Eroii Romaniei Chic » Regina Maria

Barbu Stirbey si vinurile lui

Antz — Mon, 26 Nov 2012 07:02:13 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca elegantul domn Stirbey sau fiicele domniei sale, Maria, Adina, Elisa sau Jeana:

Nepotul domnitorului Barbu Stirbey (1795 – 1869), sub domnia caruia Tara Romaneasca a devenit stat national independent, cu primele intreprinderi industriale, cu un sistem scolar modern si o retea de drumuri si de comunicatie moderna, Printul Barbu Alexandru Stirbey (1873 – 1946) a fost una din cele mai importante personalitati ale Romaniei din prima jumatate a secolului XX.
Cunoscut in epoca si admirat de lumea buna romaneasca si europeana pentru eleganta, distinctia, inteligenta domniei sale remarcabile, domnul Stirbey si-a meritat din plin porecla de “Printul alb” si a inflacarat imaginatia contemporanilor sai, dintre care mare parte era sigura ca ar fi fost adevarata mare iubire a Reginei Maria.

Printul Barbu A. Sirbey, coborator si din neamul Brancovenilor prin bunica sa, Elisaveta, s-a nascut la 4 noiembrie 1872, la Buftea, in palatul familiei. A urmat atat liceul, cat si cursurile Facultatii de Stiinte Juridice din Paris. Intors in tara, s-a casatorit cu Nadeja Bibescu, verisoara sa primara, cu care a avut patru fiice: Maria, Adina, Elisa si Jeana.

Personalitatea lui Barbu Stirbey de om extrem de rafinat, cult, manierat, carisma sa de star de cinema, cu parul bogat si negru, eleganta si tinuta tipic englezesti i-au adus supranumele de “Printul alb”. Toate femeile din jurul sau il divinizau, iar barbatii il admirau si-l invidiau.
Cariera sa politica si de om de stat a fost una prodigioasa, Printul Alb fiind consilierul principal al regilor Carol I si Ferdinand, administrator al Domeniilor Coroanei si presedintele mai multor intreprinderi industriale si bancare.
A fost un vizionar, ridicand nivelul economic al propriilor mosii prin investitii in prelucrarea produselor agricole si infiintand, de plida, la Buftea, prima fabrica de conserve din tara. In pivnita imensa de sub Palatul Stirbey din Bucuresti se invecheau vinurile din domeniile familiei situate in Moldova si Valahia, inainte sa fie distribuite in tara si in toata Europa.
La inceputul secolului XX, dupa distrugerea viilor prin filoxera, Printul Barbu Stirbey devine proprietarul celei mai mari pepiniere din tara, la Dragasani, devenind unul din marii producatori de vin europeni ai perioadei interbelice. Inaintea multor alti industriasi sau investitori in agricultura, domnul Stirbey intelege concepte de marketing si isi promoveaza soiurile tradiţionale Braghina, Tamaioasa sau Negru de Dragaşani in diferite publicatii ale vremii: „Cartea de telefon – 1915″, revista „Ilustratiunea Romana” (1913).
Vinurile de pe podgoria domniei sale plac si azi Europei si lumii si povestile despre sarmul si eleganta unui domn aristocrat din Romania, unui print interbelic, fascineaza generatia milenista cu aceeasi intensitate cu care ii facea sa viseze pe tinerii si domnisoarele din Interbelic.
Cool.

Olga si Carol. O poveste.

Antz — Mon, 29 Oct 2012 06:56:14 +0000

Daca vrei sa te imbraci in spiritul Belle Epoque, elegant si distins, ca printesa Olga Romanov:

Mai, 1914. In portul Constanta e vanzoleala mare. Domnite, domni, ofiteri, jurnalisti, hamali, chivute, fete oachese si copii galagiosi stau cu ochii atintiti spre Standart, vasul mare, impunator, cu care familia imperiala rusa, Romanov, a venit de la mii de kilometri distanta.
Toata multimea vrea s-o vada pe Olga, fiica cea mai mare a lui Nicolai II. Se spune despre ea ca poate deveni urmatoarea Regina a Romaniei, sotia foarte tanarului Carol II.
La fotografia de grup cu familia monarhului roman si a ilustrilor sai oaspeti, toti ochii sunt atintiti catre gesturile, privirile, obrajii imbujorati ‘au ba, ai tanarului print Carol si ai frumoasei si impozantei, Olga.
De la stanga la dreapta (din primul plan), ne privesc de un secol:
Maria Nicolaievna, tareviciul Alexei, Nicolae de Romania si Olga Nicolaievna, care-l tine in brate pe micutul Mircea de Romania. In plan secund, Regele Carol I, Imparateasa Alexandra Feodorovna, Tatiana Nicolaievna, printesa mostenitoare Maria de Romania si tarul Nicolae II, bunicul ei. In al treilea plan sunt asezati Anastasia Nicolaievna, Printul Carol II, Ileana de Romania, printul mostenitor Ferdinand de Romania si Regina Elisabeta de Romania.
Multimea visa la o nunta imperiala si se uita de departe la tanara Olga, despre care exigenta madame Bibesco spunea ca “s-au expus voluntar la soare si tenul lor auriu era usor bizar” si care privea rece la cei din jurul ei si mai ales la… aproape adolescentul Carol.
Inima si gandul tinerei fiice a tarului erau departe. Se gandea, fara indoiala, la Pavel Voronov, un ofiter de pe Standart, de pe yachtul imperial, care se pare ca-i luase toata dragostea printesei inca din 1913.
Iar dupa discutiile foarte retinute si reci cu tanarul Carol, toata lumea a inteles. Alta avea sa ne fie regina.
Olga se intoarcea in imperiul tatalui ei fara niciun gand de maritis si istoria ii pregatea, cu atat de multa cruzime, destinul…

Marie, regina romanilor. “My country”.

Antz — Tue, 27 Mar 2012 19:33:37 +0000

Daca vreti sa va imbracati ca Regina Maria:

Cand am descoperit cartea “Tara mea”, scrisa de regina Maria, am fost curioase sa vedem, prin ochii ei, Romania. Si am experimentat aceeasi surpriza si nedumerire ca atunci cand un strain ne vorbeste despre ce-i incanta mai mult la noi. Pentru ca celor care nu-s de-un leat cu noi le place ceea ce noi gasim banal si retrograd si, prin urmare, lipsit de farmec.
Ne-am umplut de bucurie, citind cartea reginei si, recunoastem, cu ochi uneori umeziti, am citit-o cu patima si incantare, pe nerasuflate. E emotionanta si e o experienta minunata sa afli dragostea si admiratia unei regine, venite dintr-o alta cultura, cu mintea si sufletul eliberate de prejudecati, dar pline de curiozitate si interes.
Cartea, o puteti citi aici.

Măruca Cantacuzino şi maestrul Enescu

Antz — Tue, 07 Feb 2012 22:33:21 +0000

Dacă vrei să te îmbraci ca doamna Măruca:

Poveştile de iubire au întotdeauna un sâmbure de incredibil. Şi cele mai banale personaje îşi trăiesc istoriile amoroase cu frenezie, dar când cei mai talentaţi dintre noi se îndrăgostesc, ies sigur scântei, aventuri uluitoare şi poveşti numai bune de scenarii de film sau best seller-uri.
Despre iubirea neobişnuită şi plină de surprize dintre prinţesa Cantacuzino, George Enescu şi filosoful Nae Ionescu s-au scris multe. Şi în perioada interbelică, şi după război, şi în noul mileniu. A fost triunghiul amoros care a rupt inimi, a inspirat creaţii formidabile şi a fascinat generaţii după generaţii.
Un cuplu cu reguli prea moderne pentru începutul de secol 20: Măruca şi Mişu Cantacuzino

Măruca Rosetti Tescani s-a născut la 18 iulie 1878 în familia unor descendenţi din vechi familii de boieri moldoveni: Dimitrie Rosetti Tescani şi Alice, născută Jora. Când Măruca împlineşte 18 ani, tatăl ei se sinucide şi această întâmplare îi va marca întreaga existenţă, tânăra având şi ea de-a lungul vieţii mai multe tentative de sinucidere. Toţi cunoscuţii îi admirau Mărucăi ţinuta, graţia şi frumuseţea, dar o evitau uneori pentru că avea destul de multe bizarerii, stări depresive urmate apoi de prea multă veselie şi exuberanţă.
Tot anturajul admira dar înţelegea prea puţin obsesia Mărucăi pentru vrăjitorie, magie şi spiritism, pasiuni care îi adânceau misterul în faţa lumii mondene a începutului de secol XX şi dădeau şi mai multă forţă carismei cu care domnişoara Tescani îi fascina pe toţi cei care o cunoşteau.

Regina Maria era şi ea sub mrejele şarmului Mărucăi şi iată cum o descria în jurnalul ei: “Ocupa un loc de frunte în grupul prietenilor mei. Era uneori ciudată şi avea, de netăgăduit, o fire originală. Tovărăşia ei te însufleţea, dar zadarnic ai fi încercat să te opui ideilor ei. Trăia după bunul plac, fără să-i pese de critici. Măruca avea manii, şi una din ele era gustul de a sta aproape în întuneric… îi plăcea să ne adune acasă la ea… ne făcea să ne supunem zâmbitoarei ei tiranii”.
Mulţi jurnalişti sau comentatori ai vieţii mondene de la 1900 spuneau despre Măruca Tescani că toată construcţia ei de imagine avea la bază şi o dorinţa arzătoare de a fi mult mai mult decât o moştenitoare a unei dinastii la apus dintr-o provincie moldovenească. Aşa că la 20 de ani, Măruca se căsătoreşte cu prinţul Mişu Cantacuzino, o figură politică importantă a secolului trecut şi aşa intră în grupul elitist al marilor familii aristocratice europene, devenind Prinţesa Cantacuzino. Mişu (ministru de justiţie în 1910, în guvernele lui Petre Carp, Titu Maiorescu, Ionel I.C. Bratianu, membru al Partidului Conservator condus de Take Ionescu) era cunoscut de lumea bună bucureşteană ca un bărbat influent, plin de şarm, puternic şi…foarte afemeiat.

Misu Cantacuzino, al doilea din stanga, jos
Şi pentru el, splendida Măruca a fost un trofeu, dar tânăra soţie era neobişnuit de înţeleaptă şi a acceptat cu seninătate amantlâcurile soţului, închizând ochii chiar şi la o aventură pe care Mişu a avut-o cu sora ei, Nely. Mai mult, se pare că prinţul şi prinţesa Cantacuzino făcuseră o înţelegere tacită de cuplu cu reguli de “libertate” şi toată lumea mondenă bucureşteană vorbea pe la colţuri siderată de alegerea de viaţă a celor doi.
Măruca şi Enescu. O relaţie pasională, cu ştirea soţului

Despre prima întâlnire dintre Măruca şi compozitorul George Enescu există mai multe legende. Unii susţin că s-au văzut pentru întâia oară la o răscruce de drumuri în Sinaia, alţii că regina Carmen Sylva le-a făcut cunoştinţă după un concert al copilului teribil al muzicii, de la Palatul Regal şi destui spun că prima întâlnire faţă în faţă dintre Măruca şi George Enescu a fost la recepţia de la hotelul Continental, de după concertul, pe atunci adolescentului, George Enescu.
Ani mai târziu, George Enescu mărturisea apropiaţilor că s-a îndrăgostit de “Prinţesa iubită” chiar din acea seară şi că sentimentele au crescut mereu în fiecare zi, tânărul Enescu neuitând-o niciodată pe madame Cantacuzino, pe care a reuşit să o revadă abia 9 ani mai târziu în grădinile de la Peleş.
Legătura amoroasă dintre Măruca şi Enescu a început abia peste încă 7 ani, în 1914, când compozitorul, deja consacrat, acceptă chiar şi un compromis incredibil pentru un bărbat cu succesul şi şarmul său. Devine un permanent la petrecerile şi în saloanele organizate de Măruca, doar ca să fie în preajma amantei, fiind nevoit să dea mereu nas în nas cu soţul înşelat, Mişu Cantacuzino.
Măruca îi frânge inima lui Enescu

Enescu îşi înfrânge frica de penibil şi orgoliile şi pentru dragostea pentru “prinţesa iubită” acceptă să fie cântăreţul de curte de la Palatul Cantacuzino (actualul muzeu “George Enescu”). Lumea care venea la seratele organizate de Mişu Cantacuzino şi soţia lui ştia de relaţia amoroasă dintre compozitor şi frumoasa Măruca. Dar Mişu Cantacuzino nu se sinchisea să divorţeze şi cei doi continuau să ţină relaţia de convenienţă şi de dragul celor doi copii ai cuplului, Ana (devenită poetă) şi Bâzu (unul din cei mai importanţi piloţi din primul război mondial), dar şi pentru că relaţia era una convenabilă pentru amândoi soţii.

Palatul Cantacuzino
După război, Enescu începe un turneu prin toată Europa şi câţiva ani stă departe de ţară. În toată această perioadă, compozitorul şi prinţesa Cantacuzino ţin o corespondenţă plină de pasiune şi în 1920, toată lumea ştia că Măruca pleca la Lausanne, în Elveţia, ca să-şi întâlnească amantul.
În 1928, Mişu Cantacuzino moare într-un accident de maşină, iar Măruca devine o femeie liberă. Cu toate acestea nu oficializează relaţia ei cu Enescu, spre mirarea întregului anturaj. Se retrage într-o căsuţă, în spatele palatului, unde creează unul din cele mai importante saloane de mondenităţi şi cultură din perioada interbelică. Aici îl cunoaşte pe filosoful Nae Ionescu, căsătorit, dar separat de soţie. Măruca se îndrăgosteşte nebuneşte de carismaticul profesor, mai tânăr decât ea cu 13 ani. Nae Ionescu apare peste tot alături de Măruca. La Goleşti, într-o casă închiriată de prinţesa, la “Luminiş”, vila lui Enescu de la Sinaia, la Tescani. În tot acest timp, Enescu, cu inima frântă, aşteaptă ca prinţesa să-şi întoarcă iar faţa către el.

Nae Ionescu
Depresie, suferinţa şi salvare prin iubire
După aproape 7 ani de relaţie, tânărul amant al Mărucai Cantacuzino, filosoful Nae Ionescu, îşi părăseşte iubita pentru mai tânăra Cella Delavrancea, o pianistă incredibilă.
Măruca are o cădere psihică, îşi dă foc, are şi câteva episoade psihotice, iar fiii prinţesei, Alice şi Bâzu, cer o evaluare psihiatrică. Medicii decid că prinţesa nu mai are capacitatea de a-şi administra singură averea.
În toată această perioadă, Enescu o susţine pe iubirea vieţii lui (inclusiv financiar) şi o veghează îndeaproape ca să mănânce şi să mai ţină legătura cu lumea.
În aproape 2 ani, Măruca îşi revine şi acceptă cererea în căsătorie a marelui compozitor. Martoră la eveniment este şi…Cella, cea care acum era iubita oficială a filosofului care îi frânsese inima prinţesei Cantacuzino.

Cella Delavrancea
Măruca şi Enescu au rămas împreună până la moartea compozitorului, în 1955. Măruca i-a supravieţuit încă 13 ani, iar amândoi sunt înmormântaţi alături, în Cimitirul Pere Lachaise din Paris.

Quelques fleurs royale, Houbigant

Antz — Wed, 11 Jan 2012 21:08:25 +0000

Imi tot caut un parfum care sa-mi placa atat de mult, incat sa-i fiu fidela pentru tot restul vietii. Aroma intensa, provocatoare si insinuanta. Cam asta vreau.
Am intrat la Beautik hotarata, spunand din usa: “Vreau un parfum sa ma zapaceasca. Sa mi-l doresc atat de mult incat sa-l iau si sa nu-l mai schimb niciodata”.
Mi-au aratat si am incercat mai multe: Caron, Kurkidjian, Molinard. Toate interesante. Dar…
Imi spun ca mai au un parfum preferat de regina Maria. Quelques fleurs Royale – Houbigant.

Recunosc ca faptul ca a fost parfumul reginei Maria mi s-a parut un “quelque chose”.
Are un miros atat de fin, delicat si pretios incat, desi nu e in zona in care mi-l doream eu, l-am cumparat imediat.
Dupa ceva timp am cautat pe net casa Houbigant pentru ca nu mai auzisem de ea pana acum. Este foarte veche, de aproape de 250 de ani si de-a lungul timpului, au creat parfumuri pentru casele regale europene. Se spune ca Napoleon purta la piept tot timpul o sticla cu parfum Houbigant, iar Marie Antoinette, in timp ce incerca sa fuga de revolutionarii francezi, a fost desconspirata de parfumul Houbigant pe care il purta pe piele, pentru ca doar familia regala putea sa-si permita un astfel de parfum.

Principesa Ileana (I)

Antz — Wed, 30 Nov 2011 17:32:05 +0000

Dacă vrei să te îmbraci Principesa Ileana:

Domniţa Ileana. Copila, adolescenta, apoi femeia cu ochi frumoşi. De-o sinceritate, generozitate şi o hotărâre covârşitoare.

“Puţini copii au ochii larg deschişi în momentul venirii lor pe lume. Ochii acestei micuţe străine au fost încă din prima clipă ca nişte stele. M-am pierdut în adâncimea lor şi era ca şi cum aş fi citit în ei o mulţime de secrete pe care ea nu mi le putea spune şi nici eu nu puteam să-i spun acestui suflet micuţ, de-a cărei grijă eram responsabilă, despre toate câte viaţa m¬-a învăţat. O micuţă străină şi totuşi, mai aproape de mine decât orice pe lumea asta”. Aşa scria Regina Maria despre Ileana, fiica ei iubită.

Biografia Ilenei de România este cea a unui personaj cu un destin excepţional. Născută în neam regesc, într-o ţară în care casa regală era extrem de iubită şi populară, frumoasă, exuberantă, şi cu o educaţie remarcabilă, primită în familie şi, apoi la Colegiul din Heathfield-Ascot din Marea Britanie. De la Regina Maria a învăţat limbile engleză şi franceză, iar de la ţatăl ei, regele Ferdinand I, germana. A studiat sculptura cu Ion Jalea şi pictura cu Jean Al. Steriadi . Juca tenis şi era extrem de pasionată de yachting, fiind la acea vreme singura femeie din România care a obţinut brevetul de căpitan de cursă lungă. Era nelipsită de la numeroasele întreceri sportive sau sărbători naţionale. Se spune că popularitatea ei era atât de mare, încât fratele său, regele Carol al II-lea dorea să-i găsească de
soţ un prinţ străin şi astfel s-o îndepărteze de România. Acesta chiar a hotărât să-i restrângă aparițiile publice, deranjat de succesul domniței şi de strânsa ei legătură cu Regina Maria.

„Te rog să înlături neîncrederea ce o ai în mine căci știi cât de mult țin la tine și cum mă doare să te văd supărat. Fii îngăduitor, vreau să fac bine, vreau să te mulțumesc, dar sunt tânără și greșesc fără să vreau. În orice clipă sunt gata să te servesc fiindcă îmi ești Rege și apoi ești fratele meu pe care îl iubesc atât de mult”, îi scria domniţa Ileana regelui, după aflarea deciziei regelui de a-i reduce influenţa.

A fost crescută cu dragoste de România, poporul român şi limba română. Cele mai multe poze rămase cu Principesa Ileana o arată îmbrăcată în costume populare, fie că era vorba de evenimente oficiale, fie de diferite împrejurări cotidiene.

“Vorbea într-o română fără cusur, cu vocea ei profundă, frumos timbrată şi mângâietoare”, spunea Zoe Dumitrescu-Buşulenga într-un interviu în care evoca emoţionant întâlnirea sa din 1967 cu domniţa Ileana. Domniţa trăia deja de aproape 20 de ani în exil.

Era o femeie de ispravă, la fel ca numele yachtului său. Generoasă şi activă, se implica în foarte multe acţiuni sociale. În timpul celui de-al doilea război mondial a îmbrăcat uniforma asistentelor de la Crucea Roşie şi a construit la Bran un spital, unde făcea de toate, de la îngrijirea bolnavilor, la procurarea hranei şi la spălatul geamurilor şi al podelelor.

Nunta Principesei Ileana cu principele Anton de Habsburg Toscana din 1927 a fost un adevărat eveniment monden.

A fost ultima căsătorie oficială încheiată în țară pentru un membru al familiei regale române. Ceremonia căsătoriei a avut loc la Castelul Pelișor, pe 26 iulie 1931. Principesa Ileana avea 22 de ani.

Regele Mihai, pe atunci un copil, apare şi el în fotografie.

GLAMOROUS ROYAL WEDDING

Va urma!