decade din drepturile monarhice şi la câţiva ani îşi vrea tronul înapoi. I se acceptă revenirea cu condiţia să nu vină cu Elena Lupescu. Dar amanta nu rămâne departe de iubitul ei rege şi vine lângă el, scandalizând Bucureştii şi ţară.


În 1940, Carol al II-lea abdică iar in 1947 cei doi se căsătoresc.

Din acel moment devine cea mai iubită actriţă de teatru din Franţa.

I se spunea la Paris de către cei cu care lucra “porte-bonheur”, pentru că orice piesă, orice spectacol cu ea cap de afiş, avea un succes teribil la public.
Era regina recunoscută a teatrului bulevardier, fiind supranumită “Notre-Dame du Théâtre”. Avea energie, dragălăşenie, sex-appeal şi accent românesc. Toate, au făcut-o să cucerească iremediabil publicul francez.

Talentul i-a fost descoperit încă de la 11 de ani de către unchiul ei, actorul Ion Niculescu, acesta profeţind succesul ei de mai târziu. Urmează Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti. I-au fost profesori Nottara şi Aristitzza Romanescu. La 16 ani joacă prima dată pe scena Naţionalului, înlocuind o actriţă care se îmbolnăvise subit. Cariera ei spectaculoasă începe din acel moment. “Când apărea Elvira Popescu pe scenă, un fluid magnetic străbătea sala. Orice piesă, oricât de slabă, căpăta viaţă şi orice spectacol începea să strălucească. Spectatorii nu o lăsau să plece de pe scenă, iar aplauzele şi bisurile nu mai conteneau “, scria Jerzy Toeplitz.
Avea numai 25 de ani, în 1919, când a fost numită directoare artistică a Teatrului Excelsior. Înfiinţează Teatrul Mic în 1921, pe care îl conduce în paralel cu Excelsior. În tot acest timp nu renunţă la actorie. Şi în Franţa va conduce mai trâziu Theatre de Paris şi Theatre de Marigny.

A jucat în nenumărate filme, primul fiind “Războiul de independenţă” al lui Aristide Demetriade, din 1912.

La Paris i-a avut parteneri pe Claudia Cardinale şi Alain Delon. Totuşi, adevăratul succes l-a avut în teatru.

A câştigat Premiul Moliѐre pentru cea mai bună actriţă, acordat de Asociaţia Actorilor Francezi şi de două ori Legiunea de Onoare, una dintre cele mai mari distincţii ale statului francez.
“Un pahar de şampanie cu lacrimi la final”, aşa o descria dramaturgul Tristan Bernard pe Elvire Popesco.

Viaţa ei amoroasă era motiv de bârfă în Bucureştiul anilor douăzeci şi Parisul interbelic.
Se spune că însuşi regele Ferdinand a oftat după Elvira Popescu, fără speranţă însă.
A fost măritată de trei ori: cu actorul de comedie Aurel Athanasescu cu care a avut şi o fiică, Tatiana, apoi cu politicianul Ion Manolescu-Strunga, Ministrul Industriei şi Comerţului, şi cu contele Maximilien Sebastien Foy.
Louis Verneuil, cel care a adus-o în Franţa, se spune că a fost mulţi ani amantul ei. Acesta s-a sinucis se pare, din cauza ei.

A fost fascinantă pentru toată lumea care a avut şansa să o cunoască. Pe scenă sau în afara ei. În anii 30 avea o proprietate superbă la Mézy, în Yvelines unde aduna întreaga avangardă literară şi artistică, alături de cei din “la bonne société” a Franţei.

În anii 80, deşi avea deja o vârstă înaintată (s-a născut in 1894), ţinea un salon pe Avenue Foch. Toţi membrii celebri ai Academiei Franceze veneau la ea în salon: André Roussin, amantul ei, Louis Verneuil; finanţistul Guy de Rothschild, Sascha Guitry, Jacques Chirac, Pierre Cardin, Pierre Mondy, Valery Giscard d’Estaing, actori consacraţi, tinere speranţe, toţi veneau cu braţele pline de cutii de ciocolată. Toată clasa politică, de la dreapta, la stânga.

O adevărată forţă a naturii, inimitabila Elvire Popesco, pe numele ei adevărat Elvira Popescu, a fost cea care s-a impus rapid şi în România şi în Franţa. Prin exotism,, dezinvoltură, mister, vigoare şi talent. Foarte mult talent. A reuşit să transforme accentul românesc în “trademark” personal. Calcul de marketing sau fidelitate pentru originile ei româneşti? Nu contează. Succesul ei e colosal şi credem că mai cool de atât nu se poate! Chapeau bas, Madame Popescu!

Un singur lucru ştim sigur. Cine e mai discret. E clar că dna.Nina, nu?

Am văzut-o în public de foarte puţine ori. Cu aceeaşi coafură de culoarea mierii, cu ochelarii mari-muscă, cu rame metalice şi mereu asortată cu ţinuta impecabilă a soţului ei.

Ştie să-l îmbrace, să-l completeze, să-l ridice. Îhm? Discret, mereu la braţul lui stâng.

Doamna Nina iubeşte bejurile, camelurile şi câte un accent de culoare. Nu-i e frică să poarte animal print (rrrr) şi arată superchic şi într-un deux- pieces prea clasic, în alb şi negru, mai degrabă moscovit-like decât Chanel-tribute.

Tare am vrea să ştim! Cum e dragostea după 60 de ani împreună? Atunci când unul zâmbeşte tuturor, iar celălalt nu vrea deloc să-şi împartă viaţa cu cei mulţi. Doar cu …Nelu?! Oare aşa îi spune soţului, când sunt doar ei doi?

Doamna Nina cea discretă. Mai cool de atât, nu se poate.