Eroii Romaniei Chic » premiera

Sarmisa Bilcescu

Antz — Wed, 31 Oct 2012 06:01:12 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca rafinata si curajoasa domnisoara Bilcescu:

Un profil incantator, cu barbia usor in sus, nas drept, semn de caracter cutezator, privire curata si detaliu chic al unei brose- Camee discrete, care intregeste elegant starea unei imagini vechi de 120 de ani.
Domnisoara cu gat lung si buze bine conturate este Sarmisa Bilcescu, un personaj care avea sa schimbe mentalitati pariziene si sa deschida drumul unor generatii de avocate aprige, feminine, destepte si foarte pasionate de profesia lor. Doamna Sarmisa a fost prima romanca avocat, prima femeie din Europa si din istoria Universitatii Sorbona care a obtinut licenta in drept si prima femeie din lume Doctor in Drept. Performante incredibile, in vremuri deloc usoare pentru domnisoarele cu ambitii, cateva zeci de ani inainte de Miscarea Sufragetelor…
Povestea Sarmisei incepe in primavara anului 1867, in familia unui sef al Controlului de Finante din vremea domnitorului Barbu Stirbei, Dumitru Bilcescu.
In 1884, curajoasa si studioasa domnisoara Bilcescu se inscrie la Facultatea de Drept din Paris, fiind prima femeie care se voia sa urmeze cursurile acestei prestigioase scoli de stiinte juridice.
In vremuri in care lumea vorbea convinsa de “antinomia intre termenul student si femeie” sau tinea prelegeri clare si fara dubii despre “inteligenta unei femei, care este in primul rand frumusetea sa”, rafinata domnisoara Sarmisa apare in fata profesorilor francezi care-i fac “o primire glaciala” si care, in prima faza, vor sa refuze candidatura tinerei. Mama domnisoarei, insa, este alaturi de fiica sa si-l infrunta pe secretarul facultatii cu o replica, care avea sa faca istorie: « Cum, domnule, intr-o tara in care este scris pana si pe usile inchisorilor: Libertate, Egalitate, Fraternitate, dvs impiedicati o tanara sa se instruiasca, doar pentru ca este femeie?»
Cu toata reticenta lor, scortosii profesori nu se pot opune ambitiei si recunosc performanta si inteligenta romancei, iar Sarmisa este admisa. “Primirea din partea studentilor a fost cu facuta cu foarte mult respect” , isi amintea doamna Sarmisa, ani buni dupa istoricul eveniment.
3 ani mai tarziu, Sarmisa Bilcescu obtine licenta in Stiinte Juridice si se inscrie si la doctorat, cu tema “De la condition légale de la mère”, fiind prima femeie din Europa care obtine un doctorat in drept. Dar lupta domniei sale nu avea sa se opreasca aici pentru ca, intoarsa in tara, nici romanii nu vor sa o lase sa profeseze.
In 1891, la 4 ani de la obtinerea licentei, ca urmare a unei campanii initiate de renumitul jurist roman Constantin Dissescu, Sarmisa Bilcescu este admisa in Baroul Ilfov, prezidat in acea perioada de renumitul om politic, Take Ionescu.
La 6 ani dupa admiterea in barou, domnsioara Bilcescu se indragosteste, se casatoreste cu Constantin Alimanisteanu si decide sa se dedice familiei, retragandu-se din avocatura. A devenit foarte activa in cercurile feministe bucurestene, a fost printre fondatoarele Societatii Domnisoarelor Romane si a luptat pentru cresterea gradului de educatie a tinerelor sale compatrioate. Le-a incurajat pe fiecare dintre ele sa-si urmeze visele, sa conteste regulile absurde si sa nu renunte niciodata la dorintele lor. O duduie minunata, care ne inspira si azi. Doamna Sarmisa cea cool.

Femeia in rosu si oamenii lui Scarface

Antz — Sat, 03 Mar 2012 09:45:18 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca Ana Cumpanas:

Este perioada din istoria Americii cea mai plină de scandaluri, legende urbane, crime, petreceri deşănţate, prohibiţie şi poveşti cu gangsteri, răzbunări, amantlâcuri.
Anii interbelici de peste Ocean fascinează dintotdeauna şi scriitori, regizori, actori construiesc mereu noi poveşti despre cele mai surprinzătoare şi carismatice personaje ale acelei perioade: de la staruri de Hollywood, la moguli media şi artişti până la gangsterii care au devenit simboluri mondiale ale aventurii, curajului inconştient şi răzbunărilor sângeroase.
Toţi am auzit de Al Capone, Bugsy, John Dillinger sau Lucky Luciano, dar nu multă lume ştie că istoria mafiotă a prohibiţiei americane este populată şi de …români!
Femeia în roşu, Ana din Comloşul Mare – trădătoarea lui John Dillinger
Pe 22 iulie 1934, FBI-ul îl executa pe John Dillinger, unul din cei mai temuţi gangsteri din Chicago, la ieşirea din cinematograful Biograph. E împuşcat cu 3 focuri de armă, iar imaginea cu el zăcând fără suflare pe caldarâmul din faţa sălii de cinema face înconjurul lumii.

În scurt timp, apar şi poveştile legate de sfârşitul mafiotului. De unde ştia FBI-ul că John va fi la Biograph? Şi cum au aflat poliţiştii că la cinema va fi adevăratul John şi nu una din numeroasele lui sosii? Ana e vinovată! Femeia în rochie roşie, care l-a însoţit pe mafiot la locul crimei şi l-a aruncat pe John în mâinile FBI-ului era Ana Cumpănaş, o româncă din Comloşul Mare, ajunsă madame cu bordel în America, o femeie superbă, puternică, ambiţioasă şi foarte bogată.

De ce l-a turnat Ana FBI-ului? Aceasta este o întrebare care încă mai macină minţile iubitorilor de poveşti extraordinare interbelice.
Întoarsă în ţară, românca a declarat unui ziar american că l-a trădat pe John pentru bani. Dar cunoscuţii “femeii în roşu” (purta rochia roşie exact în ziua execuţiei lui Dillinger, acesta fiind semnul pe care Ana l-a dat FBI-ului, că cel de lângă ea e John şi nu o sosie de-a gangsterului) ştiau că Ana n-avea nevoie de bani. Era una din cele mai influente femei din Chicago, avea o reţea de prostituţie foarte profitabilă şi un bordel unde veneau toţi interlopii perioadei. Era protejata lui Al Capone şi ultimul lucru care ar fi putut s-o facă să colaboreze cu FBI-ul, ar fi fost “o mână de crăiţari”.
Amatorii de intrigi romanţioase speculează că Ana era foarte geloasă pe Dillinger şi că a fost de fapt o trădare pasională. Se pare că în lunile de dinainte de împuşcarea lui John, Ana s-ar fi îndrăgostit de clientul ei, care nu o preţuia de-ajuns.

Ana si Polly Hamilton, iubita lui Dillinger
Se spune chiar că fiul ei rămas în America, Steve, nu era copilul lui Ciolac, soţul care a urmat-o în aventura emigrarii în 1914, ci al lui John Dillinger.
În 1936, Ana Cumpănaş este expulzată din America şi revine în ţară, la Timişoara, cu o avere frumuşică. Aici se îndrăgosteşte de un bărbat mult mai tânăr care o părăseşte după ce-i toacă toţi banii.

Toată viaţa ei s-a temut de răzbunarea găştii lui Dillinger. Şi se pare că de mâna mafioţilor şi-a găsit şi sfârşitul. Pe 25 aprilie 1947, “femeia în roşu” a fost găsită moartă, cu o andrea înfiptă în cap. Cea mai bogată româncă din Chicago, prietena lui Dillinger şi a lui Al Capone a fost îngropată la cimitirul săracilor.
Românii lui Scarface
Alphonse Gabriel Capone s-a născut în 1899, în familia unui frizer şi a unei croitorese, originari din sudul Italiei .

În 1921, Capone a intrat în banda numită Chicago Outfit şi, de-a lungul epocii prohibiţiei, prezenţa sa la Chicago a aruncat oraşul în răfuieli, lupte de stradă şi violenţe pe care nu le mai cunoscuse până atunci.
Puţină lume ştie însă că în banda lui Capone au fost mai mulţi români din Ardeal. într-o monografie a comunei Cârţişoara, judeţul Sibiu, Traian Cânduleţ povestea că unii din cei mai importanţi români din banda gangserului din Chicago au fost: Filimon Folea, Ieronim Budac şi Ioan Blendea. Toţi au lucrat pentru Al Capone, producând şi făcând contrabandă cu alcool. Blendea povestea că ascundea băutura în pereţii unei biblii, pe care o căra cu el, ca să nu fie prins de Poliţie.
Vedeta românilor din gaşca lui Capone a fost însă Ieronim Budac, care a fost şi unul din şoferii de încredere ai şefului Al.

Ieronim a fost dintotdeauna un aventurier, intrând de mic în banda faimosului haiduc Andrei Budac, cu care a cutreierat munţii, până la plecarea în America, în 1918.
L-a cunoscut pe Capone, când acesta a venit să deguste nişte ţuică făcută de român şi încet-încet i-a câştigat încrederea gangsetrului şi a devenit chiar unul din şoferii lui, cărând whiskey cu camionul pentru reţeaua lui Scarface.

Ieronim a fost arestat de mai multe ori, până la urmă s-a întors în ţară şi se pare că pe perioada detenţiei lui Capone, a ţinut şi o corespondenţă cu fostul lui boss.
Chiar înainte de al doilea război mondial, Ieronim a fost ales primar liberal în Cârţişoara, iar după venirea comuniştilor, toată averea lui a fost confiscată.

The Kid, avocatul gangsterilor

Avocatul celebrului gangster Al Capone, Hiram Z. Mendow a fost şi el fiul unui imigrant român. A practicat avocatura până la 100 de ani şi a mai avut clienţi şi alti gangsteri cunoscuţi în anii ’30. A mers pentru prima dată la muncă la vârsta de şase ani, fiind vânzător de ziare şi lustragiu. Mai târziu, s-a angajat la un ziar şi a scris o carte în timpul Prohibiţiei, initulată “Cum să faci vin acasă”.
Toată viaţa l-au urmărit speculaţiile despre legăturile sale cu clanurile de gangsteri, mai ales cu Al Capone (care îl numea cu duioşie pe avocatul său, The Kid) şi el a replicat mereu: “Gangsterii au avut întotdeauna nevoie de ajutorul meu. Niciodată n-am avut eu nevoie de ajutorul lor, aşa că nici n-aveam de ce să-l cer şi să mă încurc cu ei ».

Mama- contrabandist a actorului de Oscar, Jack Gilford

Jack Gilford, actorul care a câştigat un Oscar pentru rol secundar în 1973, pentru filmul ”Save the Tiger” a avut o copilărie grea şi plină de aventuri. S-a născut într-o familie săracă de emigranţi români şi a rămas la o vârstă fragedă făra tată. Dar mama lui, Sofia, a fost o femeie puternică şi întreprinzătoare şi în anii 30 a devenit una din importantele contrabandiste cu alcool, românce, din New York.
Scenaristul favorit al lui David Lynch, Barry Gifford, fiul unui contrabandist român, din gaşca lui Bugsy

Barry Gifford este unul dintre cei mai prolifici scriitori americani contemporani. Este, de asemenea, şi unul din cei mai cunoscuţi scenarişti de la Hollywood, fiind colaboratorul favorit al lui David Lynch ( au facut împreună filmele Wild at Heart şi Lost Highway).
Barry Gifford s-a nascut într-o cameră de hotel în Chicago, în 1946, unde tatăl său, gangster român din gang-ul celebrului “Bugsy” Siegel, se ascundea de poliţie.

În 2003, Gifford a venit în România, în căutarea originilor familiei sale şi împreună cu regizorul şi scenaristul Lucian Georgescu au plecat într-un road trip prin Bucovina. Această călătorie a devenit punctul de plecare al filmului “Tatăl fantomă”, primul lungmetraj al lui Georgescu, un film cu Marcel Iureş (în primul său rol comic de prim-plan), Mariana Mihuţ şi Victor Rebengiuc (împreună din nou în acelaşi film, după 30 de ani), care va rula în cinematografele din ţară începând cu 2 martie.

Fotografii, regizorul şi blonda (I)

Antz — Mon, 12 Dec 2011 21:08:35 +0000

Dacă vrei să te îmbraci ca Ion Florea sau Marilyn:

Marilyn Monroe by John Florea

Blonda supremă, amanta preferată a preşedintelui, sex simbolul unei generaţii.
Când Marilyn a apărut în 1962, într-o rochie prea mulată, prea transparentă, cântând prea lasciv “Happy Birthday Mr. President”, lumea întreagă înţelegea că diva platinată este de neînvins.

S-a născut să cucerească şi avea o lume la picioare. Foarte puţini, doar apropiaţii ştiau că avea cariera în pericol, cei de la 20th Century Fox fiind la o semnătură distanţă de a-i desfiinţa contractul de muncă.
Marilyn ştia că urma să fie mazilită şi avea să arate tuturor cât este de puternică. Şi asta cu ajutorul unei campanii de imagine construite împreună cu cei mai buni prieteni: o mână de fotografi personali. Printre care 2 români: John Florea şi Andre de Dienes.
Ei fuseseră alături de divă încă de la începuturile ei la Hollywood şi împreuna cu Ion/Jean Negulesco erau gaşca de cei 3 români care au marcat cariera celui mai puternic icon al Cetăţii Filmului: Marilyn Monroe.

Andre de Dienes a dezvăluit-o lumii pe Marilyn – trupul
Andrei Dedieni, cunoscut la Hollywood ca Andre de Dienes a fost primul fotograf oficial al lui Marilyn.
A plecat din România, de la Turia (Covasna) când avea 15 ani, după ce mama lui s-a sinucis. Rămas orfan, a început să bată Europa în lung şi-n lat, de cele mai multe ori pe jos. După vreo 2 ani de pribegie a ajuns în Nordul Africii, în Tunisia . Aici a fost cărăuş, translator, bucătar, scriitor de scrisori pentru cei care nu ştiau carte şi a învăţat să picteze de la un artist local. În aceeaşi perioadă primeşte şi primul său aparat de fotografiat.

În 1933, de Dienes ajunge la Paris să studieze artele frumoase. Pasiunea lui pentru fotografie îi dă o pâine şi lucrează pentru mai multe publicaţii şi edituri franceze.
Când împlineşte 25 de ani, în 1938, Andre pleacă la New York şi aici devine unul din cei mai importanţi fotografi de modă şi lifestyle ai perioadei, colaborând cu Esquire, Vogue, Life şi Montgomery Ward.
O cunoaşte pe Marilyn în 1945, când actriţa avea numai 19 ani şi doar visa la o carieră de starletă.
“Când a intrat la mine în bungallow, nu mi-am mai putut desprinde ochii de la ea. Am înţeles că fata asta avea ceva excepţional. Am văzut ca avea verighetă, dar mi-a spus că soţul ei e un marinar, mereu pe drumuri şi că sunt deja în divorţ. Că visează doar să devină un model celebru. Adevărul era că îmi doream foarte mult să o fotografiez dar şi că o doream şi mai mult pe ea. Punct.”, povestea de Dienes în memoriile sale.

Marilyn by de Dienes
De Dienes începe o poveste de dragoste cu Norma Jean şi pleacă împreună într-o călătorie de 5 săptămâni prin California, Nevada, New Mexico. În această perioadă, viitoarea Marilyn Monroe pozează mereu pentru iubitul ei, ani mai târziu, instantaneele prinse de Dienes şi imaginile nud ale Normei Jean fiind considerate unele din cele mai reuşite fotografii ale artistei.

Marilyn by Andre de Dienes

De Dienes a încurajat-o pe Marilyn să-şi urmeze visele şi a ajutat-o să-şi înţeleagă harul. A cerut-o în căsătorie, a primit un “nu” drăgălaş şi povestea lor de dragoste pasională a ajuns repede la un final. Dar cei doi au rămas apropiaţi şi au colaborat până în 1955.

John Florea a inventat-o pe Marilyn- blonda

John Florea şi Marilyn

S-a născut pe drum spre America în familia unor emigranţi români care plecaseră în 1916 de undeva de lângă Paşcani.
În 1941, în timp ce Florea developa nişte fotografii pentru revista Life, avea loc atacul de la Pearl Harbor. John (Ionuţ, cum îi spunea mama lui) a plecat pe front şi a devenit unul din cei mai importanţi foto-corespondenţi de război pe care i-a avut America.

După victoria aliaţilor, John Florea s-a întors la Hollywood unde şi-a continuat cariera de fotograf de cinema şi mondenităţi.
În 1951, prin intermediul colegului lui, de Dienes, Florea o întâlneşte pe Marilyn. Tânăra Norma Jean primise deja numele celebru şi avusese câteva apariţii scurte în unele succese cinematografice.
Marilyn jucase cu Bette Davis în “All About Eve” şi apăruse pe marele ecran cu o nuanţă de par blond, auriu-miere.

Marilyn by Florea

Când a fost invitată să dea un premiu la Oscar, în acelaşi an, pentru “Cel mai bun sunet”, John i-a zis celei ce avea să devină sex- simbolul absolut al mileniului trecut, să se platineze. Să devină “model blond”. Iar Marilyn l-a ascultat şi aşa a devenit pentru întreaga lume „blonda absolută”.
Va urma…