Daca vrei sa te imbraci ca Jean Moscopol:

Daca ieri a fost cu cantec, azi va fi…la fel.:)
Ascultand piesele doamnei Corina, ne-am amintit de Jean Moscopol. De slagarele domniei sale de neuitat, de ritmurile pe care dansau obraz langa obraz indragostitii din Bucurestiul interbelic. Vocea lui Moscopol aduce, ca madeleina lui Proust, parfumul unor vremuri dupa care oftam cu patima cu totii, cand doar o privire de femeie innebunea barbati puternici, cand o glezna aratata dezgolita era motiv de barfa si fluieraturi, iar lumea parea mai oranduita, mai buna, mai cuminte.
Domnul Moscopol a cantat de neuitat. Si chiar si in anii cei mai crunti ai comunismului, lumea nu l-a uitat. Cantecele lui disidente (inregistrate si trimise din America, unde emigrase) erau fredonate printre dinti, pe ritm de dans…

„George Enescu a spus că nu exista muzica usoara si muzică grea, ci numai muzica buna ai proasta. Jean Moscopol facea muzică bună. Cred ca el, Moscopol, a fost un Maurice Chevalier al muzicii romanesti. Era un senior al cantecului, de o eleganta perfecta, sufleteasca si vestimentara!”, Gica Petrescu
O viata plina de poveste. Din vremuri de Romanie care adora dulceturile seratelor, ale ceaiurilor dansante si conversatiilor de salon. Mai cool de atat nu se poate.

S-ar putea să-ţi placă să citeşti şi:

Nadia Gray (Herescu)

Agatha si George Bacovia

Constantin Brâncuşi (I)

Josephine Baker, conu' Tanase si bucurestenii