Dacă vrei să te îmbraci ca Mlle. Cocea (în dreapta):

«Alice Cocéa est l’archétype de la parisienne frivole, piquante et bien habillée ».
Ştii ‘au ba franţuzeşte, e destul de clar.
Alice Cocea era frivolă, dar picantă şi foarte bine îmbrăcată…

Presa pariziană a anilor ’30 era înnebunită după eleganţa, viaţa scandaloasă şi flamboaiantă a artistei românce.
Alice Cocea e din neamul artiştilor Cocea.
E sora Floricăi Cocea (şi ea actriţă şi socialite de Paris, care a provocat un scandal monstruos în presa vremei, când s-a căsătorit cu un milionar de pe valea Loirei, fiind deja…măritată), a scriitorului N.D.Cocea şi mătuşa Dinei Cocea.
“Matuşa mea, Alisa, făcea după cum ştiţi o mare carieră la Paris… A jucat până după război… A avut ca parteneri actori mari: Harry Baur, Pierre Fresnay. Ea a creat rolul fetei din “Părinţii teribili”. La teatrul “Maturins”, s-au jucat stagiuni întregi spectacolul ăsta. Alice Cocea a jucat pe scenele pariziene până în 1950. Ultima ei pasiune a fost pictura. Când am fost la Paris şi am vizitat-o, toată casa Alisei era plină de picturile ei cu flori superbe. A şi făcut o expoziţie care a avut mare succes atunci… Trebuie să fi fost o femeie tare frumoasă. Era o minionă. Era ca o statuetă de Tanagra. O frumuseţe blondă.”, îşi amintea Dina despre mătuşa Alisa.

Alice Cocea s-a născut la Sinaia în 1897 şi de foarte mică a spus familiei că ea vrea sa devină mai celebră decât Sarah Bernhardt.
Copila a avut acces la cei mai buni profesori de artă dramatică şi canto din acea perioadă şi la 8-9 ani pleacă împreună cu mama şi sora ei la Paris, unde locuiesc toată viaţa lor, tatăl rămânând în ţară, ca general în armata română.
Alice a debutat, foarte tânără, alături de Sacha Guitry, într-o piesă de bulevard, Scandale à Deauville (Deauville era una dintre staţiunile balneare la modă). Succesul i-a asigurat cariera, timp de aproape 40 de ani, la multe dintre cele mai cunoscute teatre pariziene.

În 1918, după studii la Conservatorul de Muzică, joacă în Phi-Phi şi face celebru refrenul „cest une gamine charmante“. În acelaşi an, joacă alături de Maurice Chevalier în Dédé şi astfel îşi câştigă notorietatea şi ca artistă de comedie de boulevard.
Începe o carieră de artistă şi de socialite care marchează toata istoria interbelică mondenă a Parisului, toate jurnalele vremii vorbind despre şarmul, eleganţa sau penthouse-ul art deco decorat cu blănuri uriaşe de urs polar, parchet alb lăcuit, oglinzi şi mătăsuri verde-padure.


Apartamentul domnisoarei Cocea

În 1926, Alice se căsătoreşte cu contele Stanislas de la Rochefoucauld, Duc de Bisaccia, membrul uneia din cele mai puternice familii aristocratice franceze şi Colette este martoră la nuntă.
Familia Rochefoucauld nu vede cu ochi buni mariajul şi Alice nu este acceptată niciodată de rudele contelui. După 5 ani de “menaj nu chiar exemplar”, contesa Alice de la Rochefoucauld divorţează.
În perioada divorţului, Alice are o aventură amoroasă cu Victor Point, conducătorul expediţiei Citroen în Asia, care a refăcut drumul mătăsii şi tot traseul lui Marco Polo.

Alice Cocea si Victor Point
Relaţia cu Victor e foarte agitată, Alice declarând „am fost ameţită de dragoste şi de violenţa pasiunii“. Relaţia dintre cei doi s-a încheiat când Victor s-a sinucis după o ceartă cu Alisa.
Scandalul a fost enorm, numele lui Alice Cocéa apărând în toate ziarele, camarazii lui Victor ameninţând că o vor împuşca chiar pe scenă în caz că va îndrăzni să-şi reia cariera.
Frumoasa actriţă visează cinema “vorbit”, dar ştie că are nevoie de ore de pregatire ca să poată vorbi în manieră cuceritoare pentru ecran.
Aşa că îşi continuă cariera de comediantă muzicală unde îşi poate expune garderoba incredibilă Maggy Rouff şi Cristobal Balenciaga (rochia creată de el pentru “Histoire de Rire” e expusă azi la muzeul Balenciaga din Guetaria).


După 1930, Alice Cocéa isi incepe cariera în cinematograf, interpretând roluri de cochetă – Mon gosse de père (Puştiul de taică-meu) în 1930, Atout cœur (Asul de amor) şi Marions-nous (Hai să ne căsătorim) în 1931, Nicole et sa vertu (Nicole şi virtutea ei) în 1932, Le greluchon délicat (Iubiţelul delicat).

În 1934, Alice renunţă definitiv la teatru, plecând să-şi încerce norocul la Berlin. Ca să-şi facă reclamă, îşi înscenează o sinucidere. Berlinezii nu-i iau în serios „sinuciderea“ şi madame Cocéa revine la Paris, unde, alături de impresarul Roger Capgras (1900-1963), fost director al unei firme de import-export, preia conducerea cunoscutului Théâtre des Ambassadeurs, într-o piesă ce va deveni clasică, Les enfants terribles a lui Jean Cocteau.
După al doilea război mondial, cariera lui Alice nu va mai fi la fel de flamboiantă, dar tot Parisul îşi amintea de rochiile incredibile, petrecerile, aventurile şi şlagărele pe care românca le-a făcut celebre în anii nebuni ai Parisului.

În 1982, revista Le Crapouillot a trecut-o pe Alisa pe lista celor mai celebre Femmes Fatales ale secolului 20, alături de Wallis Simpson, Christine Keller (scandalul “Profumo”), Mary Jo Kopechne (afacerea “Kennedy”) şi Clara Petacci (amanta lui Mussolini).
Mai cool şi mai picant decât Alisa, nu se poate, nos chers…