Am zis că dacă tot e luna cadourilor, să dăm şi noi ceva. Dar ce? Ce ne place nouă mai mult şi mai mult? Să mergem la filme. Împreună, separat, însoţite sau singure. Le ştim pe toate, le vedem unul câte unul, pe măsură ce apar în oraş. Rar ne scapă unul.
Bun. Dăm bilete la film? Cui? Câte? Cum? Unde?
Ne-am gândit să mergem la mall şi să ne aşezam la coadă. Când ne vine rândul să luăm două bilete pentru cel care stă în spatele nostru. Pentru un film pe care ne-ar plăcea nouă să-l vedem. Iiii! Problemă! Omul care stă la coadă în spatele nostru deja ştie la ce merge. Să-l întrebăm la ce film merge? Şi cam cum am reacţiona dacă ne-ar întreba cineva pe noi asta? Mda…Păi asta e. Nu e bine. În plus, nu ştim dacă vrea să meargă singur, cu un prieten/ă sau în gaşcă. Pentru gaşcă nu luăm.  Pentru că nu mai e faptă bună, e faptă nebună. :)
OK. Mergem la cineva în mall/pe stradă sau cinema şi îi spunem: “Ho! Ho! Ho! Moşu v-a adus bilete la film. Ho, ho, ho!” Îmbrăcate în moş Crăciun şi Crăciuneasa, eventual. Hmmm. Not our style.
Unui prieten? Costel? Că ştim că-i place sa meargă la film? Nu. Facem fapte bune pentru necunoscuţi. Ca să fie provocare. OK. Dar cum facem? !!!?
Până la urmă soluţia a venit firesc, în clipa când treceam pe lângă Cinema Studio. E 11. E perfect ….pe naiba. Următoarea reprezentaţie e la 12.30. Ce sa facem? I-am da doamnei de la ghişeu banii pentru doua bilete şi am ruga-o să le dea cuiva care vine să cumpere două bilete sau câte unul pentru 2 voitori. Aaaa? Parcă ni se pare că vrem să scăpăm uşor? Că lăsăm pe alţii să ne facă treaba?
Bine. Mergem şi mâncăm ceva, undeva pe Enescu, dăm nişte telefoane eventual, şi la 12.10 ne întoarcem la Studio. La vânătoare de “client” pentru fapte bune.
La 12 şi 10 minute fix ne-am înfiinţat în faţa ghişeului. Am cumpărat biletele şi ne-am aşezat într-un colţ să vedem lumea care vine să intre la film. La şi 20, apar primii: 3 puşti de liceu, cu frizuri á la Justin Bieber (cea veche, nu cea nouă), cu blugi skinii colorati, hanorace şi geci deasupra. OK. Sunt trei, mai aşteptăm. 12.30. Nu venise nimeni altcineva să vrea să intre la film. Doamna de la intrare ne tot spunea: “Dar intraţi că începe filmul”.
Ce facem? Nu ne iese? !!!!?
La naiba, nu mai are rost să stăm. Dacă nu au mai venit alţii până acum, nici n-or să mai vină. Probabilitatea era oricum foarte mică. Şi ne trebuiau doi. Am decis rapid. Am traversat strada şi am intrat la Mc’Donald’s. Am ochit două fete la o masă care sorbeau plictisite din nişte pahare cu shake.
Ne-am dus la ele şi le-am zis: “Avem două bilete la filmul care rulează la Studio. Începe acum. Vreţi să mergeţi?”
S-au uitat una la alta nedumerite şi au pufnit în râs. Şi râdeau. Şi râdeau. Ca nişte….auci! N-avem voie să spunem lucrurile rele. Râdeau ca nişte fete haioase, pline de umor. Şi deştepte.
Ne simţeam aşa…penibil şi deja toată lumea din jur se uita ciudat la noi şi fetele vesele.
Ne-am răsucit pe călcâie şi am plecat. Am fi vrut să intrăm noi la film, dar la 1 aveam o întâlnire.
Aşa că …fapta bună nr. 6… c’est foutue!
Poate mâine o să fie mai bine.