Cata frumusete, cata munca si cat rafinament descoperi in cusaturile traditionale! Tot talentul, toata estetica romaneasca o afli in broderiile de pe ia, camesa, carpa, patura, cojocul, perna sau stergarul de perete.
Arhitecta Ioana Corduneanu le-a descoperit, s-a indragostit si si-a promis sa le culeaga si sa le refaca digital, astfel ca, salvate si adunate laolalta, sa ne fie redate intr-un album digital. Un soi de scriere, un limbaj format din simboluri splendide care cuprind in ele povesti despre oameni, locuri, obiceiuri, traditii, credinte, despre viata privata a Romaniei traditionale din ultimele sute de ani. Din 2011, pe blogul Semne cusute, Ioana le aduna cu rabdare si pasiune.
“Zilnic adaug motive noi, desenate după diverse surse si dupa albume vechi de peste 100-150 de ani, pentru a cladi, treptat, o baza de date bogata, la care sa aiba acces cat mai multa lume. Toate motivele pe care le-am redesenat sunt disponibile in format vectorial (se pot scala, multiplica etc.) si le pot oferi cu drag oricui vrea să le foloseasca. Fireste, gratuit! Nu mă intereseaza decat ca aceste motive sa fie cunoscute, folosite, valorificate, sa nu se piarda.
Eu le-am gasit prin biblioteci, prin anticariate sau in colectii private si va asigur ca nu sunt tocmai la indemana oricui. Si ma gandesc la generatia care cauta totul pe google: pentru ei, ce nu este pe net – nu exista. Pentru ei le-am adunat! Sper că se vor gasi designeri tineri care sa le readuca la viata: in grafica, in decor, in mobilier – designeri care să vrea să deseneze romaneste”. Mai cool de atat nu se poate!
Daca vreti s-o intalniti pe minunata Ioana, sa aflati de la ea povestea semnelor si sensul lor, daca vreti sa va coaseti propriul stergar, mergeti la cursul ei “ Pe firul motivelor traditionale, din 27 aprilie”, organizat de designist.ro.
« Plimbare prin Bucurestii chic de odinioara | Ecaterina Leonard »
04AprSemnele cusute ale Ioanei Corduneanu.

1 comentariu to “Semnele cusute ale Ioanei Corduneanu.”
Stau şi mă întreb de ce nu ne-am dori, tineri fiind, să ne provocăm anturajul ferindu-ne să facem răul, străduindu-ne să rămânem aşa cum inima dinlăuntrul nostru arde să fie şi cum conştiinţa ne dă ghies că bine şi frumos ne-ar şade s-o urmăm. De ce nu am visa, dat fiind că cele mai multe vise se înalţă din noi în tinereţea cea vie şi neliniştitoare, să fim urmaţi, copiaţi în exemplul cel bun? De ce ne-o fi atrăgând, dimpotrivă, adesea, mai mult nonconformismul, care îndeamnă la răzvrătirea împotriva a tot ce este condamnat de conştiinţa noastră? Cu riscul ca, mai apoi, în liniştea nopţii, să împărțim multe ceasuri cu viermele cuibărit în sufletul nostru o dată cu alegerea de a fi altfel, mai ”cool”, mai ”afară din tipare”. Chiar dacă viermele acesta ronţăie neadormit din bucuria aceea pe care vom fi simţind-o când ne-am dat în spectacol, când am atras privirile celor din jur cu o înjurătură, cu un machiaj strident şi grosolan, cu o ţinută ieşită din tiparele bunului-simţ etc.