Dacă vrei să te îmbraci ca miss Nadia:
 
etola din vizon
lenjerie fina “Kiki de Montparnasse”
ciorapi retro “Lauren”

Meet Nadia Gray.

Uitaţi-vă bine la ea. La imaginea care a făcut istorie la Cinecitta, după ce actriţa s-a dezbrăcat în “La Dolce Vita”. A aruncat vizonul, perlele, sutienul, rochia, pantofii, ciorapii, a pus iar vizonul, a dat jos şi furoul din dantelă, dar Marcello i-a luat vizonul…

Nadia din filmul lui Fellini e Nadia Kujnir-Herescu. S-a născut la Bucureşti, în 1923 într-o familie româno-rusă.

La 15 ani debutează pe scena de la Majestic.

La toate spectacolele ei venea mereu un scriitor de succes, un tip înalt, frumos şi foarte sensibil: Ionel Teodoreanu.

„Era în timpul războiului, când pe scena teatrului din pasajul Majestic apărea un exemplar de lux al frumuseţii feminine. Vederea ei, ca o lovitură de trăsnet pentru vestitul curtezan, a fost fatală. Din clipa când a văzut-o, el n-a mai avut linişte şi somn, pentru că toate încercările de a se apropia de femeia devenită a visurilor şi a destinului, cum zicea, i-au fost zădărnicite. Mesajele trimise prin scrisori, versuri şi buchete de flori au rămas fără efect şi total ignorate. Îndrăgostitul se plângea acum cu amărăciune prietenilor şi prietenelor, fără cea mai mica jenă.
De la această nereuşită, care l-a costat mult, Ionel Teodoreanu a început să fie văzut în faţa paharului, el, care se delimita totdeauna de aura bahică a bunului sau frate Păstorel, şi la masă nu bea decât rar o sută de grame de vin îndoit cu apă”.

Dl. Teodoreanu a dat in patima băuturii, dar Nadia n-avea ce-i face. Ea avea ochi pentru altcineva…Pentru pilotul “Bâzu” Cantantacuzino, fiul Mărucăi Enescu un tip flamboiant,  înnebunit după viteză, tenis, hockey, petreceri şi lumea bună a Bucureştilor.

Familia Nadiei, Herescu era descendentă a vechei aristocraţii basarabene care a dat culturii romane şi un mare cronicar: episcopul Dosoftei Herescu. Dar familia mare şi mândra a Cantacuzinilor nu a fost de acord ca Bâzu să-şi ia ca a treia nevastă o fiică a unui neam de boier mai mic şi mai puţin important.

Lui Bâzu însă, nu i-a păsat. Şi-a înfruntat rudele şi s-a căsătorit cu iubita lui mai tânără cu 18 ani.

Imediat după război, Bâzu a devenit pilotul Anei Pauker şi a ajutat mulţi membri ai elitei financiare şi culturale româneşti să emigreze. În 1946 decide să-şi trimită tânăra soţie în Italia, la Milano şi un an mai târziu părăseşte şi el România.

Cei doi soţi se stabilesc în Franţa, iar Nadia debutează ca actriţă de film cu “L’inconnu d’un soir” şi “Monseigneur”.

În 1960, toată lumea aude de Nadia, după una din cele mai senzuale,mai rafinate şi mai aplaudate scene de striptease din istoria cinematografiei.

Nadia şi Bâzu divorţează, Bâzu moare în exil,la Madrid, iar Nadia îşi continuă drumul spre Holywood. Se recăsătoreşte cu un britanic, Gray, tatăl actriţei din Dallas, Linda Gray.

În anii ’60, familia Gray pleacă în California, iar românca plină de poveşti spectaculoase nu trece neobservată la Hollywood.

În 1961 apare în Mr. Topaze” cu Peter Sellers, în 1962 joacă în “Candide” cu Jean-Pierre Cassel, în 1967 în “The Naked Runner” cu Frank Sinatra şi în “Two for the Road” cu Audrey Hepburn.

În 1967, Nadia renunţă la film, chiar în vârful carierei.Pentru dragoste…Decide să divorţeze de Gray şi să devină soţia unui avocat new-yorkez şi se mută împreună cu el în Manhattan. Aici devine gazdă într-unul din cele mai exclusiviste cluburi din New York, dă party-uri spectaculoase şi mai apare în show-uri de TV sau de radio.

Nadia a murit în 1994, la 70 ani şi New York Times-ul i-a scris epitaful.

Mai cool de atât, nu se poate!

Alice Cocea s-a născut la Sinaia în 1897 şi de foarte mică a spus familiei că ea vrea sa devină mai celebră decât Sarah Bernhardt.
Copila a avut acces la cei mai buni profesori de artă dramatică şi canto din acea perioadă şi la 8-9 ani pleacă împreună cu mama şi sora ei la Paris, unde locuiesc toată viaţa lor, tatăl rămânând în ţară, ca general în armata română.
Alice a debutat, foarte tânără, alături de Sacha Guitry, într-o piesă de bulevard, Scandale à Deauville (Deauville era una dintre staţiunile balneare la modă). Succesul i-a asigurat cariera, timp de aproape 40 de ani, la multe dintre cele mai cunoscute teatre pariziene.

În 1918, după studii la Conservatorul de Muzică, joacă în Phi-Phi şi face celebru refrenul „cest une gamine charmante“. În acelaşi an, joacă alături de Maurice Chevalier în Dédé şi astfel îşi câştigă notorietatea şi ca artistă de comedie de boulevard.
Începe o carieră de artistă şi de socialite care marchează toata istoria interbelică mondenă a Parisului, toate jurnalele vremii vorbind despre şarmul, eleganţa sau penthouse-ul art deco decorat cu blănuri uriaşe de urs polar, parchet alb lăcuit, oglinzi şi mătăsuri verde-padure.

Apartamentul domnisoarei Cocea

În 1926, Alice se căsătoreşte cu contele Stanislas de la Rochefoucauld, Duc de Bisaccia, membrul uneia din cele mai puternice familii aristocratice franceze şi Colette este martoră la nuntă.
Familia Rochefoucauld nu vede cu ochi buni mariajul şi Alice nu este acceptată niciodată de rudele contelui. După 5 ani de “menaj nu chiar exemplar”, contesa Alice de la Rochefoucauld divorţează.
În perioada divorţului, Alice are o aventură amoroasă cu Victor Point, conducătorul expediţiei Citroen în Asia, care a refăcut drumul mătăsii şi tot traseul lui Marco Polo.

Alice Cocea si Victor Point
Relaţia cu Victor e foarte agitată, Alice declarând „am fost ameţită de dragoste şi de violenţa pasiunii“. Relaţia dintre cei doi s-a încheiat când Victor s-a sinucis după o ceartă cu Alisa.
Scandalul a fost enorm, numele lui Alice Cocéa apărând în toate ziarele, camarazii lui Victor ameninţând că o vor împuşca chiar pe scenă în caz că va îndrăzni să-şi reia cariera.
Frumoasa actriţă visează cinema “vorbit”, dar ştie că are nevoie de ore de pregatire ca să poată vorbi în manieră cuceritoare pentru ecran.
Aşa că îşi continuă cariera de comediantă muzicală unde îşi poate expune garderoba incredibilă Maggy Rouff şi Cristobal Balenciaga (rochia creată de el pentru “Histoire de Rire” e expusă azi la muzeul Balenciaga din Guetaria).


După 1930, Alice Cocéa isi incepe cariera în cinematograf, interpretând roluri de cochetă – Mon gosse de père (Puştiul de taică-meu) în 1930, Atout cœur (Asul de amor) şi Marions-nous (Hai să ne căsătorim) în 1931, Nicole et sa vertu (Nicole şi virtutea ei) în 1932, Le greluchon délicat (Iubiţelul delicat).

În 1934, Alice renunţă definitiv la teatru, plecând să-şi încerce norocul la Berlin. Ca să-şi facă reclamă, îşi înscenează o sinucidere. Berlinezii nu-i iau în serios „sinuciderea“ şi madame Cocéa revine la Paris, unde, alături de impresarul Roger Capgras (1900-1963), fost director al unei firme de import-export, preia conducerea cunoscutului Théâtre des Ambassadeurs, într-o piesă ce va deveni clasică, Les enfants terribles a lui Jean Cocteau.
După al doilea război mondial, cariera lui Alice nu va mai fi la fel de flamboiantă, dar tot Parisul îşi amintea de rochiile incredibile, petrecerile, aventurile şi şlagărele pe care românca le-a făcut celebre în anii nebuni ai Parisului.

În 1982, revista Le Crapouillot a trecut-o pe Alisa pe lista celor mai celebre Femmes Fatales ale secolului 20, alături de Wallis Simpson, Christine Keller (scandalul “Profumo”), Mary Jo Kopechne (afacerea “Kennedy”) şi Clara Petacci (amanta lui Mussolini).
Mai cool şi mai picant decât Alisa, nu se poate, nos chers…

Dacă vrei să te îmbraci ca Ion Florea sau Marilyn:

Marilyn Monroe by John Florea

Blonda supremă, amanta preferată a preşedintelui, sex simbolul unei generaţii.
Când Marilyn a apărut în 1962, într-o rochie prea mulată, prea transparentă, cântând prea lasciv “Happy Birthday Mr. President”, lumea întreagă înţelegea că diva platinată este de neînvins.

S-a născut să cucerească şi avea o lume la picioare. Foarte puţini, doar apropiaţii ştiau că avea cariera în pericol, cei de la 20th Century Fox fiind la o semnătură distanţă de a-i desfiinţa contractul de muncă.
Marilyn ştia că urma să fie mazilită şi avea să arate tuturor cât este de puternică. Şi asta cu ajutorul unei campanii de imagine construite împreună cu cei mai buni prieteni: o mână de fotografi personali. Printre care 2 români: John Florea şi Andre de Dienes.
Ei fuseseră alături de divă încă de la începuturile ei la Hollywood şi împreuna cu Ion/Jean Negulesco erau gaşca de cei 3 români care au marcat cariera celui mai puternic icon al Cetăţii Filmului: Marilyn Monroe.

Andre de Dienes a dezvăluit-o lumii pe Marilyn – trupul
Andrei Dedieni, cunoscut la Hollywood ca Andre de Dienes a fost primul fotograf oficial al lui Marilyn.
A plecat din România, de la Turia (Covasna) când avea 15 ani, după ce mama lui s-a sinucis. Rămas orfan, a început să bată Europa în lung şi-n lat, de cele mai multe ori pe jos. După vreo 2 ani de pribegie a ajuns în Nordul Africii, în Tunisia . Aici a fost cărăuş, translator, bucătar, scriitor de scrisori pentru cei care nu ştiau carte şi a învăţat să picteze de la un artist local. În aceeaşi perioadă primeşte şi primul său aparat de fotografiat.

În 1933, de Dienes ajunge la Paris să studieze artele frumoase. Pasiunea lui pentru fotografie îi dă o pâine şi lucrează pentru mai multe publicaţii şi edituri franceze.
Când împlineşte 25 de ani, în 1938, Andre pleacă la New York şi aici devine unul din cei mai importanţi fotografi de modă şi lifestyle ai perioadei, colaborând cu Esquire, Vogue, Life şi Montgomery Ward.
O cunoaşte pe Marilyn în 1945, când actriţa avea numai 19 ani şi doar visa la o carieră de starletă.
“Când a intrat la mine în bungallow, nu mi-am mai putut desprinde ochii de la ea. Am înţeles că fata asta avea ceva excepţional. Am văzut ca avea verighetă, dar mi-a spus că soţul ei e un marinar, mereu pe drumuri şi că sunt deja în divorţ. Că visează doar să devină un model celebru. Adevărul era că îmi doream foarte mult să o fotografiez dar şi că o doream şi mai mult pe ea. Punct.”, povestea de Dienes în memoriile sale.

Marilyn by de Dienes
De Dienes începe o poveste de dragoste cu Norma Jean şi pleacă împreună într-o călătorie de 5 săptămâni prin California, Nevada, New Mexico. În această perioadă, viitoarea Marilyn Monroe pozează mereu pentru iubitul ei, ani mai târziu, instantaneele prinse de Dienes şi imaginile nud ale Normei Jean fiind considerate unele din cele mai reuşite fotografii ale artistei.



Marilyn by Andre de Dienes

De Dienes a încurajat-o pe Marilyn să-şi urmeze visele şi a ajutat-o să-şi înţeleagă harul. A cerut-o în căsătorie, a primit un “nu” drăgălaş şi povestea lor de dragoste pasională a ajuns repede la un final. Dar cei doi au rămas apropiaţi şi au colaborat până în 1955.

John Florea a inventat-o pe Marilyn- blonda

John Florea şi Marilyn

S-a născut pe drum spre America în familia unor emigranţi români care plecaseră în 1916 de undeva de lângă Paşcani.
În 1941, în timp ce Florea developa nişte fotografii pentru revista Life, avea loc atacul de la Pearl Harbor. John (Ionuţ, cum îi spunea mama lui) a plecat pe front şi a devenit unul din cei mai importanţi foto-corespondenţi de război pe care i-a avut America.

După victoria aliaţilor, John Florea s-a întors la Hollywood unde şi-a continuat cariera de fotograf de cinema şi mondenităţi.
În 1951, prin intermediul colegului lui, de Dienes, Florea o întâlneşte pe Marilyn. Tânăra Norma Jean primise deja numele celebru şi avusese câteva apariţii scurte în unele succese cinematografice.
Marilyn jucase cu Bette Davis în “All About Eve” şi apăruse pe marele ecran cu o nuanţă de par blond, auriu-miere.


Marilyn by Florea

Când a fost invitată să dea un premiu la Oscar, în acelaşi an, pentru “Cel mai bun sunet”, John i-a zis celei ce avea să devină sex- simbolul absolut al mileniului trecut, să se platineze. Să devină “model blond”. Iar Marilyn l-a ascultat şi aşa a devenit pentru întreaga lume „blonda absolută”.
Va urma…

Articolele din acea perioada povesteau cum cei 2 s-au cunoscut la Paris, prin intermediul prietenilor şi că tânăra Ghica era fiica lui Ion, prinţul Ghica, care decedase în urmă cu 12 ani într-un accident aviatic.
Prinţesa Irene, care-i furase inima starului hollywoodian, locuia la Paris împreuna cu mama ei, Ebi Donescu.
Într-un interviu dat de cei 2 în perioada lor de amor nebun, Errol declara că îi spune iubitei mai tinere cu 21 de ani “the geek” şi că “este o tânără româncă independentă şi bogată, cu cei mai frumoşi ochi albaştri din lume”.

Iar Irene replica încântată: “Îmi place Errol pentru că-şi ţine gura atunci când vreau linişte”.
Ohoho! Aprigă prinţesa!
Din păcate, prinţesa Irene nu a ajuns doamna Errol Flyn. În epocă a fost ceva scandal când s-a aflat că Mr. Flyn era aproape bigam..Şi că se logodise cu doua frumuseţi în acelaşi timp: şi cu Mlle Ghica, şi cu Patrice Wymore.
Irene s-a întors rapid la Paris, iar Patrice a ajuns mireasă…

În 1985, Olimpia a plecat în Danemarca. Dar nimeni nu i-a uitat zâmbetul ştrengăresc, vocea cu timbru clar şi cuminte şi poveştile de dragoste cu Mihai Constantinescu sau Mircea Romcescu.
Cămaşă galben-pai şi fustă college roz la întâlnirea cu presa. Mai cool de atât nu se poate!

Dar doamna din decorul dominat de o cuvertură grea, aruncată peste o somieră veche, care stă aplecată asupra gherghefului nu e Mia.
Suntem sigure că ascunde sub broderie un yubinuki superb, pentru că întotdeauna a căutat insolitul. A vrut să iasă in evidenţă şi să-şi facă un nume mare al ei, dincolo de destinul surorii mai mari, deja celebră în România mare.
Doamna în rochie cu imprimeuri geometrice, cu ochelari fumurii-pisică  e sora mai mică a Miei, Jana, prezenţa cea mai elegantă de la televizor din perioada comunismului. E Ioana Radu.
Erau vremuri în care revistele de modă erau doar câteva şi singurele surse de inspiraţie pentru românce rămâneau filmele şi divele acelor vremuri.
Când Ioana Radu apărea pe micul ecran sau în orice sală de spectacol plină cu iubitori de romanţe, era întotdeauna un regal fashion. Stătea în poze fixe, superelegante, ca pe un podium de modă şi purta mereu rochii spectaculoase, sacouri clasice Chanel sau costume deux -pieces „sur mesure” făcute la cele mai bune couturiere din Bucureşti. Şi niciodată nu îi lipseau bijuteriile incredibile: broşe uriaşe, clipsuri supradimensionate, inele arhitecturale.

Ioana Radu a fost a doua femeie motociclistă din România. A adorat viteza şi nu s-a temut să conducă bărbăteşte, în vremuri în care doar rebelele se urcau la volan.
«Dacă nu era cântatul, aş fi fost sigur şofer, că tare mi-au plăcut maşinile astea cu roţi ucigătoare»”.

Jana s-a căsătorit cu toţi bărbaţii pe care i-a iubit şi împreună au ţesut o viaţă spectaculoasă. A Eugeniei Jana Braia, cunoscută în România largă, ca eleganta Ioana Radu.
“Dă-mi, dragă, nişte foi albe să-mi brodez viaţa. O vrei şi pe aia sentimentală? Aaa. Păi, aici să ştii că am ce scrie! Doar am fost căsătorită de cinci ori cu acte în regulă! De două ori m-am căsătorit cu acelaşi bărbat. Nu mi-a plăcut niciodată dragostea fără acte».
Mai cool de atât, nu sepoate!

O scenă. 3 mari actori, pe stradă: Ștefan Bănică, Ștefan Tapalagă , Gheorghe Dinică
Tapalagă: “Ia uite tată, un biciclist!”
Dinică: “Ia uite nene, un alt biciclist!”
Bănică: “Țară de bicicliști.”
Mai cool de atât nu se poate!

Suntem la începutul anilor ‘70, în fața hotelului Intercontinental, în perioada în care marea artistă de jazz cucerea New York-ul și ridica Carnegie Hall în picioare, alături de orchestra lui Duke Ellington.

Aura Borealis, cum o numesc mulți dintre admiratorii ei de peste Ocean, atrage toate privirile cu paltonul ei roșu imperial și pantalonii evazaîi, în aceeași nuanță cu manșetele de vulpe.

De ce să-i fie frică de “all red”? Îl domină și-i dă strălucire. Numai ea știe cum să-l eclipseze.

Mai cool de atât nu se poate!

Și pentru că e septembrie…