Daca vrei sa te imbraci ca Isidore Isou:

Isidore Isou (Jean Isidore Goldstein) este indubitabil cool. A fost teribil de avangardist la vremea lui si, pentru multi, preocuparile lui inca par bizare.
Isidore s-a nascut la Botosani, dintr-o familie de evrei. Isou este numele de alint dat de mama sa si pseudonimul ales mai tarziu de artist.
Numele meu este Isou. Mama mea obisnuia sa ma strige Isou, doar ca se scrie diferit in romana. Si Goldstein. Nu mi-e rusine de numele meu. La Gallimard, eram cunoscut drept Isidore Isou Goldstein. Isou. E numele meu. Doar ca in limba romana se scrie Izu, dar in franceza e Isou”.
Imediat dupa al doilea razboi se refugiaza la Paris. La sase luni dupa sosirea lui in capitala Frantei, infiinteaza impreuna cu Gabriel Pomerand, miscarea letrista, propunand idei noi de refomare a artelor.
Prima forma de manifestare artistica a letrismului a fost poezia sonora, o poezie a viitorului pur formala, eliberata de orice content semantic (cateva poezii letriste).
In 1955, Orson Welles ii ia lui Isou si altor doi letristi un interviu pentru documentarul sau “In jurul lumii cu Orson Welles”. Isou este cel din mijloc si recitalul celor trei e o introducere in poezia sonora, o poezie exotica/stranie/amuzanta/fascinanta, in functie de disponibilitatea si preferintele celui care asculta.

Miscarea letrista a lui Isou a castigat rapid prozeliti, mai ales in Franta si s-a manifestat predominant in cinematografie, poezie si politica sociala.


In anii 60, letrismul este asociat situationismului, o ramura a anarhismului. Letrismul castiga notorietate mai ales in grafica si pictura (in special in posterele sociale, militante), dar si in miscarile de strada si chiar in moda tinerilor care incercau sa infaptuiasca revolutia din 1968.
Desi pare un curent ermetic, devine treptat, treptat o expresie a schimbarii sociale mai mult decat existentialismul sau suprarealismul.

Letrismul este poate miscarea artistica cea mai orientata spre viitor, pentru ca unele dintre convingerile sustinatorilor sunt sa nu te uiti inapoi, spre ceva inventat deja, iar un eveniment deja intamplat trebuie lasat in urma si mers mai departe.
Pornind de la litere si alte simboluri, letrismul, dupa ce inventeaza poezia sonora, pune in practica principiile care stau la baza acestuia in cele mai surprinzatoare domenii artistice. De pilda, in pictura aplicata direct pe pelicula si apoi proiectata ca film sau in designul de mobilier de catre Alain Satié.


Isou a fost extrem de prolific, scriind 100 de volume si aplicand principiile letrismului alaturi de alti letristi, in toate domeniile artei si ale culturii, mai ales in poezie, cinematografie, pictura si teorie politica.


Mai intai, in 1947 sunt publicate de Gallimard primel sale 2 carti: “Introduction à une nouvelle poésie et à une nouvelle musique” si “L’Agrégation d’un nom et d’un messie”. In ele Isou isi expune teoriile letriste si viziunile sale asupra trecutului si viitorului poeziei. In ’49 publica prima care de erotologie “Isou, ou la mécanique des femmes”, in care pretinde ca s-a culcat cu 375 de femei in ultimii 4 ani si ofera detalii picante. Cartea este interzisa si face pentru scurt timp inchisoare. In acelasi an publica si prima carte de teorie politica “Traité d’économie nucléaire: Le soulèvement de la jeunesse”.


In anii 50, Isou publica primul roman metagrafic “Les journaux des dieux” si primele manifeste ale picturii letriste. Cativa letristi invadeaza Catedrala Notre-Dame, actiune filmata in direct la televiziunea nationala, si anunta intreaga congregatie ca “Dumnezeau e mort”. Letristii nu se considerau scandalagii, ci doar cei care rupeau conspiratia tacerii .
In 1951 isi finalizeaza filmul “Traité de bave et d’éternité”, si castiga la Cannes, sub auspiciile lui Cocteau, premiul pentru “cel mai bun film avangardist”, premiu special creat pentru Isou.

In 1952 scoate primul si ultimul numar al revistei Ion, dedicate filmului letrist.
Apoi devine interesat de fotografie “Amos, ou Introduction à la métagraphologie”, de teatru – “Fondements pour la transformation intégrale du theater”, de pictura cu “Les nombres” , si de dans cu “Manifeste pour une danse ciselante”.
In anii 60 apar multe rupturi intre Isou si ceilalti apropiatii letristi: Debord, Dufrene, dar si noi membrii ai miscarii letriste: Roberto Altmann, Roland Sabatier, Alain Satié, Michéline Hachette, Francois Poyet, Gérard-Philippe Broutin, Jean-Paul Curtay, Woody Roehmer.
Isou continua pana la sfarsitul vietii cercetarea si studiul letriste si gaseste noi aplicabilitati ale miscarii: in arhitectura, chimie, fizica, matematica si psihiatrie.
Letrismul a fost influentat puternic de dadaism si suprarealism. Isou il considera pe Tristan Tzara, tot roman, cel mai mare creator si adevaratul lider al miscarii dadaiste.


Influenta lui Isou in miscarea letrista a fost atat de mare si recunoscuta de ceilalti, incat, de multe ori, curentul a fost numit miscarea isouiana.