Eroii Romaniei Chic » pictura

Georgeta Aramescu Anderson

Antz — Tue, 23 Oct 2012 09:08:47 +0000

sursa foto: Biblioteca V.A. Urechia
Daca vrei sa te imbraci ca Gigi Aramescu:

Eleganta doamna Aramescu, cu tunsoarea dumneai scurta si atat de chic, cu ia si vesta pe care le adora si pe care le gasea atat de elegante, artista mereu indragostita de creativitatea si frumusetea motivelor populare romanesti pe care le-a desenat, redesenat, povestit intregii lumi.
S-a nascut la 25 iulie 1910 intr-o familie de intelectuali din Galati si a primit o educatie frumoasa si aleasa. Tatal sau, profesorul Gheorghe Aramescu, unul din membrii de frunte ai Societatii culturale “V.A. Urechia” si mama doamnei Aramescu, Elena Madgearu, muziciana si sora economistului Virgil Madgearu au simtit talentul si pasiunea pentru frumos a fiicei lor si astfel, micuta Gabriela studiaza pianul de la varsta de 6 ani.
In perioada 1917-1930 urmeaza clasele primare si liceul la Scoala Ortodoxa din Galati, iar intre anii 1930-1934 studiaza dreptul la Grenoble, in Franta, luandu-si licenta in 1934.
Imediat dupa razboi, in 1944, domnisoara Aramescu pleaca din Romania si in 1947 se casatoreste cu colonelul in rezerva Pierson Anthony Anderson. Tinerii casatoriti se stabilesc in Statele Unite la New York si cativa ani mai tarziu, la Miami. La 4 ani dupa casatorie, doamna Aramescu-Anderson incepe sa picteze si urmeaza cursurile prestigioasei scoli de arta “Art Students’ League” din Big Apple. Dupa absolvirea scolii, isi deschide prima expozitie personala si e recunoscuta si apreciata imediat de critica si de public.
In 1962 expune impreuna cu fratele sau, sculptorul Constantin Ticu Aramescu, la Norton Gallery din West Palm Beach, Florida.

Doamna Gigi Aramescu a trecut dincolo acum 18 ani, la Miami, dar ramane in istoria frumoasa a artelor lumii prin picturile sale pline de influente populare romanesti, care pot fi vazute si admirate in colectiile permanente ale Muzeului de Arta Moderna din Miami, in colectii private sau publice din Austria, Italia, Franta, Spania, Turcia, in colectiile muzeelor din tara, unde domnia sa a donat lucrari, si in colectia dedicata artistei de Muzeul de Arta Vizuala din orasul sau natal, Galati.

Jean Alexandru Steriadi. Bucuria de a pierde tot

Antz — Wed, 18 Jul 2012 06:42:16 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca maestrul Steriadi:

In multe din cartile noastre preferate, pline de nostalgia oamenilor si vremurilor de odinioara, am citit povesti anecdotice despre Steriadi. Unii prieteni il evoca cu umor si spun cu duiosie despre ursuzenia si severitatea personajului, altii isi amintesc mai degraba ciudateniile si spectacolul permanent al intalnirilor cu pictorul si destui spun despre caracterul si principiile cateodata prea stricte ale artistului.
Dar o intamplare povestita de doctorita Alice Magheru ne-a ramas adanc infipta in suflet si ne-a facut sa ne gandim indelung la alegerile si legaturile noastre prea adanci cu lucrurile, obiectele, acumularile.
In 1944, cand Bucurestiul a fost bombardat, a cazut sub explozibil si casa lui Steriadi din Muzeul Kalinderu. Acolo erau depozitate toate lucrarile lui, in afara celor care deja isi gasisera locul in colectii private sau muzee.
Doamna Magheru isi aminteste:
“Dupa bombardament a venit la noi, a intrat in camera si apucandu-su cu amandoua mainile reverele, a spus: “Enfin, seul”. Era ciudat de calm. “Ce s-a intamplat?”, am intrebat noi. “Nu mai am nimic, totul e praf. Sunt liber”. Parea usurat de toata povara lucrurilor si de grija lor. Au fost distruse tablourile lui, dar sib ce mai avea. Lucruri frumoase, un pian extraordinar, o colectie de covoare orientale. Am avut insa impresia ca se bucura scapand de grija lucrurilor”.

Magdalena Radulescu

Antz — Mon, 11 Jun 2012 05:30:06 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca Magdalena Radulescu:

In “Povesti ale Doamnelor din Bucuresti”, am gasit o imagine in cuvinte, descrisa de Irina Eliade, (“minunata doamna de franceza” de la Facultatea de filologie- Universitatea din Bucuresti), care evoca cu detalii de moda subtile si sincere, un personaj pe care nu-l stiam decat din portretul minunat al Cellei Serghi. Pictorita Magdalena Radulescu.
“Cand am vazut-o prima oara, era absolut superba. Imbracata intr-o rochie de o culoare inchisa, cu manecile pana la cot, si de la cot pana la incheietura mainii, erau, pe fiecare brat, cate saptesprezece bratari de argint cu turcoaze. Nu cu bijuterii elegante, ci cu turcoaze. Era absolut superba”.
Imaginea pictoritei cu 17 bratari pe fiecare mana nu a fost arhivata niciunde. Dar ne-o putem imagina ca si cum am vedea-o chiar in fata noastra. Rochie lunga si turcoaze, pe care, mai bine de o jumatate de veac n-a reusit sa le stearga din amintirea prietenei ei. Mai cool de atat, nu se poate.

Cella Serghi

Antz — Wed, 23 May 2012 06:00:22 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca Cella Serghi:

Am privit trasnite, minute intregi, portretul Cellei Serghi facut de Magdalena Radulescu.
E imaginea cea mai folosita, atunci cand unii sau altii vorbesc, despica, comenteaza viata si opera scriitoarei indragostite de mare si de domnul Camil Petrescu.
Este o imagine a tineretii coplesitoare. In camasa ei incredibila, cu nuante de cozi de paun-verde, aqua-marin, albastru si kaki, cu umeri inalti si guler-funda, cu chipul perfect si zambetul discret in rosu-corai, e figura unei tinere superbe, potrivite, fara emotii, pentru un pictorial in Harper’s Bazaar, in epoca Avedon.
Detaliile de moda sunt irezistibile. Dar ce face absolut coplesitoare imaginea, credem ca e privirea usor pierduta, de indragostita.
Si oricat am vrea sa ne tinem departe de barfe si detalii picante si romantice din viata celor pe care-i gasim atat de chic, nu ne putem abtine.

Cella l-a intalnit pe Camil Petrescu in lumina soarelui de Bucuresti, intr-o dupa-miaza la strandul Kiseleff, pe cand ea avea abia 18 ani. A fost dragoste la prima vedere. Cativa ani mai tarziu, Cella a cazut in mrejele capriciosului si plin de sarm scriitor, chiar daca era deja casatorita cu un inginer.
Povestea celor doi s-a consumat zbuciumat, cu prea multa indiferenta jucata de el si enorma pasiune, sincera a doamnei Serghi.
Ii era mereu aproape celui pe care-l adora, ii citea cu infrigurare manuscrisele, ii spunea cum le vedea imbracate pe personajele sale feminine si visa la un divort de sotul ei si o casatorie cu Camil al ei.

Divortul a avut loc. Dar casatoria niciodata. Toata povestea e spusa de doamna Serghi in “Pe firul de păianjen al memoriei”. Unde cateva randuri scrise de Camil Petrescu catre “Moft” (cum o alinta el), care racise, ne fac sa credem ca n-a avut curaj. Caci dragoste…a fost.
“Doamnă, cîte grade azi? Ceaiuri uşoare, multe, calde. Cuminte, frumoasă. Camil Petrescu”.
Doamna Moft si cartile ei feminine, romantice, de neuitat. Mai cool de atat…un moft.

Cecilia Cutescu- Stork

Antz — Fri, 04 May 2012 06:38:53 +0000

Daca vrei sa te imbraci ca Cecilia Cutescu-Stork:

Colier “lariat” foarte lung, care marcheaza linia “obraznica” a bustului, mana in sold, tinuta impecabila si privire drept in fata, usor de sus. Nu e aceasta o femeie pe cinste? Mandra, eleganta, cu un strop de trufie absolut dragalasa? Noi spunem ca da.
Cecilia Cutescu- Stork ne spune povestea chiar si dintr-o fotografie. Care nu lasa pe nimeni indiferent si chiar daca n-am sti cine e, am intelege ca trebuie sa fi fost cineva important. Si foarte puternic.
Madame Cutescu- Stork a fost prima femeie- profesor universitar la o universitate de arte…din lume. A infiintat in 1916 „Asociatia Femeilor pictore si sculptore” si 18 ani mai tarziu a fost aleasa presedinta a Sindicatului de Arte Frumoase. Ihi.
Lucrarile domniei sale cu tuse feminine, sensibile, nudurile zvelte, “gauguin-iene”, de tiganci tinere, superbe ne fac sa zambim fericite si sa ne bucuram.
Doamna Cecilia a trait in vremuri multe. Nascuta in veacul 8 al secolului 19, a prins 2 razboaie, un interbelic splendid si ani de comunism teribil. A iubit cu patima, a fost admirata cu pasiune (Brancusi i-a daruit una din versiunile “Domnisoarei Pogany”) si a trait intr-o familie de artisti, in vremuri pe care, oricat de tulburi ar fi fost, a stiut sa si le faca frumoase.
In 1951 si-a donat casa si colectia de arta noua. Si a oftat mult dupa raiul din vila de la Balcic. Unde ea si sotul ei, Frederic Stork au trait veri, vacante, iubire si pasiune.
“Voi ramane pana la sfarsit o fiinta care nazuieste spre culmi, spre construirea edificiului sublim al efortului omenesc in mijlocul acestui minunat univers.” Cecilia Cutescu-Stork. O femeie pe cinste. Romanca. Mai cool de atat nu se poate.

Nina Arbore

Antz — Fri, 18 Nov 2011 22:41:46 +0000

Tamara Nina Arbore, pictoriţă basarabeancă, din neamul lui Cârstea Arbore, pârcalab de Neamţ la 1471.

Nina pleacă în 1906 la München să studieze desenul şi gravura cu expresioniştii Jank, Fehr şi Schmidt. Doar nemţii sunt cei mai buni în epocă! Apoi pleacă la Paris unde face parte din ultima promoţie a Academiei lui Henri Matisse.

Studiază aici culoarea pură, fova. Ninei îi place că maestrul îi încurajează să devină ei înşişi, să se descopere.

S-ar putea să-ţi placă să citeşti şi:

Dorinţei

Şi â

Nina se află în dreapta, cu rochie, bentiţă pe frunte şi zâmbetul de moldoveancă.

Oare Ninei Arbore îi datorează Matisse descoperirea si pasiunea/obsesia lui pentru ia românească? Poate că Nina a venit la ore îmbrăcată cu ie şi maestrul a rămas fascinat de motivele populare româneşti. De-a binelea şi pentru mult timp pentru că sunt multe picturi şi schiţe în care regăsim bluza românească.

E drept că Matisse are acces la cultura românească şi prin bunul lui prieten, Theodor Pallady, cu care a fost coleg la Beaux Arts şi cu care păstrează o prietenie îndelungată, plină de complicitătii şi destăinuri.

Dar Nina…Nina a stat ceva timp în preajma lui Matisse. Şi-apoi avea conştiinţa naţională, a propriei identităţi, bine dezvoltate.

Nina cunoaşte boema pariziană. Nihilismul şi radicalismul avangardei. Se formează în acest spirit revoluţionar şi se întoarce cu el acasă, la Bucureşti. Se alătură asociaţiilor şi grupurilor moderniste şi avangardiste. Intră în anturajul unor artişti ca Marcel Iancu, Victor Brauner, Nicolae Tonitza, Aurel Jiquidi, Cecilia Cutescu Storck, Olga Greceanu, Miliţa Petraşcu cu, actriţa Dida Solomon Callimachi.

Nina Arbore are un succes teribil în epocă. Colecţionarul Alexandru Bogdan-Pitesti îi cumpără lucrări, iar criticii mari ai epocii, Petru Comarnescu, Ionel Jianu, Ştefan Neniţescu, Oscar Walter Ciseck, scriu despre opera ei şi îi analizează experimentele plastice. Vorbesc despre influenţele ei impresioniste, expresioniste, foviste, orfiste, cubiste, neobizantine şi chiar din pictura din Quatrocento.

Nina cea frumoasă, celebră, aristocrată, discretă, luptătoare, vizionară, creatoare şi ascetă.

Mai cool de atât nu se poate!