Acum cateva zile am citit pe “The Sartorialist” despre un album cu fotografiile lui Brassai, descoperit de Scott Schuman. Era incantat de Brassai si povestile lui pariziene in imagini.

Iar noi, foarte mandre. Pentru ca Brassai e nascut in Romania. A fost promovat la Paris de Otilia Cozmuta, una dintre cele mai importante doamne din Parisul anilor 20 care tineau saloane literare, ea fiind cea care l-a lansat in lumea buna a Parisului si pe Brancusi.
Brassai, pe numele adevarat  Gyula Halász, este nascut la Brasov, dintr-o mama de origine armeana si un tata de origine maghiara.
Studiaza Belle Arte in Budapesta. In 1918 pleaca la Paris sa lucreze ca jurnalist. Invata limba franceza singur, citindu-l pe Proust. In 1920 pleaca la Berlin, unde isi continua studiile la Academia de Arte frumoase. In 1924 se muta inapoi la Paris, unde traieste pana la sfarsitul vietii.

Petrece vremea in compania artistilor din Montparnasse si devine curand prieten apropiat al lui Henry Miller, Leon-Paul Fargue si Jaques Prevert.
Viata de noapte trepidanta si dragostea pentru orasul luminilor , un simt de observatie exceptional il conduc usor-usor spre fotografie. In 1933 publica primul sau album “Paris de nuit”, sub pseudonimul Brassai (in maghiara “din Brasov”).
Cartea are succes si Miller il denumeste “ochiul Parisului”.

Fotografiile lui au o viata aparte, sunt spectaculoase, vii; instantanee ale unei lumi, UNOR lumi fascinante. Ele dezvaluie personaje, scene, povesti din partea mai absconsa, erotica si ireverentioasa a Parisului.

Dar si portrete ale high-society-ului francez si ale artistilor faimosi ai vremii, buni prieteni cu Brassai.

Matisse, in atelierul sau

Salvador Dali

Moulin Rouge, 1937

Fotografiile castiga notorietate internationala, avand parte de expozitii individuale la Chicago si New York.
In 1956, e anul in care debuteaza in cinematografie cu pelicula Tant qu’il y aura des bêtes si castiga premiul “Cel mai original film” la Festivalul de la Cannes.

Un artist plurivalent, Brassai pe langa fotografiile sale, scrie 17 carti si nenumarate articole.

Dupa 1961 renunta la fotografie si se reorienteaza spre sculptura si desen, foarte interesante si apreciate fiind cele inspirate de fotografiile sale cu graffiti.

Brassai, transilvaneanul cu o dragoste atat de mare fata de orasul natal, ca si-a luat drept pseudonim artistic denumirea acestuia in maghiara, este cel care, cu ochiul sau curios, a creat epitoma Parisului anilor 30.

Sylvia Sydney
A fost una din cele mai glamuroase şi mai admirate actriţe din generaţia ei şi istoria filmului a clasat-o în zona de “frumuseţi dramatice ale Hollywoodului”.
Sylvia Sydney şi-a început cariera pe Broadway, la 16 ani, în 1927 şi şi-a încheiat-o 70 de ani mai târziu. A fost muza lui Hitchcock şi partenera unor monştri sacri ai Hollywoodului: Spencer Tracy, Gary Cooper, Clark Gable, Humphrey Bogart, Henry Fonda.

A fost considerată una din cele mai frumoase actriţe din cetatea filmului american şi ea spunea că moşteneşte şarmul de la mama ei, Rebecca, o croitoreasă evreică născută lângă Bacău, în România.
Tatăl Sylviei (Sofia, în certificatul de naştere) era de origine rusă şi părinţii ei au divorţat când starul hollywoodian avea 5 ani. Rebecca s-a recăsătorit cu un medic stomatolog, Sydney, care a înfiat-o şi pe Sylvia.

10 ani mai târziu, tânăra îşi începe cariera pe Broadway şi în cei 70 de ani care au urmat, a făcut 42 de filme şi zeci de serii de televiziune.
Sylvia Sydney, fiica Rebeccăi din Bacău, are steaua ei pe “Hollywood Walk of Fame”, 6245 Hollywood Boulevard.

John Randolph
A fost unul din monştrii sacri de pe Broadway, a jucat în premiera musical-ului “Sunetul muzicii”, a fost şeful poliţiei în “Serpico”, bunicul lui Tom Hanks în “You’ve Got Mail” şi tatăl lui Jack Nicholson în “Onoarea familiei Prizzi”.

A câştigat un premiu Emmy şi a fost o figură foarte cunoscută şi controversată la Hollywood. John Randolph e una din legendele cu vieţi incredibile de la Hollywood şi s-a născut din părinţi cu origini în România: familia Cohen, mama-pălărier, tatăl-agent de asigurări.

Johnny Weissmuller

Toata lumea ştie că Tarzan s-a născut în România, într-o familie de şvabi din Timişoara. La 7 luni emigrează împreună cu părinţii în Statele Unite şi aici tatăl îi schimbă numele din Johann în Johnny. La 9 ani, Johnny se îmbolnăveşte de poliomelită şi medicii îi recomandă să facă înot ca să se însănătoşească. În anii ’20, Johnny Weissmuller, americanul născut în România este unul din cei mai buni înotători ai lumii, câştingând la Olimpiadă 5 medalii de aur şi una de bronz. În 1932, devine celebru în toată lumea în rolul lui Tarzan şi strigătul omului-maimuţă interpretat de el este şi azi folosit în filme şi reclame.

A avut 5 soţii, 3 copii şi o viaţă lungă şi spectaculoasă.
Şi totul a început în 1904, la Timişoara.

Bela Lugosi
Ochii înroşiţi, tenul alb, colţii şi pelerina neagră. Faceţi cunoştinţă cu Dracula! Acum 90 de ani nu ştiam cum arată, dar Bela Lugosi, un actor din Lugoj celebru la Hollywood, a creat un personaj pe care azi încercăm să-l construim ca brand de ţară.

Vlad Ţepeş a fost român, Bela Lugosi, Dracula de la Hollywood, aceeaşi origine sănătoasă.
Bela Ferenc Dezso Blasko s-a născut în 1882 în famila unui bancher din Transilvania şi a fost un copil temperamental şi foarte independent care la 12 ani a renunţat la şcoală.
În 1911 Bela pleacă la Budapesta, unde joacă unele roluri în câteva filme ungureşti şi pe scena Teatrului Regal din Ungaria.
Între 1914 şi 1916 este locotenent în armata austro-ungară şi după război pleacă în Austria şi Germania.
În 1920 ajunge în Statele Unite, ca marinar pe un vas comercial şi după 7 ani de actorie în companii mici de teatru din New York, prinde rolul vieţii lui: Dracula pe Broadway.

Piesa are un succes enorm şi când Hollywoodul are nevoie de un Dracula pentru marile ecrane, prima opţiune…nu este Bela. Se pare că studiourile Universal îl voiau pe Lon Chaney în rolul monstrului din Carpaţi. Dar actorul moare înainte de începerea producţiei, iar Dracula este jucat de un actor din Transilvania, de la Lugoj: Bela Lugosi.
Dracula are steaua lui pe Walk of Fame: pe 6340 Hollywood Blvd.

Jean Negulesco
Singurul regizor român care a avut o nominalizare la Oscar este Jean din Craiova. Fiul unui negustor bogat din Craiova, Ion Negulescu pleacă la 20 de ani la Paris. Aici se împrieteneşte cu Brâncuşi, cu Modigliani şi Cocteau, îşi câştigă traiul zilnic spălând vase, ţinând companie doamnelor şi construind scenografii pentru piesele la modă în epocă.

2 ani mai târziu pleacă la New York, cu o iubită şi reuşeşte să ajungă la Hollywood unde lucrează ca scenograf, asistent de producţie, director de lumini şi până la urmă ca regizor.
În 1948, filmul “Johnny Belinda” are un succes extraordinar, interpreta principală, Jane Wyman primind premiul Oscar pentru cea mai bună actriță. Urmează drama “Three Came Home” (“Trei se întorc acasă”, 1950) bazat pe un fapt real din timpul războiului, cu Claudette Colbert, comedia “How to Marry a Millionaire ” (Cum să te căsătorești cu un milionar) cu Marilyn Monroe, primul film pe ecran lat (Cinemascop).

Jean Negulesco intră în studiourile “20th Century-Fox”, unde continuă să lucreze până în anul 1970, când realizează ultimele sale filme, “Hello-Good-bye” și “The Invincible Six ” (“Cei șase invincibili”).
Jean din Craiova a cucerit Hollywoodul.
Va urma.

Dacă vrei să te îmbraci ca Lady Florica:

A fost odată ca niciodată…
E o istorie de demult, de acum 250 de ani. Aşa că e aproape basm. Şi putem începe cu:

„A fost odată ca niciodată”, în Transilvania, în preajma revoluţiei din 1848, o copilă care visa cu ochii deschişi la lumea mare. Îşi imagina păduri dese, deşerturi întinse, tărâmuri necunoscute, feţe de oameni pe care nimeni din lumea ei nu şi-i putea imagina, războinici, prinţi şi zâne, ca în poveştile pe care le asculta pierdută în fiecare seară.

Lumea şi visele Floricăi Sas s-au dărâmat în ziua în care şi-a pierdut amândoi părinţii. Au urmat câţiva ani de pribegie împreună cu rubedenii, până ce o familie de armeni au luat-o de suflet.

Dar liniştea era doar una de câteva clipe. Părinţii adoptivi, negustori, o pregăteau pentru un destin de colivie şi când fata a împlinit 17 ani au vândut-o ca sclavă la târgul de la Vidin. Paşa o voia în haremul lui.

Dar la târg, venise şi un britanic de 38 de ani, Samuel Baker, un inginer de căi ferate care călătorea în lumea largă, în vremuri în care oraşele începeau să fie legate de şine de metal.

Legenda spune că a fost o licitaţie şi că Florica a fost câştigată de paşa din Vidin. Dar Samuel l-a mituit pe eunucul paşei, iar Florica a intrat în suita de călătorie a inginerului britanic.

Copila orfană e salvată de harem şi  începe o viaţă incredibilă, un destin de femeie-explorator, una din cele mai titrate şi mai cunoscute călătoare din perioada victoriană.

După ce Baker termină lucrările la un şantier de construcţie de căi ferate din sudul Dunării, Florica pleacă în prima ei călătorie. În Etiopia.

Aici, împreuna cu inginerul Baker descoperă şi cartografiază cea de-a doua sursă a Nilului, Luta N’Zige.

E pasionată de descoperiri şi îl insoţeşte pe Baker prin deşert unde supravieţuieşte malariei, capcanelor mlaştinilor Nilului şi atacurilor băştinaşilor.

Odată întorşi la Londra, cei doi se căsătoresc iar Florica devine Florence Baker.

Pentru descoperirea şi rezolvarea dilemei izvoarelor Nilului, Samuel Baker e medaliat de Royal Geographical Society, dar curtea victoriana nu o acceptă pe Florica. Originile ei sunt suspecte pentru rigorile aristocraţiei britanice.

Dar Florica e puternică şi nu-i pasă. Ştie că până la urmă, toată Londra îi va fi la picioare.

În 1869, Samuel e invitat de Prinţul de Wales să meargă în Egipt, într-o expediţie militară. Florica îl însoţeşte şi ţine un jurnal, în care povesteşte toate pericolele, ciudăţeniile şi obişnuinţele de zi cu zi ale călătorilor din acea perioadă, de la cinele în deşert cu carne de hipopotam şi şampanie, până la dificultăţile militare şi problemele sclaviei din Egipt.

După succesul expediţiei, Baker e numit Guvernator al provinciei, intră în istoria regiunii ca Pasha Baker şi după expirarea mandatului se întoarce împreună cu soţia la Devon, unde cei doi scriu cărţi şi-şi pregătesc următoarele expediţii în Cipru,Japonia, Africa.

După o viaţă incredibilă, în 1916, la moartea lui Lady Baket, The Times scria:

„Lumea n-a băgat de seamă. Ştirea morţii doamnei Baker a trecut pe locul 2. Pentru că în ziua în care Lady Baker a trecut în nefiinţă, 8 oameni au fost ucişi la Verdun. Din păcate, povestea unei foste sclave, care a scăpat din harem şi a explorat Africa, a călătorit în lumea largă alături de iubirea ei, a părut un lucru mai puţin important.”.

Florica Sas a explorat Africa. A descoperit sursele Nilului şi a cucerit lumea, plecând dintr-un mic sat din Transilvania şi evadând din haremul Paşei din Vidin.

Mai cool de atât nu se poate.