Daca vrei sa te imbraci ca domnul Brezianu:

In una din cartile doamnei Kerim, despre minunatele intalniri ale domniei sale cu oamenii cei mai frumosi pe langa care am fi putut trece, l-am intalnit pe domnul Barbu Brezianu. Si de cateva zile citim numai despre domnia lui. Interviuri, povesti si intamplari despre un personaj de-o delicatete, cultura si pofta de viata oranduite si splendide!
Unul din cei mai importanţi brincusologi romani, poet, critic de arta, eseist, traducator, memorialist, cu povesti si experiente personale minunate, domnul Brezianu ne-a schimbat nitel. Doar din carti si cuvinte ne-a domolit ritmul, ne-a trimis in muzee (in toiul zilei; am lasat biroul si duse am fost:)), ne-a lasat timp sa ne bucuram de fiecare lucru frumos din aceasta primavara.
Cu ritmul dumnealui superb de a raspunde intrebarilor celorlalti, cu figura dulce si senina, pe care am privit-o indelung din cateva fotografii, cu istoriile atat de pline de duiosie si umor despre prietenii din copilarie si adolescenata: Noica, Acterian, Paleologu, Ionel Jianu, Ionesco, domnul Brezianu ne-a facut sa credem din nou in linistea unei lumi dulci, pasionate de lucruri cu-adevara importante, asa cum nu visam a mai gasi.
Luati-va cateva minute si cititi macar un interviu cu domnia sa. Aici sau aici. Si o sa aveti cel putin o zi frumoasa.
Iar daca nu aveti decat 30 de secunde, gandim ca o sa va bucurati la fel de mult ca noi de amintirea domnului Barbu Brezianu despre reintalnirea cu bunul sau prieten, Ionesco:
„Parcă-l revăzusem alaltăieri. Atât era de spontan, de simplu, de bucuros, de năzdrăvan. Întîi am vorbit la telefon cu el şi pe vremea ceea îl imitam pe Iorga, și el şi noi, am început să graseiem. Bineînţeles, că într-o românească perfectă, neuitată. Şi l-am regăsit pe Eugen la fel de tânăr, cu spiritul, cu mintea, cu vorba. Nu i se urcase câtuşi de puţin la cap faptul că era membru al Academiei franceze, că era jucat pe toate continentele.
Omul de valoare, omul adevărat nu se schimbă. Bucuria de a-l revedea a fost reciprocă. M-a găzduit chiar la el. Şi omul ăsta atât de celebru era de o simplitate… Stătea la etajul şase. Nu avea maşină. Nici bicicletă. Mergea pe jos, cu metroul. Era un om de o autentică omenie, românească, aş spune.”
Mai cool decat domnul Brezianu, nu se poate.