1939. Iuliu Maniu are 66 de ani. Elegant, dupa uzantele vremii, impecabil, cu tinuta dreapta, cu o tigara intre buze, priveste inainte. Se afla la Badacin, satul in care s-a nascut si de care este legata intreaga istoria a dinastiei Maniu, de oameni luminati si buni pentru tara. Sta la umbra “gorunului din varful viei”. Oare la ce se gandeste? La situatia politica internationala grava, la cea romaneasca, unde peste mai putin de un an avea sa se instaureze statul national-legionar? Sau poate la familie, la copilaria fericita, fara griji, la parintii Clara si Ioan Maniu…
Nu stim si n-o sa stim niciodata, dar Sfinxul, cum ii spun consatenii sai, mandri de el si faptele sale, ne impresioneaza prin prezenta sa nobila, prin destinul sau plin de dramatism, de nazuinte, de ambitii, de infaptuiri.
Peste 8 ani istoria Romaniei avea sa fie bulversata si Maniu arestat. In 1953 moare in inchisoarea de la Sighet.
Iuliu Maniu a fost artizan al Marii Uniri de la 1 decembrie 1918, ales pe 2 decembrie 1918 presedinte al Consiliului Dirigent in guvernul provizoriu al Transilvaniei, prim-ministru in 3 guverne national-taraniste, presedinte al Partidului National si National-Taranesc si simbol al luptei anticomuniste dupa 1944.

sursa 1
sursa 2